duminică, 15 noiembrie 2015

15 noiembrie

Au fost prea multe lucruri rele.
Las o săptămînă, după care voi scrie doar despre Crăciun

luni, 9 noiembrie 2015

9 noiembrie

Ar trebui să vorbesc despre domnia legii. Adica despre ceea ce nu există la noi.
Şi pentru că tot se mai vorbeşte încă pe la televiziuni despre nici 100 000 de inşi care vor să ne impună voinţa lor, atunci să vedem de ce am ajuns aici.
Din 1990 nu s-a respectat legea. Bună sau proastă, atîta timp cît este în vigoare ea trebuie aplicată, altfel începe haosul. Iar la noi a fost mereu haos. Ceauşescu nu a fost judecat, ceea ce s-a întîmplat a fost un simulacru de proces, fapt ce pe judecătorul care a dat verdictul l-a costat viaţa. Nu pentru că i-ar fi iubit pe cei doi, ci pentru că fusese obligat să-şi asume încălcarea legii. Dar nimeni nu-şi mai aminteşte asta. Păcat!
În schimb, cu un tupeu nemărginit, un anume domn Voinea (mai e şi general!) în loc să se ascundă ca să uităm prestaţia lui penibilă nu doar la acel proces, ci şi mai tîrziu, ne dă lecţii. Sinistru!
Apoi s-a încălcat legea cînd a căzut guvernul Roman şi nimeni nu a păţit nimic. Nu doar minerii, ci ci alţii. Asta ca să nu pomenesc de încercarea din 13 iunie 1990, de a distruge atunci totul (reamintesc dacă s-a uitat că România nu avea Constituţie) şi a ne transforma în ceea ce sîntem azi, o colonie. Dar s-a întîmplat pe mîna noastră. Cînd a căzut guvernul Roman, care începuse bine şi poate nu am fi fost în situaţia asta acum, ar fi trebuit să plecăm toţi care am fi avut un dram de minte. În schimb, mulţi dintre noi şi-au făcut speranţe.
Acum cîteva zile iarăşi s-a încălcat legea. Aşa că România a căzut în cap şi peste cîteva săptămîni vom începe să vedem dacă ne-am rupt gîtul. Eu cred că da şi mai cred că la sediul FMI şi la Bruxelles deja se deschid sticle de şampanie. Vaşnicii manifestanţi care au blocat bulevardele fără a se gîndi că unii ar fi dorit să circule sau ar fi putut avea nevoie de salvare (manifestaţia nu a fost autorizată, dar acest amănunt nu l-a deranjat pe domnul preşedinte, bine că a scăpat de Victor Ponta!), pentru că puţin le pasă de ceea ce nu sînt ei. Şi astfel de oameni au pretenţia să conducă ţara! Unde ? În prima prăpastie ?
Nu a deranjat pe nimeni nici faptul că au fost duşi acolo copii mici, expuşi unui risc în îmbulzeala aia, ba unora li s-au pus în mîini pancarte. Oribil! Legea nu a fost însă aplicată, unii sînt mai egali decît alţii, mai ales dacă dărîmă un guvern care are creştere economică şi măreşte salarii.
În încheiere amintesc şi faptul că printre ziceri am văzut şi "jos ANAF!"
În schimb, nimeni nu a cerut o justiţie corectă, una care să nu-i mai acopere pe mafioţi ori să condamne nevinovaţi, doar pentru că e vorba de coincidenţă de nume. Asta iarăşi nu-i preocupă ce cei care au dat în cîteva zile ţara cu cîţiva ani înapoi. Să le fie de bine tuturor, Sper să simtă consecinţele pe propria piele cît mai curînd. Poate învaţă şi romînii cît de necesar e să militeze pentru domnia legii.

joi, 5 noiembrie 2015

5 noiembrie

N-am scris săptămîna asta, pentru că nu reuşisem să pun nişte piese în ordine pînă azi. Dar sînt mai multe de spus, Le voi trece pe puncte.
1. Mă gîndesc în ce ţară să emigrez. Şi-i sfătuiesc şi pe cei care au ghinionul de  a avea mai mult de 45 de ani s-o facă. Pentru că domnii din stradă şi-au luat ţara înapoi. Ei, tinerii frumoşi şi liberi, parcă aşa îşi spun, au decis că ţara e doar a lor, că important e doar viitorul lor, că ei sînt România! La dracu cu ceilalţi, cu speranţele lor, cu dreptul de a avea şi ei un cuvînt, indiferent de vîrstă! La dracu cu alte puncte de vedere care nu corespund cu ale celor aproximativ 100 000 de prin pieţele din ţară, la dracu cu intenţiile noastre de vot, dacă nu votăm ce vor ei! Nu ai voie să doreşti pe nimeni dintre foştii parlamentari, chiar dacă există şi oameni politici competenţi şi bărbaţi politici adevăraţi (chiar dacă puţini), pentru că nu vrea strada! Şi ceilalţi, milioamenle de oameni care nu au gura mare, cu ei ce facem, îi tratăm ca în 2012 la referandum ?! Probabil că da şi eu într-o astfel de ţară nu mai vreau să stau!
În piaţa aceea, "strada" discută doar despre ei, despre ce-şi doresc ei şi nimic despre ceilalţi, nimic despre patriotism, de exemplu. După ei România le datorează ceva, dar ei nu datorează nimic României! Biserica le datorează altceva, dar ei nu datorează nimic credinţei. Nici nu o au, decît de faţadă!
I-am auzit solidari cu nişte tineri care au murit, tragic, e adevărat, dar aflîndu-se la distracţie, dar nici o vorbă despre cei accidentaţi azi la muncă, în explozia fabricii de pîine de la Braşov. Asta e!
Abia aştept să văd cînd va începe beţia puterii, pentru că ei chiar îşi închipuie că sînt cei care au obţinut ceva. Nu, nu au obţinut decît ceea ce s-a dorit să primească!
2.Abia aştept să înceapă frigul. Cum nu prea sînt primari în Bucureşti, să vezi distracţie!
Apoi, forţînd demisia guvernului, nu şi-au dat seama că nu avem buget. Adio creştere de salarii şi pensii, adio tot ce a promis guvernul şi nu se va putea da. FMI a cîştigat! Cu concursul unora dintre noi!
Poate mai pleacă şi niscaiva medici. Eu în locul lor aş pleca pe capete. În frunte cu domnul Arafat pe care adunătura care îşi zice popor nu-l merită!
3.Dacă voiau schimbarea reală, domnii din piaţă ar fi trebuit să înceapă cu justiţia, nu să se lase ameţiţi de aşa numita luptă anticorupţie a unora. Corupţia începe chiar de la cei care se prefac că luptă împotriva ei. Cei care judecă selectiv, care nu pun sechestre, care lasă averile furate unora care denunţă pe cine vor cei angrenaţi în lupta politică. Am făcut greşala în 1989 să facem un simulacru de proces al lui Ceauşescu. De acolo a portit totul. De acolo s-a compromis justiţia şi azi avem un general care atunci s-a comportat penibil care azi ne dă lecţii de morală şi de drept, în loc să se ascundă undeva şi să se roage Domnului să-i ierte păcatele! Şi nu mai avem un judecător adevărat, de care nu-şi mai aminteşte nimeni, care şi-a tras un glonţ, probabil pentru că nu a fost de acord cu ce fusese obligat atunci să facă şi pentru care ar trebui să ne rugăm noi azi, pentru că ne-a dat o lecţie despre ce înseamnă conştiinţă.
4. Dacă domnii din piaţă ar fi vrut să le facă dreptate celor de la club, ar fi trebuit să ceară o anchetă nu rapidă, ci corectă şi să nu lase DNA să-şi bage nasul şi aici şi să acopere totul cu ţapi ispăşitori, nu cu cei vinovaţi, pentru că, probabil, nu vrea ambasada ameircană, aceeaşi care, împreună cu cei din UE vor să ne impună şi premierul, tot unul din grup (era să spun gaşcă), să pară că se schimbă ceva, dar să nu se schimbe, de fapt, nimic.
La spanioli există o vorbă, "nu e nimeni mai orb, decît cel care nu vrea să vadă", iar la noi sînt, din păcate, mulţi, foarte mulţi orbi.
Şi acum o altfel de reţetă:
100 gr creier, dacă se poate cu ceva circumvoluţiuni
1 lingură de caracter
1 linguriţă de demnitate
Un praf de patriotism
Dorinţă reală de muncă.
Poate aşa reuşim să redevenim un popor!

joi, 29 octombrie 2015

29 octombrie

Joi, o reţetă personală

Paste cu legume.
Se fierb paste scurte, al dente. Pînă fierb pui într-o tigaie ulei, praz tăiat rondele (5 cm), ciuperci feliate (4-5), 1/2 ardei tocat şi dacă ai 1/2 dovlecel dat pe răzătoarea mare. Se căleşte totul, se condimentează după gust (eu pun busuioc, măghiran şi piper) şi se sărează. Pînă se îmmoaie legumele au fiert şi pastele.
Le scurgi şi le pui peste legume. Apoi baţi un ou cu o lingură de smîntînă slabă sau iaurt gras (10% grăsime) şi torni peste paste. Se amestecă uşor şi se trag de pe foc, lăsîndu-le 10 min sub capac.
Se serveşte cu parmezan, brînză sărată ori caşcaval afumat dat pe pe răzătoare.

marți, 27 octombrie 2015

27 octombrie

Nu e nimic mai minunat decît un spectacol frumos, unul cu parfum de alte vremuri, rele spun unii şi poate fi adevărat, dar vremuri în care spectacolele de operă, teatru şi concertele erau la loc de cinste. O vreme, după 1990, asta s-a cam uitat.
Poate de aceea e îmbucurător să întîlneşti în sala de spectacol nu doar vechi iubitori ai muzicii, cît mai ales tineri care nu au idee de vremurile şi spectacolele de odinioară. Poate că nu e totul pierdut!...

luni, 26 octombrie 2015

26 octombrie

Zi de sărbătoare religioasă. Mă gîndesc la Salonic, unde se află moaştele Sfîntului Dumitru şi implicit la greci şi la demnitatea lor.
Un gest de demnitate a făcut şi domnul Ponta, deşi i se întîmplă rar. Şi tocmai acum se întîmplă să-şi dea domnul preşedinte în petec, acţionînd fix ca fostul, adica fix ca un dictator. De altfel indivizii care s-au repezit să-l voteze vor regreta tot mai mult. Din păcate, doar vor regreta!
Cît despre PDL (din PNL nu mai au nimic), aceştia devin cu fiecare zi tot mai penibili. Iarăşi mă întorc la domnul Ponta, care a nimerit perfect referindu-se la doamna co-preşedintă ca la "Miţa Baston", personaj care i se potriveşte perfect.
În rest, ne rămîne doar consolarea că şi cei din Uniune sînt la fel de îngrămădiţi şi nu au habar cum să rezolve problema refugiaţilor. Simplu: anunţă că îi acceptă pînă se termină confruntarea şi se stabilesc nişte aleşi care să garanteze echilibru şi stabilitate, după care se vor întoarce acasă, deoarece nu se acordă cetăţenie sau rezidenţă mai mult timp.

joi, 22 octombrie 2015

22 octombrie

Joi, o reţetă mai ciudată

Varză creaţă pane.
Se ia o varză creaţă potrivit, se îndepărtează frunzele mari , apoi se taie în mai multe bucăţi şi se pune la fiert, într-o oală cu apă sărată.
Între timp se pregăteşte un aluat mai gros decît cel de clătite, cu sau fără ou dacă e post.
Cînd varza a fiert, se scurge şi se lasă puţin să se răcorească, apoi se toacă nu foarte mărunt.
Se pune totul în aluatul de clătită, se potriveşte de sare şi piper şi se ia cu o lingură cantităţi care se pun într-o tigaie cu ulei încins (de preferinţă de rapiţă sau arahide), apoi se apasă cu lingura ca să arate ca un şniţel.
Se prăjesc pe ambele părţi cam 2 minute după care se scot cu grijă într-un vas în care punem în prealabil hîrtie absorbantă.

marți, 20 octombrie 2015

20 octombrie

Nu voi vorbi azi despre cultură, ci despre cît de greu e accesul la ea. Totul, de la preţurile biletelor, la necesitatea unei ţinute adecvate constituie mai mici sau mai mari piedici. Bilezele de spectacol sînt scumpe. Cu toate reducerile, nici pensionarii, nici acei studenţi dornici de teatru sau de muzică bună (mă refer la cea clasică) nu îşi pot permite asta prea des. Iar la un spectacol, dacă te respecţi şi îl respecţi, trebuie să ai o ţinută măcar decentă, dacă nu elegantă. Pînă la urmă şi asta face parte din cultură, chiar dacă am cam uitat. Şi am spus elegantă, nu înzorzonată! Prostul gust cu care se îmbracă mulţi dintre cei cu bani nu e în niciun caz o dovadă de cultură.
Şi cărţile sînt scumpe. Prea scumpe pentru a putea fi cumpărate cît ar fi de dorit.
Pentru că e dificil să ai parte şi de cultură, cînd biletul de spectacol costă cît o pereche de pantofi şi tu ai neapărată nevoie şi de pantofi!
Nu vreau să spun cu toate astea că, în sine, cultura e scumpă. E chiar mai ieftină uneori decît ar merita. Doar că mulţi dintre noi nu şi-o pot permite, chiar dacă ar dori. Ori într-o ţară care vrea să prospere, cultura nu ar trebui să fie ceva aproape interzis pentru mai bine de jumătate din populaţie.

luni, 19 octombrie 2015

19 octombrie

Cîteva comentarii despre congresul PSD
Congresul în sine a fost o mare dezamăgire. Cineva şi-a propus să distrugă nu doar PNL, ci şi PSD.
Pe mîna acestui domn Dragnea, o mediocritate care s-a văzut prin sforării şef de partid, există toate şansele!
De cîştigat, cîştigă "interesul naţional"! Să te muţi din ţara asta!
Alegerile au fost penibile. Numai colegul lui Mihai Viteazul mai lipsea, cireaşa de pe tort!
Mi-a plăcut punerea la punct pe care le-a făcut-o domnul Iliescu, deşi ăstora de a cum nu le pasă.
Dintre vicepreşedinţi, doar doamnele reprezintă ceva şi domnul Bănicioiu. Restul sînt dişte domni nimeni, care nu pot fi decît parte din noua gaşcă., că valoare nu au dovedit pentru asemenea fucncţii. Şi nici nu vor dovedi!
Excelent ca întotdeauna discursul domnului Tăriceanu! Poate că ne-a mai rămas un partid de votat!
Şi mai am o nedumerire, pe care m-am ferit să o spun pînă acum. Agentul cui e domnul Chiriac ? Pentru ca să ridici în slăvi o nulitate ca Dîncu, cel care a a vut o eroare în estimări de vreo 20%, e clar că te plăteşte cineva!

joi, 15 octombrie 2015

15 octombrie

Pentru că am avut probleme cu internetul nu am scris marţi. Trebuia să vorbesc despre cultură. Dar mai există aşa ceva în lumea telefonului mobil pe care butonează toată lumea de dimineaţa pînă seara ?
 Greu de spus! Ceea ce ştiu sigur e că există o cultură chiar şi atunci cînd este vorba despre bucătărie, cînd vorbim despre reţete mai mult sau mai puţin ştiute. Cel mai bine a ştiut asta un om căruia vreau să-i dedic un gînd de aducere aminte: Radu Anton Roman, care a plecat dintre noi de ceva vreme, dar nu a fost uitat. Pentru că ceea ce făcea el era o adevărată artă. De cîte ori nu m-am inspirat din cărţile sale ?! De cîte ori nu i-am urmărit emisiunile tv cu cea mai mare plăcere ?! Pentru că el descoperea reţete uitate, împreună cu o întreagă cultură: a locurilor de unde proveneau reţetele, a oamenilor, a sfinţilor şi tradiţiilor noastre milenare. Ceea ce făcea el nu era doar bucătărie, era artă. Şi cu ce plăcere vorbea şi apoi degusta bucatele! Chiar dacă ne-a părăsit prea devreme, orice om care şi-l aminteşte, ori vrea să îl cunoască aşa cum a fost, să răsfoiască măcar una dintre cărţile sale şi va fi cucerit!
De aceea azi nu dau nicio reţetă, ci vă îndemn să căutaţi una dintre cele recomandate de Radu Anton Roman în cărţile sale.

luni, 12 octombrie 2015

12 octombrie

Am obosit. Indiferent cîte se întîmplă în lume, la noi nu mai e de stat, pentru că nu are cine să lupte pentru demnitatea noastră. Parcă am fi ţara nimănui!
Atunci cine să pună justiţia la locul ei şi să le explice ăstora care s-au cocoţat în nişte funcţii că nu sînt dumnezei, ci nişte amărîţi care mai devreme sau mai tîrziu vor da socoteală justiţiei divine pe care nu o vor putea ocoli ?
Gînduri dintr-o zi tristă de toamnă....

joi, 8 octombrie 2015

8 octombrie

Joi, reţetă, ceva dulce...

3-4 linguri de zahăr la o ceaşcă de apă (cam 250 ml)
1 plic zahăr vanilat
Se face un sirop, în care se pun 2 pere curăţate şi 2 mere dulci, totul tăiat felii potrivite, 1/4 anason stelat şi o bucăţică de scorţişoară. Se fierb frunctele pînă se înmoaie şi se îngroaşă puţin siropul.
Fructele se pun în cupe, iar cu siropul în care au fiert plus două linguri de cacao se face un sos de ciocolată, din care se pun cîte 2 linguriţe peste fructele din fiecare cupă. E şi de post!

marți, 6 octombrie 2015

6 octombrie

Am auzit deunăzi ceva surprinzător, spus pe un ton care se dorea realist: "cine mai citeşte azi ?"
Răspunsul ar fi, destui, chiar dacă nu neapărat la noi, chiar dacă nu în Europa.
Cultura (îşi zice ea aşa), americană, a hamburgerului, a muzicii urlate din toţi rărunchii, pentru că tot nu aude nimeni şi a filmelor care trebuie să conţină neapărat împuşcături şi sex, nu e neapărat valabilă peste tot. Poate se va întîmpla o minune şi cei care citesc, ascultă şi muzică bună, merg la teatru, unde "regizori providenţiali" nu îşi bat joc de Shakespeare pretinzînd că-l modernizează, vor învinge în lupta cu cei care îşi doresc o societate imbecilizată, care nu mai are nici măcar bucuria de a trăi. Poate...

luni, 5 octombrie 2015

5 octombrie

Mi-a fost dat să aud ceva ce nu-mi imaginam. Nu de la un ziarist cu pretenţii, mai ales că investigaţiile sînt în general corecte. Din păcate "soluţia" propusă m-a năucit. Ori doamna în cauză e plătită să susţină asta, ceea ce ar fi o imensă dezamăgire, ori e... naivă şi crede în poveştile despre "raiul interbelic". Probabil nu a avut cine să-i povestească şi despre "iad". Dar să facem o analiză.
1) România  modernă nu i se datorează în primul rînd lui Carol, ci reformelor lui Cuza. În timpul aşa numitei dictaturi au fost date toate legile, inclusiv un cod civil pe care nu l-au modificat nici comuniştii, ci doar au abrogat unele părţi referitoare la proprietate şi familie, aducînd ei un cod al familiei care prevedea egalitatea între sexe. În rest, toate instituţiile au fost create în vremea lui Cuza pe legislaţie de inspiraţie franceză, mult mai apropiată de noi.
2) Vorbim despre corupţia din timpul lui Cuza, dar despre cea din timpul regilor, cîţi or fi fost ei, nu zice nimeni nimic. Cu ce o fi fost mai puţin păguboasă afacerea Skoda, de exemplu, sau cu ce s-a deosebit tăierea unor munţi întregi atunci, de ceea ce se face acum ? Dacă tot e pornită pe analizat corupţia, doamna Oana Stancu Zamfir ar face bine să se documenteze şi să nu vîndă iluzii.
3) Cît despre "raiul interbelic", să-i spună cei fără posibilităţi finanicare cît de uşor se făcea şcoală. Dacă o familie avea mai mulţi copii şi voia să-i dea pe toţi la facultate era practic imposibil. Chiar dacă ar fi existat dorinţă, inteligenţă şi burse, erau alte 100 de impedimente, rezumane în două cuvinte: lipsa de bani.
Să-i amintesc doamnei Zamfir că celebra Groapă sau Bariera Vergului, ori atîtea alte locuri fie şi numai din capitală era extrem de reale şi majoritatea scriitorilor au avut nevoie în primul rînd de talent şi mai puţin de imaginaţie ca să zugrăvească stări de fapt de părea poveşti ? Poate are curiozitatea să se uite acum, într-o seară, la "Visul unei nopţi de iarnă" şi să mediteze la binele adus de o monarhie străină. Monarhie care, de altfel, a împins ţara la un capăt al ei numai ca să nu lupte cu cei de acelaşi sînge, a pierdut tezaurul şi mai apoi, din inabilitate politică, în al doilea război, nu a ştiut să negocieze şi am fost ţară învinsă şi cedată ruşilor.
Cît depre Marea Unire, aceea a fost făcută în primul rînd de Adunarea de la Blaj şi de Brătieni şi aş fi vrut să văd eu cine ar fi putut să se opună, după preţul de sînge plătit de acest popor!
4) În schimb, dacă doamna Zamfir ar fi fost onestă cu ea şi cu cititorii(cei pe care îi poate manipula), ar fi propus şi o altă variantă, anume cea a republicii parlamentare, mult mai potrivită acestei naţii. Poate luam modelul italian, că tot ne lăudăm a fi latini! Şi cel puţin se dădeau astfel şanse unor romîni foarte merituoşi, nu doar unor străini, nici ei feriţi de scandaluri şi chiar de corupţie, care au manifestat aceeaşi indiferenţă faţă de români pe cît o manifestă şi preşedintele de azi
Poate că o republică parlamentară i-ar fi lecuit pe români de nostalgia dictaturilor (inclusiv regale) şi i-ar face să deschidă mai bine ochii în viitor la cei pe care îi votează pentru parlament, ştiind că de ei depinde nu doar alegerea unui preşedinte, ci şi a primului ministru căruia, din păcate, nu-i acordăm atenţia cuvenită.
Şi mai e ceva. Înainte de a se pronunţa pentru monarhie, în cazul de faţă pentru un domn Mihai, ar fi bine ca doamna Zamfir să se întrebe ori să-şi întrebe colegii studenţi în 1989 la Timişoara, ce rol o fi avut respectivul domn atunci cînd apărea o toamnă întreagă la televiziunea maghiară, doar el şi d-l Tokes, în evenimente şi de partea cui ? Asta dacă nu vor fi şi aceia loviţi de amnezie.
În ce mă priveşte, dacă manipulările doamnei şi altora ca ea vor reuşi, mă voi pregăti, dacă nu să plec din ţară, cel puţin să renunţ la cetăţenia română!

joi, 1 octombrie 2015

1 octombrie

Joi, zi de reţete.
Supă de varză.
O jumătate de varză potrivită se taie julien cam de 1/2 cm grosime.
Se toacă o ceapă. Se căleşte puţin, se adaugă varza, 1 ardei gras, tăiat în fîşii mari, un morcov mic, tăiat în romdele cam de 2 cm. Se călesc puţin apoi se adaugă cam 2 l apă şi se lasă să fiarbă.
Cînd legumele au fiert, inclusiv varza, se potriveşzte de sare şi piper. Cine vrea poate adăuga şi 1/2 linguriţă curcuma pentru culoare sau o linguriţă de boia, dar atunci de se pune odată cu ceapa.
Eu nu obişnuiesc să pun roşii sau bulion.
Adăugaţi mărar tocat fin şi luaţi de pe foc. Se serveşte cu smîntînă.
Cine pune roşii poate înlocui mărarul cu leuşteanul sau frunze de ţelină, iar dacă nu vreţi să fie vegetariană, 100 gr costiţă să fiarbă cu supa e cel mai nimerit.

marți, 29 septembrie 2015

29 septembrie

Azi e trist, iar eu sînt pesimistă.
Nu ştiu de ce, dar am impresia că atunci cînd nu e ignorată, cultura e pur şi simplu ameninţată.
Parcă nu mai avem nevoie nici de cultură, nici de educaţie şi nici de trecut. Desigur, oameni fără toate stea, mai ales fără apartenenţa la ceva, sînt mai uşor de condus în numele consumismului. Dar cei care au ridicat un altar societăţii de consum şi vor să o extindă la scară globală s-au gîndit la consecinţe ? Adica s-au gîndit că reversul medaliei, deloc atractiv, ar putea să-i pună în pericol şi pe ei ?

luni, 28 septembrie 2015

28 septembrie

Trecu şi eclipsa! Mai bine decît speram.
Cît despre politică, singura coerentă e cea pe care o face papa Francesco.
A luat faţa tuturor acum, cu vizita în America. Şi ce smetie le-a tras domnilor americani!
Oamenii simplii păreau însă încîntaţi, ceea ce înseamnă că mai e salvare şi pentru ei.
După un asemenea eveniment, chiar nu merită să discuţi despre ceea ce se întîmplă la noi. Ar fi păcat să strici frumuseţea acestor zile cu indivizii care pe aici îşi zic politicieni. Cît despre oamenii politici, bărbaaţii de stat, cei care ar putea face ceva pentru ţara asta, nu sînt lăsaţi şi oricum îţi ajung degetele de la o mînă ca să-i enumeri.

joi, 24 septembrie 2015

24 septembrie

Joi, zi de gătit.
Salată de toamnă
2 roşii din cele care mai există, potrivite sau una mai mare
1 gogoşar galben potrivit
1 ceapă roşie mică
10 cm praz parte albă şi verde
1/2 buc. cîrnat cu caşcaval sau polonez sau 50 g şuncă
2 linguri porumb din conservă
100 gr brînză feta sau telemea.
4 ouă de prepeliţă
2 linguri ulei de salaltă (de preferinţă măsline sau struguri)
1/2 zeamă de limetă
Se feliază roşiile (dacă aveţi din acelea mici puneţi 4 şi tăiaţi-le în două), se taie gogoşarul felii subţiri, ceapa peştişori, prazul şi cîrnatul rondele (dacă e şuncă, atunci cubuleţe), ouăle fiete tari tăiate în două, brînza cuburi se amestecă, se adaugă cele 2 linguri de porumb (cine vrea poate pune şi cîteva măsline verzi sau negre fără sîmburi) şi peste salată de pune uleiul amestecat cu sucul limetei, iar cine doreşte puţin piper. Nu se sărează pentru că o parte din ingrediente sînt deja sărate.
Se serveşte cu bucăţele de pîine prăjită (există gata prăjită în parole magazine)

marți, 22 septembrie 2015

22 septembrie

Festivalul Enescu nu a continuat aşa de bine cum a pornit. Din păcate!...
Încheierea a fost chiar pe un ton obosit, de parcă toată lumea abia aştepta să se termine. Oare ce se întîmplă cu noi ? Prea multe probleme ?!
Desigur, "Mezzo" nu a amintit de festival. Treaba lor! Cică facem parte din aceeaşi uniune şi ni se cere solidaritate! Cine mai are timp să creadă ?
Poate toamna asta să fie ceva demn de atenţie. Deocamdată sîntem sufocaţi de problema emigranţilor.
Ceea ce e trist, e că la cetăţenii noştri nu se gîndeşte nimeni. De unde să-i mai ajute pe alţii, mulţi dintre ei veniţi cu pretenţia să te ocupe şi să-şi impună propriile reguli, cînd la noi şi în alte ţări din zonă oamenii îşi duc zilele de pe o zi pe alta ? Are cineva impresia că dacă emigranţilor li s-ar aloca nişte case părăsite la ţară şi ceva teren pe care să-l lucreze chiar ar face-o ? Nu domnnilor, ei vor să stea pe ajutoare sociale, dar nu pe 130 de euro ca la noi (suma cea mai mare), ci pe sute de euro ca în ţările bogate! Şi mai vrea cineva să le plîngem de milă!

luni, 21 septembrie 2015

21 septembrie

Zi de echinocţiu şi de tot felul de evenimente.
Papa Francesco se află în Cuba. A vorbit unei mulţimi de 500.000 de persoane, mulţi tineri. Va merge în SUA şi va încerca să discute despre ridicarea embargoului. S-a întîlnit cu Raul Castro, dar şi cu alţi preşedinţi din America Latină veniţi la Havana. I-a făcut o vizită lui Fidel Castro la reşedinţa sa, cam 45 de minute şi i-a dus nişte cărţi. Superb! Poate pricep şi jurnaliştii noştri, majoritatea lachei ai americanilor, că lumea e altfel decît cred ei.
În Grecia, partidul actualului premier cîştigă iarăşi, dar nu ştim preţul pe care Grecia îl va plăti. Sper ca deminitatea grecilor să nu fie călcată în picioare de către mincinoasa de Merkel. Şi dacă încearcă, sper că grecii vor fi capabili să se apere, nu ca noi!
Tot de la Rai1 aflu că la Bruxelles nu se va discuta de cote obligatorii. Europa nu prea doreşte emigranţi. După cum se pare, se discută tot mai puţin de refugiaţi şi tot mai des de emigranţi economici. Şi cu tupeu, dacă nici nu au ajuns bine şi vor să ne impună reguli musulmane! Aici va terbui să avem toţi un cuvînt de spus. Cui nu-i convine cultura ţării în care ajunge, poate pleca înapoi!

joi, 17 septembrie 2015

17 septembrie

Zi de reţete. E toamnă, să găsim ceva potrivit.

Supă-cremă de dovleac.

O farfurie de dovleac turcesc (cel galben şi cu seminţe doar în partea de jos), tăiat cubuleţe.
2 cartofi mijlocii, tăiaţi şi ei cubuleţe
O ceapă mică sau 5 cm praz, parte albă
O bucată rădăcină de ţelină (cam 50 gr), tăiată felii subţiri pentru că fiebe mai greu.
Se pune totul la fiert, în apă cît să le acopere. Cînd legumele sînt suficient de moi se pasează cu mixerul (cel vertical) şi apoi se adaugă apă (caldă), cît vream supa de consistentă, se pune sare după gust, piper şi nucşoară,(cam 1/4 linguriţă) şi se lasă să mai dea un clocot.
Se serveşte cu crutoane şi cu smîntînă sau iaurt foarte gras.

marți, 15 septembrie 2015

15 septembrie

Azi e greu să scrii despre cultură. Ne mor încet valorile şi nu prea apare nimic în loc. Cît despre patriotism...
Ieri mă rugam pentru Cormeliu Vadim Tudor, dar Cerul nu a vrut să mă asculte. Probabil avea nevoie de el acolo, sus! În schimb aici, pe pămînt, noi avem tot mai puţini oameni buni, ataşaţi ţării, credinţei şi culturii universale. De ce se întîmplă toate astea nu ştiu, dar este evident că doar cei răi, egoişti şi fără caracter par să aibă noroc în lumea asta strîmbă.E greu de adăugat mai multe într-o zi atît de tristă.

luni, 14 septembrie 2015

14 septembrie

Azi e zi de mare sărbătoare, nu ar trebui să vorbesc despre politică.
Mă rog pentru d-l Vadim Tudor, ca pentru orice om a cărui viaţă e în pericol.
De acord cu tot ce a zis aseară Mircea Badea. În ultima vreme aveam de mai multe ori altă părere.
Mai ales cu observaţia că "democraţii" de la vest, inclusiv de peste Atlantic, au mare vină în ce se întîmplă în Siria şi nu numai. Acţionează doar unde au interes! Şi cînd au interes. Nu revin la americani, de data asta să vorbim de Europa.
Au fost în Anglia nişte prim miniştri şi existau conflicte armate grave în Irlanda de Nord, care, după cum îi spune numele, nu e a englezilor şi e catolică. Nu s-a aplicat acolo politica din Kosovo, dar cînd s-au schimbat nişte miniştri s-a făcut linişte.
A mai fost în Spania un prim ministru, pe numele lui Aznar. Se războia cu ETA. A şi pierdut alegerile pe o minciună tot legată de ETA. De el toată lumea a uitat, dar nici de ETA nu s-a mai auzit nimic.Coincidenţe ?!
Acum se războiesc cu Putin. Eroare gravă. Să-şi amintească doar un episod. Pînă ce ei decideau cum să ajungă în Kosovo (era în 2000), ruşii îşi instalaseră tancurile acolo! Eu zic s-o lase mai moale şi cu Putin şi cu cel pe care îl vor în Siria, altfel chiar îi înghit cei de la Isis, pe bune!
Şi mai e ceva. Ca să opreşti exodul de populaţie trebuie să le asiguri nu doar linişte. Cît au stat domnii europeni şi americani în Afganistan (vreo 12 ani mi se pare!), nu le-au construi ălora un spital, o şcoală, o fabrică, un drum mai bun, nimic! În schimb au pus mîna pe traficul de opiu! Ţi se face silă!!!

joi, 10 septembrie 2015

10 septembrie

O reţetă rapidă de salată de cartrofi.

3 cartofi mari, curăţaţi şi tăiaţi felii cam de 1/2 cm se fierb, se scurg  şi apoi se lasă la răcit.
Se toacă mărunt cam 5 cm dintr-un praz, partea albă şi se pune într-un castron, presărîndu-se1/2 linguriţă sare şi se lasă să se înmoaie puţin.
Separat se amestecă 250 ml iaurt cremos cu 1/2 legătură mărar tocat foarte fin şi cu 1 linguriţă praf de curry şi se toarnă peste prazul din castron.
Se rade um măr curăţat de coajă, acrişor şi nu foarte parfumat în castronul cu iaurtul şi celelalte ingrediente.
După ce s-au răcit, se adaugă şi cartofii şi se amestecă uşor.
Se lasă la rece 20 min. să se amestece aromele.
 E bună şi uşoară. Poate fi folosită ca atare sau garnitură lîngă grătar sau chiftele.


marți, 8 septembrie 2015

8 septembrie

Zi de sărbătoare religioasă. Urări de bine tuturor Mariilor.
Ar trebui să vorbesc despre cultură. Tocmai remarcasem că începe să ne preocupe.
Din păcate despre Festivalul Enescu se vorbeşte puţin, deşi e în plină desfăşurare, iar de transmis se transmite cîte ceva mai ales în miez de noapte.
Aştept totuşi evenimente culturale, aşa cum am început luna. Festivalul ambasadelor se pare că a fost o reuşită. Desigur cei care nu văd bine realizările Ministerului de Externe, au găsit imediat ceva de comentat!
Din păcate, deşi avem multe valori, nu ştim să le promovăm. Am văzut că facem încercări timide, dar nu cred că e destul. În săptămînile următoare am să încerc să sugerez cîteva idei.
Domnul director al Festivalului Enescu, care înţeleg că se retrage, s-a arătat nemulţumit că la următorul festival "Oedip" va fi prezentat în concert. Nici eu nu sînt fericită, dar dacă ar fi la fel ca unul din spectacolele anterioare, ori ca multe puneri în scenă aşa-zis moderne, dar care nu au legătură cu muzica, atunci mai bine în concert. Cel puţin vom avea certitudinea că Enescu nu se răsuceşte în mormînt!

luni, 7 septembrie 2015

7 septembrie

Mi-e silă de politica românească şi de cei care fac jocurile. Cînd nu ai dat curs la peste 300 de plîngeri ale guvernului (guvernelor, ca să fiu mai precisă) din 2012 încoace, cînd nu i-ai întrebat pe Blaga, Boc şi mai ales pe Băsesecu, nici măcar în urma unor denunţuri expicite, nimic, nici măcar în calitate de martori, cînd ai procurori mafioţi care au făcut jocurile, recunoscuţi chiar de tine, tu DNA şi mai ales şefii acestei oribile şi corupte instituţii, nu puteţi pretinde că reprezentaţi justiţia.
Pentru însănătoşirea situaţiei din ţară şi eliberarea noastră a tuturor de politicieni laşi şi interesaţi doar de binele lor, ar trebui să se întîmple următoarele:
1. Şefii din parchete, de la Înalta Curte şi din curţile de apel să fie aleşi prin vot de cetăţeni, la scrutin să poată participa doar persoane care au o foarte bună pregătire profesională, cel puţin 10, respetiv 15 ani vechime şi care să nu aibă condamnări la CEDO pentru abuzuri.
2. Limitarea la 2 mandate a tuturor funcţiilor eligibile, începînd de la consiliul local. Politicienii pot trece prin toate funcţiile eligibile, dar nu mai mult de două mandate pentru fiecare.Excepţia aici  poate fi doar funcţia de prim ministru, care are de altfel foarte puţine şanse de a avea chiar şi două mandate consecutive.
3. În viitoarea Constituţie să se prevadă că România va fi Republică Parlamentară, preşedintele urmînd a fi ales după inspiraţia alegerilor din Italia, ţară de care sîntem cel mai aproape şi unde o astfel de alegere a dat rezultate cel puţin în ultimii ani.
Vom termina în acest fel cu nostalgia dictaturilor şi a "tătucului" şi vom deschide probabil mai bine ochii nu doar asupra persoanelor pe care urmează să le votăm, ci şi asupra partidelor care ar putea accede la guvernare şi ce politică ar face acestea. Vom avea grijă să alegem mai puţin pe promisiuni efemere şi mai mult pe proiecte de durată.
4. Responsabilitatea  magistraţilor zică cine ce va zice şi împiedicarea pe viitor a serviciilor secrete să fie atît de clar prezente în viaţa politică. Ex.: după ce ai fost şef de serviciu secret ar trebui un minim de 3 ani în care să nu mai poţi ocupa funcţii nici măcar pe cea de ambasador, ci să te întorci într-un cadru, eventual universitar, dacă nu eşti capabil să lucrezi în privat sau să se ia exemplu de la străinii care ne tot dau lecţii.
Cît priveşte adjuncţii cu grade, să treacă cel puţin 3 ani de la un grad la altul şi 5 pentru cel de general., iar adjunctul să poată di numit doar cînd are gradul de colonel, nu cum s-a întîmplat cu d-l. Coldea.
5. Reintroducerea chiar şi în altă formulare a infracţiunii de subminarea a economiei naţionale, pentru că ceea ce fac unele instituţii de forţă e aservirea acesteia capitalului străin, prin distrugerea intenţionată a oricărei încercări a capitalului românesc de a intra pe piaţă.
Sper ca în ţara asta să existe şi oameni care îi vor binele şi mai ales să se trezească şi imbecilii de români, dacă tot îşi doresc "o ţară ca afară". N-au decît să şi-o construiască!. Pînă la ora asta ar fi trebuit să fie cel puţin de zece ori în stradă cu miile şi au fost doar de 2 - 3 ori cîţiva!

joi, 3 septembrie 2015

3 septembrie

Joi, zi de reţete.
Am căutat ceva dietetic. Pentru că foarte multă lume preferă cartofii, o salată rapidă.
1 kg cartofi se curăţă şi se feliază cam 1/2 cm grosime, se pun la fiert.
1/2legătură de mărar se spală, se toacă şi se amestecă împreună cu 250 ml iaurt cremos (10%grăsime), o linguriţă curry, sare după preferinţă şi o linguriţă oţet de mere.
Se toacă nu castravete mărunt (opţional), se stoarce prin presare, se adaugă în bol alături de celelalte ingrediente, apoi se rade un măr, de preferinţă acrişor şi nu prea aromat, iar la sfîrşit se adaugă cartofii, după ce au fiert şi s-au răcit. Se amestecă totul cu grijă, se adaugă puţin piper şi, dacă e cazul, încă un pic de sare.
Se lasă o jumătate de oră la rece să se pătrundă aromele.

marți, 1 septembrie 2015

1 septembrie

Prima zi oficială a toamnei, din păcate pe vreme caniculară.
Cultural, a început Festivalul Enescu. Deschiderea de duminică a fost excelentă, dirijorul fascinant prin originalitatea interpretării Rapsodiei nr.1 Minunat şi foarte modern, în cel mai bun sens al cuvîntului. Sper ca tot festivalul să fie la fel.
Acum mai sînt şi cele cinci zile culturale ale ambasadelor. Promiţător! Sper să ne trezim şi să ne întoarcem la adevărata cultură!
Şi o veste tristă. A plecat spre alte lumi marele bariton Dan Iordăchescu! Cu siguranţă va cînta acum în corul îngerilor, alături de mari interpreţi ai secolului XX, aşa cum a făcut-o decenii la rînd în viaţa de aici, spre bucuria noastră a tuturor. Nu-l vom uita şi cu ajutorul tehnicii, vocea sa va rîmîne mereu printre noi.

luni, 31 august 2015

31 august

Să vorbim despre imigranţi. Cu realism nu patetic!
Îmi pare şi mie rău cînd îi văd umblînd de colo-colo, sau murind pe drum, dar întrebările, dure, sînt altele şi acelea ar fi :
1. Cine vrea neapărat ca o masă imensă de persoane să invadeze Europa şi să slăbească economiile cele mai dezvoltate ? Pentru că asta mi se pare evident. Cineva îi trimite spre Europa bogată, dîndu-le bani ca să ajungă acolo. Nici nu ar fi convinşi să plece decît în acele ţări unde speră la ajutor social. După cum se poate vedea aceste persoane nu doresc să muncească, ci să fie susţinute cu ajutoare de Europa. De muncit să o facă alţii pentru ei! Se întîmplă deja în mai multe state europene!
2. Cine întreţine războiul în zonele Orientului Apropiat şi Africii ? Cine înarmează Isis ?
Nu ar fi mai uşor să declanşezi un atac contra acestor indivizi, decît să stai să te uiţi cum fac ravagii în atîtea zone ? Cîştigă cineva din asta ? Şi dacă da, cine şi mai ales cît ?
3. De ce nu se duc aceste persoane în state vecine, unde nu e război: în Arabia Saudită, Dubai, Quatar etc. ? Sau acolo trebuie să lucreze ? În plus, acolo e petrol şi cineva... Ar fi mai normal să meargă acolo, pentru că vorbesc aceeaşi limbă şi sînt de aceeaşi religie.
4. Pe noi cine ne apără ? Cine îşi asumă responsabilitatea dacă vom păţi ca în Kosovo ? Pentru că acum vin cîţiva, apoi îi aduc pe alţii (reîntregirea familiilor!), apoi fac cît mai mulţi copii, schimbă echilibrul şi vor stat islamic în inima Europei! Şi credinţa noastră creştină ?::: Pentru că acolo, de toleranţă nu pomeneşte nimeni. Oare, dacă tot vrem să fim umani nu ar trebui să ne preocupăm mai întîi de creştinii din acea zone pentru că sînt în cel mai mare pericol ?
Noi nu, ne lăsăm impresionaţi de aparenţe şi nu gîndim în viitor! Nici nu ne gîndim cam cîţi terorişti dispuşi să se arunge în aer în oraşele Europei trec cu aceste grupuri cărora noi le plîngem de milă. Timpul o va demonstra şi tare mi-e că destul de curînd. Doar dacă Naţiunile Unite nu vor adopta urgent măsuri care să rezolve situaţia de conflict din ţările respective, iar Europa să fie mai strictă cu migraţia strict economică.

joi, 27 august 2015

27 august

Reţeta de joi
Pui cu ananas, aşa cum îl fac eu
1/2 piept de pui tăiat făşii de 1 cm
1/2 ananas proaspăt, tăiat cubuleţe (cam1/1cm)
1 ardei mic galben tăiat făşii ff subţiri
1 ceapă mică, albă sau galbenă tăiată peştişori
2 linguri ulei
1 linguriţă curry şi1/2 linguriţă curcuma
sare
2 ceşcuţe de apă
200 ml lapte de cocos
Se călesc mai întîi ceapa şi ardeiul, se adaugă pieptul de pui şi după ce şi-a schimbat culoarea se pune apa. Se lasă la fiet pînă se înmoaie carnea, apoi se adaugă cuburile de ananas, laptele de cocos, condimentele şi sare după gust. Se mai lasă 5 min ca să se fiarbă şi ananasul şi să se amestece gusturile.
Se serveşte cu garnitură de orez ( cu bob lung, natur sau basmati), fiert doar în apă.

marți, 25 august 2015

25 august

Pe 30 august începe Festivalul Enescu. Sper într-o reuşită, cel puţin concertul inaugural promite destul de multe. Păcat că nu ştim exact programul!
În rest, mai vedem! De obicei au fost zile frumoase.
Celelalte oraşe sărbătoresc şi ele momentul cu muzică. Măcar atît!
Din păcate mediatizarea evenimentului nu e cea mai bună. Parcă nu mai putem să fim mîndri nici măcar de lucrurile bune pe care le mai avem. Cît le mai avem...
Probabil că la terminarea festivalului voi scrie mai multe. Sînt curioasă dacă şi de data asta cei de la "Mezzo" vor păstra o tăcere adîncă, aşa cum s-a întîmplat data trecută. Pînă la urmă e treaba lor, ei au de pierdut!
În rest, să vedem ce spectacole ne aduce toamna.

luni, 24 august 2015

24 august

Cred că azi ar trebui să vorbesc despre bărbaţii adevăraţi din politică.
Şi să observ că la 23 august(a fost ieri), nu am avut în 1944 aşa ceva, altfel nu am fi avut statutul de ţară învinsă, după ce am fost negociaţi la o masă, pe un şerveţel.
Azi avem doar cîţiva bărbaţi adevăraţi în politica noastră. Doamne, nu lăsa să-mi schimb părerea! Unul e fără îndoială domnul Tăriceanu, care nu doar ştie ce vrea, dar dă dovadă şi de curaj. Celălalt e domnul ministru de finanţe, o persoană interesantă, charismatică şi, după cum se manifestă, bine pregătit. Îmi dau seama de ce nu-l place Dana Grecu! În plus are ochi luminoşi, care devin absolut fascinanţi cînd zîmbeşte. Păcat că se întîmplă rar! A fost un tip la fel de interesant şi foarte curajos şi domnul Vîlcov, despre care eu nu cred nici jumătate din ce se spune, aşa că am răbdare să văd ce se mai întîmplă. Mai este şi trimisul meu în parlamentul european, omul care nu m-a dezamăgit pînă acum, chiar dacă nu sînt în totalitate de acord cu opiniile domniei sale. Însă îi sînt recunoscătoare că e prima oară în 25 de ani cînd entuziasul meu pentru un ales nu pare a avea motive să înceteze. Sper să rămînă la fel.
Asta despre bărbaţii din politica noastră.
În ceea ce-i priveşte pe cei din Europa... Domnul Tzipras mă uimeşte tot mai mult, dar nu mi-am diminuat cu nimic admiraţia pentru personalitatea lui. Face parte dintre cei aleşi de zei, cu siguranţă!

joi, 20 august 2015

20 august

Azi e zi e reţete.Să facem o salată de vară.
O ceapă mai mică albă sau roşie. Cea albă nu se găseşte peste tot, dar e mai dulce.
Un ardei galben şi unul verde, mai mici.
O roşie potrivită, cărnoasă şi 3-4 roşii mici, eventual cu miez galben.
4-5 ouă de prepeliţă, sau 3 de găină, dar mai mici.
100 gr, şuncă
100 ge brînză feta sau telemea puţin sărată
 După gust piper şi frunze (mărar, busuioc, coriandru).
Se taie ceapa peştişori, apoi ardeiul făşii subţiri, roşia se curăţă de pieliţă şi se taie felii, iar roşiile mici în jumătate. Tot în jumătate de taie şi ouăle de prepeliţă fierte tari, sau dacă sînt din celelalte în 4.
Se taie şunca cubuleţe şi se ameste că ingredientele, punînd şi condimentele pe care le dorim. deasupra se rade brînza (sau se mărunţeşte).
Ceapa poate fi înlocuită cu 5 cm de paraz.
Cine vrea poate adăuga şi un avocado mic, doar că în acest caz feliile trebuie trecute prin suc de lămîie ca să nu oxideze; strică aspectul salatei!

marți, 18 august 2015

17 august

Mă gîndesc cîţi din cei care se distrează acum, la munte sau la mare, au pus mîna pe o carte ?
Cîţi părinţi le citesc copiilor poveşti, cîţi copii citesc, mai mari fiind, "Fram ursul polar", "Toate pînzele sus!", "Vrăjirorul din Oz" ? Asta ca să amintesc doar cîteva dintre cele care au încîntat multora copilăria. Şi au deschis gustul pentru lectură.
Cîţi oameni maturi citesc un roman, pentru că despre viaţa etruscilor, a celţilor sau despre Florenţa lui Lorenzo de Medici ar fi prea complicat şi prea multe de ştiut, de exemplu, despre cultura Renaşterii! Şi vorba aceea, dacă nu ştiu ei italienii foarte bine cine au fost cei care au făcut istoria Florenţei....
Şi totuşi, nimic nu e mai potrivit decît o zi de vacanţă pentru a pune mîna pe o carte!

luni, 17 august 2015

luni, 17 august

Voiam să scriu un articol mai lung, dar ultimele evenimente mă determină să mă rezum la trei puncte.
1. Răbdarea oamenilor e pe sfîrşite. Dacă binomul sau trinomul sau cum îşi zice, crede că mai poate face jocuri politice, lăsîndu-i pe hoţi nepedepsiţi ar putea să aibă o surpriză şi nici prietenii lor americani să nu poată (sau să nu dorească) să-i salveze. Aşa că, onor justiţia ar trebui să înlăture urgent abuzurile şi să pedepsească vinovaţii, dacă nu vrea surprize!
2.Nu-mi imaginam că personajul de la Cotroceni ar avea ceva comun cu poporul român. Nici celălalt nu a avut. De aici pînă la megalomania şi luxul pe care îl vrea, ca orice parvenit, etotuşi mare distanţă şi lumea nu a uitat nici de Ceauşescu, cu atît mai puţin de Băsescu. Poate crede că sîntem tîmpiţi. În orice caz, am învăţat că un preşedinte poate fi suspendat şi data viitoare am putea avea grijă să şi cîştigăm referendumul!
3. Nu mă gîndeam că Mugur Isărescu ar putea ţine cu altcineva decît cu băncile străine şi cu şefii lui din faimosul grup care se zice că ar conduce lumea.
Ceea ce mă uimeşte e că şi alţii, în special un domn pe care l-am stimat mult, Daniel Dăianu; intră într-un joc ce pare să contrazică părerile pe care le avea altădată. Sau el e acelaşi şi eu m-am înşelat ?!
Cert este că eu nu mai cred o iotă din ce spune BNR pînă nu îl aud şi pe Florin Georgescu. Pînă acum singurul care spune adevăruri dureroase e domnul Ilie Şerbănescu. Alţi bărbaţi adevăraţi nu mai sînt prin ţara asta ? Avem mare nevoie!

joi, 13 august 2015

joi 13 august

Azi e ziua reţetelor. Nu am pretenţia că reţetele ar fi originale. Le am şi eu, doar că le modific puţin.
E vară, cald şi ar trebui să gătim uşor şi repede. Şi să ne orientăm spre produse de sezon. Aşa că:

Mîncare de vinete.
Sînt ieftine şi bune. Cei mai mulţi le coc şi fac salată. De obicei cu maioneză! (îhh!) Alţii le prăjesc ca pe dovlecei (şi mai gras!) sau fac musaca. Asta ar merge, dar cu vinete oprărite, nu prăjite.
Mîncarea de vinete se face în timp foarte scurt. şi ar fi cam aşa:
2 vinete potrivite, mai degrabă spre mici, dacă sînt albe şi mai bine!
1 ardei roşu, dacă e capia şi e mare, 1/2, că fură tot gustul
o ceapă mai degrabă mică
o roşie mare sau două mai mici, fără pieliţă
1 căţel de usturoi sau 1/2 lingurită praf
sare şi piper după gust
2 linguri ulei, preferabil rapiţă sau arahide
Se pune uleiul într-o cratiţă, ceapa tăiată foarte fin şi ardeiul asemenea şi usturoiul şi se călesc putin, apoi se adaugă vinetele cubuleţe şi o ceşcuţă de cafea de apă. Se lasă pînă vinetele se înmoaie, apoi se pun roşiile decojite şi tăiate mărunt, sarea şi piperul  (opţional) şi se lasă pînă ce scade totul.
Cine vrea poate pune coriandru (aşa e reţeta), sau frunze de pătrunjel şi tot opţional, dar e foarte bun, două ouă bătute şi turnate peste mîncare. Se mestecă pentru a le încorpora şi a nu rămîne crude.
Se serveşte caldă, simplă sau lîngă chiftele sau piept de pui la grătar.
Se poate face şi cu vinete coapte, atunci se pun roşiile înainte şi abia apoi vinetele tăiate bucăţi, nu tocate ca la salată. Cui îi place poate pune deasupra, în farfurie şi cîţiva fulgi de parmezan.
P,S. Dacă nu ajunge apa, se mai poate adăuga, dar cu grijă. În ce priveşte condimentele, pe lîngă piper se poate pune şi puţin ardei iute, dar cu atenţie.

marți, 11 august 2015

11 august

Aşa cum am spus, marţi e o temă culturală.
Voi începe abrupt. Promit să nu mai urmăresc spectacole de operă pe "Mezzo"! Ceea ce promovează respectivul canal, chiar dacă e vorba de spectacole de la Met sau din alte teatre mari e mai mult decît discutabil. De altfel discutabile sînt punerile în scenă, sub pretextul aşa numitului "modernism". Nu poţi moderniza un spectacol de operă cu găselniţe, asta e pentru indivizi fără talent sau snobi.
Nu o poţi face pentru că nu-ţi dă voie partitura! Dar cîţi din regizorii de azi ţin cont de aşa ceva ? Cine e oare Verdi sau mai mult, Puccini, în a cărui muzică aproape că-ţi sînt indicaţi paşii, ca să le spună lor ce să facă ?! Bănuiesc că de la apariţia ei, opera nu a cunoscut o asemenea sfidare! Şi dacă ar fi doar atît. Montarea e de cele mai multe ori vulgară, iar cîntăreţii obligaţi la tot felul de mişcări fără să se ţină seama de ceea ce au de cîntat şi mai ales de aportul lor personal la spectacol. Asta cînd au ce arăta.
Un tenor de talia lui Jonas Kaufmann are! Şi atunci să-l vezi pe jos, pe podea, prin praful de pe scenă, mi se pare revoltător, mai ales că nimic nu justifica asta. În locul lui aş fi refuzat! Cu atît mai mult cu cît era vorba de un spectacol a cărui simplă vedere l-ar fi făcut pe Wagner să se răsucească în mormînt!
Am mai observat şi că nu se mai interpretează. Se cîntă note fără urmă de sentiment! Eventual se vînează acute, deşi, după cîteva spectacole destul de aplaudate pe care le-am ascultat recent....
Unde e vremea unor voci precum Callas, Tebaldi, del Monaco, Nilsson, Corelli, Scotto, Domingo, Pavarotti şi atîţia alţii, dar mai ales unde sînt regizori precum Wallmann, Visconti ori marele Zefirelli ? De cîţiva ani cineva se chinuie să ne arate o operă urîtă şi nu pot să nu mă întreb de ce ? Inovaţia înseamnă cu totul altceva. Şi cei pe care i-am pomenit, chiar au inovat în lumea spectacolului de operă. Vreme de decenii a existat respectul pentru partitură. Azi s-a evaporat!
În concluzie, nu mă mai uit la spectacolele de pe "Mezzo" ca să nu-mi pierd dragostea pentru operă!

luni, 10 august 2015

10 august

Luni - zi pentu politică şi evenimente

Voi scrie despre ceea ce nu s-a întîmplat la noi. Din păcate!
Nu s-a vorbit deloc despre momentele tragice din 1945, cînd au fost aruncate bombele atomice asupra Japoniei. Noi am tăcut, în schimb a vorbit papa Francesco şi posturile străine. Papa spunea că cel mai uşor să cîştigi un război este să nu-l începi. Dar pentru asta e nevoie de înţelepciune, interes pentru semeni şi mai puţine calcule materiale de grup.
Cît priveşte interesul material, noi ne-am pierdut zilele astea în a vorbi despre manelişti, nunţi ţigăneşti şi ce au mai furat unii de prin partide ori aliaţii lor. Un post ne-a arătat şii cum parveniţii încep să-şi dea arama pe faţă, după ce au jucat o vreme cartea modestiei. Bunica mea zicea că schimbarea conducătorilor e bucuria nebunilor, dar am crezut că nimic mai rău decît regimul celor zece ani pierduţi nu va putea fi. Din păcate se profilează o oroare şi mai mare, nu doar din punctul de vedere al luxului, cît mai ales a dispreţului faţă de ceilalţi. Păzea, că după experienţa cu cele 6 case, terenurile de la Nana s-ar putea dovedi o nimica toată faţă de ceea ce ar putea "aduna" domnul preşedinte actual!
Şi atunci cum să ne mai amintim noi de Hiroşima şi de faptul că americanii nu a fost capabili nici măcar acum să ceară iertare sutelor de mii de nevinovaţi, trecuţi probabil atunci, cu acelaşi cinism ca şi alţii mai tîrziu, la capitolul "pagule colaterale". ? Noi nu am vorbit despre toate acele orori, din veneraţie pentru americani. Aşa cum nu ne mai amintim nici de bombardarea Belgradului în noaptea de Înviere. În schimb ne temem, vezi Doamne!, de drobul de sare, că ne atacă domnul Putin. Nu ne atacă decît dacă "aliaţii" noştri atacă Rusia de pe teritoriul României, ceea ce sper să nu facă, pentru că au făcut destule imbecilităţi care au răsturnat lumea! Şi totul pentru bani! Nu ştiu însă cum vor ieşi din încurcăturile pe care le-au creat. Tot pe seama oamenilor obişnuiţi, bănuiesc. Deocamdată au exportat regimurile de dictatură din America Latină (unde oamenii s-au trezit), pe aici prin est, la cei pe care i-au "eliberat de comunism", pentru a-l înlocui cu ceva ce pare la fel de urît, chiar dacă e mai frumos ambalat.
În concluzie, noi am uitat de bombele din 1945. Nu ni s-a întîmplat nouă! Probabil că dacă erau aruncate aici, astăzi nu am mai fi existat. Din păcate am uitat şi de bombele de dată mai recentă, aruncate aici, în vecini, în noaptea de Înviere. Ca să nu uităm totuşi, stau mărturie ruinele a două clădiri, una la Hiroşima, cealaltă (a televiziunii) la Belgrad.
Iar dacă la Hiroşima şi Nagasaki bombele s-au aruncat cu scop de testare, la Belgrad, chiar dacă forţa lor de distrugere fizică nu a mai fost la fel de copleşitoare, ca simbol a fost chiar mai puternic, pentru că acolo au fost bombardate poduri, maternităţi, clădirea televiziunii şi.... "din eroare", ambasada Chinei!

duminică, 9 august 2015

9 august

Constat că sînt tot ma multe lucruri de spus, aşa că am hotărît să revin parţial la felul în care am structurat blogul în trecut, adica pe zile.
De data asta vor fi doar trei zile:
Lunea mă voi ocupa de politica de la noi sau din lume, ori de alte evenimente care ne-au marcat sau ar putea să ne influenţeze viaţa.
Marţi mă voi referi la artă, în toate sensurile.
Joi voi reveni la reţete, dar diferit de cum o făceam înaainte.
Pentru toamnă voi avea o surpriză, dar deocamdată mă rezum la cele trei momente.

marți, 28 iulie 2015

28 iulie

Prea le scriu una după alta, dar sînt teribil de dezamăgită.
Domnul Dragnea pare să-mi confirme afirmaţiile. Domnul Ponta nu e prost, atunci de ce se preface ?
Ştiu că e mai bine ca fiecare pasăre să piară pe limba ei, dar făcînd acest joc periculos, inclusiv pe seama noastră, domnul Ponta nu se teme că va pierde ? Desigur, nici ei nu vor cîştiga, dar ce rămîne în urmă ? Prevăd că victimile colaterale, cele de care nu-i pasă nimănui, vor fi tot cei mulţi. E drept că nici lor nu le prea pasă, se lasă în voia sorţii ridicînd din umeri, aşa că de ce să ne mai mirăm că s-a ajuns aici ?
Poţi spune doar ca Mircea Badea, că eforturile de a-i trezi sînt inutile şi atunci nu au decît să suporte!
Păcat, mare păcat că sîntem o naţie atît de fără vlagă. La cîte daruri am primit de la Dumnezeu...

luni, 27 iulie 2015

27 iulie

Spuneam că voi reveni cu ce se întîmplă la noi. Nu voiam să le amestec, aşa că m-am oprit ieri deşi eram furioasă. Probabil gîndurile astea vor şoca, dar nu-mi pasă!
1. Domnul Isărescu, pe care m-am străduit ani în şir să-l consider nu doar un bun profesionist, ci şi un bun român, a mai tras o bîtă în speranţele mele! Nu, domnul în cauză nu pare un bun român, doar un om care-şi cunoaşte interesul şi acesta nu e neapărat şi cel al României! Altfel cum se explică anumite poziţii, care par mai degrabă oportuniste? Domnul Isărescu nu a zis nici pîs faţă de codul fiscal, pînă nu l-a respins domnul de la Cotroceni. Nu primise oare ordin ? Atunci a spus însă ceva şocant, tocmai în plin scandal pe soarta Greciei, cică  am fi pregătiţi pentru zona euro. Cu pensii şi salarii de 200-300 de euro ? Şi dacă sîntem pregătiţi pentru euro, cum dracu nu sîntem pentru codul fiscal, care abia ne-ar ajuta ? Pe noi, cei care nu avem veniturile domnului Isărescu. Bănuiesc că pensia şi via de la Drăgăşani, l-ar ajuta să se odihnească, iar pe noi să avem un guvernator ceva mai tînăr şi mai patriot!
2. Ce plictiseală o fi fost pe familia prezidenţială la festivalul de la Salsburg! Doamna s-o fi uitat după toalete, dar domnul după ce s-o fi uitat ?! Că de muzică bună, chiar germană fiind, nici vorbă!
Domnului îi doresc să scadă în sondaje pînă la adevărata valoare, adica undeva între 1 şi 10%, poate se trezesc şi dobitocii care l-au votat, deşi nu cred. Ăia sînt masochişti prin definiţie!
Doamna poate să-şi ia cîţi consultanţi vrea, dacă nu ştie vorba aceea românească (deşi după spusele soţului ea e româncă), în sensul că "doamnă te naşti", adica trebuie să ai un simţ special, iar dacă nu, atunci e bine să încerci să fii decentă şi să faci un pas în spate, pentru a nu plonja în ridicol!
3.Apariţia domnului Dragnea la conducerea PSD ar da fiori oricărui om de bun simţ. Partidul şi-a cam semnat plecarea în opoziţie, insul în cauză avînd grijă să sacrifice guvernul pentru a se spăla el de dosare. Şi nu mă refer la cel cu referendumul, ci la cele care urmau să vină. Codruţa tace, în completul de la Înalta Curte va fi cineva din trinom, aşa că pun pariu de o înţelegere cu Cotroceniul ca să-i predea frustratului guvernul. Şi cine mai ştie ce, în afară de casă de lux şi de triplarea salariului. Ca orice parvenit, individul nu poate depăşi statutul de primar, cum nici Dragnea pe cel de şef de judeţ. Aşa că, "cine se aseamănă se adună!" Doamne apără-ne că nu sîntem capabili să ne apărăm singuri!

duminică, 26 iulie 2015

26 iulie

Zi importantă penru Cuba. Atacul de la Moncada a marcat începuturile revoluţiei, chiar dacă ea s-a desăvîrşit mai tîrziu. Astăzi, în sfîrşit, putem vorbi despre reluarea relaţiilor diplomatice cu americanii. Cam tîrziu, dar cunoscîndu-i pe cei din urmă, mirare că au făcut-o şi acum. Probabil domnul Obama vrea să-şi justifice premiul Nobel. Era şi cazul, pentru că era o nedreptate, în ciuda faptului că cei mai mulţi cetăţeni de la noi, orbiţi de propaganda imbecilă pro americană, caută să le găsească justificări pentru orice ar face.
Dacă domnul Obama ar cere scuze şi miilor de japonezi nevinovaţi, care au murit, unii decenii mai tîrziu, în urma bombelor aruncate de ei la sfîrşitul războiului, parcă am începe să credem că s-a schimbat ceva. Dar nu e bine să ne grăbim, cu yacheii nu se ştie niciodată... Mai ales că au alegeri.
Las politica românească pentru altă zi, cînd voi vedea rectificarea bugetară. Ce am de spus, nu se potriveşte în contextul de acum.

marți, 14 iulie 2015

14 iulie

14 iulie, ziua Franţei, care sper să ne rămînă printe puţinii  prieteni. Au avut o sărbătoare frumoasă la Paris.
S-au purtat destul de frumos şi cu Grecia, faţă de cămătăreasa de la Berlin, destul dezamăgită că nu a fost susţinută în mitocănie. Acum am înţeles de unde i se trage şi domnului din deal... Noroc că e tăcut, altfel am avea avea parte de acelaşi tip de menifestări ca şi la Băsescu.
Credeam că s-au terminat emoţiile din cauza greşelilor de protocol, dar m-am înşelat.
Mai departe, sper ca Grecia să nu cedeze. Nu ştiu ce trebuie făcut, dar eu aş vinde cîteva insule chinezilor, s-o satur pe cămătărească de pretenţii ridicole. Pînă şi unele din ziarele de la ea de a casă au criticat-o.
În rest, la noi ca la noi! S-a trezit Băse şi imediat şi Udrea să dea lecţii. Ăstora chiar nu le e ruşine ? Se pare că nu, cum nu le e nici miliţianului de Blaga şi ţatei Alinuţa. Doamne fereşte!

joi, 9 iulie 2015

9 iulie

Am văzut ieri un prim ministru al Greciei demn şi o armată de "populari" penibili. S-au ţinut discursuri de tot felul, unele demne de apreciat, altele...
Mulţi dintre domnii din Uniunea Europeană au mentalitate de cămătari. Cît despre Germania, ăstia par să fi uitat că lor li s-au şters datorii deşi au distrus Europa cu două războaie oribile, care au costat continentul milioane de morţi şi dacă ar fi judecat toţi ca ei, ar fi fost lăsaţi să dispară.
Ţi se face greaţă! Care uniune, care solidaritate, care egalitate între ţări ? Cînd au văzut că se sufocă în mica lor uniune de profit s-au prefăcut că o lărgesc şi că vor să-i ajute şi pe alţii. Pe dracu! Au vrut să se ajute doar pe ei, să aibă în uniune ţări de categoria a doua, pieţe de desfacere la îndemînă, forţă de muncă ieftină  şi astfel să-şi retreăiască  visul nebun că şi-au recîştigat coloniile. Grecia le-a spus un NU hotărît! Dacă cei din Balcani am avea suficient curaj i-am da naibi cu ifosele lor şi ne-am face uniunea noastră balcanică, din care ei nu vor înţelege nimic, dar vor avea nevoie de pieţe de desfacere, doar că în alte condiţii. Dar nu va fi aşa! Nici nu ne-ar lăsa s-o facem! Însă Grecia rămîne ceea ce a fost mereu, o ţară superbă, cu o mare cultură la care alţii, nici după trei mii de ani nu pot aspira.
Ţineţi-vă bine, cămătarii trebuie să îşi schimbe mentalitatea!

luni, 6 iulie 2015

7 iulie

Toată stima pentru poporul grec şi pentru conducătorii lui!!!
În primul rînd pentru primul ministru. Ăsta da, curaj politic!
Şi pentru ministrul de finanţe. Chiar a reuşit să fie o figură emblematică. Cred că mai e o speranţă pentru lumea noastră cinică şi interesată să redevenim oameni cu suflet.
Şi o notă bună chiar şi pentru liderul opoziţiei, pentru că a înţeles şi a acceptat că oamenii doresc altceva decît le-au propus iei.
Nu ca la noi, cînd tot ăia care ne-au dus la sapă de lemn vor iar să conducă! Despre tembelul care se laudă acum cum ne-a făcut el viaţa un coşmar, o altă urare: dacă nu se poate la închisoare, atunci du-te pe mare, cere-le un vapor de condus norvegienilor, că meriţi şi poate scăpăm cumva de tine! Şi ia-o şi pe Udrea!
Şi nu mai bate cîmpii că ne plictiseşti!

vineri, 3 iulie 2015

3 iulie

1. Felicitări domnule Gâdea pentru că ne-aţi amintit de domnul Paler. Asta mă convinge că sînteţi un om de caracter. Din păcate nu aţi nimerit-o cu Alinuţa. Ştiam că e proastă, dar chiar felul în care ne-aţi arătat-o în toată splendoarea ei deşi a fost magistral, nu e de dorit. Ne-a lăsat un gust amar, poate şi pentru că am vrea altfel de oameni!
2. Pentru că veni vorba, 70% dintre români par să se fi trezit, dacă vor conducători ca cei din Grecia! Dar persistă întrebarea : ar ieşi în stradă pentru asta ? Dacă da, avem speranţe, dacă nu, Dumnezeu cu mila! În acest moment în care ne conduc oameni care reprezintă interese străine României, începînd cu Preşedinţia şi terminînd cu serviciile, te întrebi, cum, dacă ne dorim oameni ca în Grecia, partidul domnului Tăriceanu (unul dintre puţinii bărbaţi adevăraţi din politica noastră actuală) are doar 8% intenţie de vot ? Poate ne mai gîndim înainte de a vorbi!
3. Drăguţa de Europă îi lasă în continuare pe italieni să se sufoce cu valurile de emigranţi. Poate îi ajută cineva pînă nu e prea tîrziu! Oricît de multă răbdare are domnul Renzi, se pare că a ajuns la limita ei şi pe bună dreptate. Cică Europa unită! Pe dracu! Pe unii nu-i interesează decît bunăstarea lor. Şi sper că italienii, oricît ar fi de buni catolici, să iasă în stradă.

miercuri, 1 iulie 2015

1 iulie

Azi am trei de bravo!
1, Felicitări domnului Obama pentru restabilirea relaţiilor diplomatice cu Cuba. Dacă reuşeşte ridicarea embargoului şi să-i împiedice pe republicani să-l atace pe Putin peste capul nostru, chiar şi-a meritat Nobelul pentru pace!
2, Toată admiraţia pentru Grecia! Popor şi conducători. Sper să negocieze dur, în favoarea noastră a tuturor, mai ales a celor din Balcani. Precupeaţa de la Berlin trebuie să-şi vadă eşecul şi să mai coboare nasul.
3. Numai cuvinte de laudă pentru Mateo Renzi, pe care se pare că italienii nu sînt capabili să-l aprecieze suficient. E un excelent om politic şi un tip cu coloană vertebrală. Poate învaţă şi domnul Ponta ceva de la el, că tot a venit să-l susţină în campania electorală şi atunci a avut o prestaţie reuşită la Antena 3.
Cît despre politica noastră, mai bine nu vorbim! Noroc că au plecat dracului în vacanţă, ca să nu le vedem mutra măcar o vreme! Sper ca noul PDL şi păpuşa trasă de sfori care se crede preşedinte să scadă cît mai drastic în sondaje! Din păcate însă,  noi nu sîntem Grecia!

duminică, 21 iunie 2015

21 iunie

M-am gîndit mult la Adrian Năstase şi la noaptea de coşmar din urmă cu trei ani. Atunci, timp de apropae trei luni am spus o rugăciune pentru el şi sper că a funcţionat.
Dar am şi scris pe blog că Dumnezeu îl iubeşte. Dacă nu a înţeles cît şi ce are de făcut mai departe, îmi pare rău pentru el. Are doi copii extraordinari şi o soţie care i-a stat alături cu demnitate.
Are atîtea de făcut, lucruri care rămîn, cum ar fi cărţile şi, de ce nu, multe lucruri bune. De exemplu, ar putea ţine pe mai departe prelegeri unor oameni din închisori şi nu numai. E atît de mult de îndreptat în ţara asta, numai să nu te laşi copleşit. Aş vrea să-şi înţeleagă misiune şi darurile primite! Dumnezeu îl iubeşte şi îl va iubi, chiar dacă nu a înţeles ce are de făcut. Cît despre echilibru dintre bine şi rău, va veni şi acela şi va fi atît de drastic, încît el însuşi va spune: "Doamne, eu am vrut dreptate, dar nu m-am gîndit că ea va fi mai cumplită decît mi-aş fi imaginat!"
Îi doresc lui Adrian Năstase optimism şi să se apuce serios de treburi la fel de serioase. Potitica din acest moment nu se regăseşte acolo, viitorul României, da!

miercuri, 10 iunie 2015

10 iunie

Am vrut să scriu despre o călătorie frumoasă, despre muzică, despre vară...
Din păcate nu se poate. Are grijă politica, inclusiv sau mai ales cea a DNA să nu ne lase linişte pentru asta. Şi nimeni care să pună punct lucrurile la punct. Au depăşit toate limitele obrăzniciei.
Nici cu noii pedelişti nu mi-e ruşine. Tupeul lui Blaga nu are margini, la fel ca stupiditatea Alinuţei Gorghiu. Aia e o ţoapă, pe lîngă care Udrea e o veritabilă lady! Doamne ce vremuri am ajuns!
Dacă ar fi să pună un ministru de justiţie nou, i-l propun domnului Ponta pe Răzvan Savaliuc: Nu doar că e bine pregătit juridic, dar face parte din categoria tot mai rară a bărbaţilor adevăraţi!

luni, 1 iunie 2015

2 iunie

M-am întors acasă! Adevărul e că nu m-aş fi întors.
Am să revin vorbind despre Grecia, dar mai tîrziu.
Acum încerc să mă obişnuiesc iarăşi acasă. Acasă, greu cuvînt, cînd nu te mai simţi aici la tine, mai mult ca în alte părţi ale lumii.
Nu ştim să promovăm nimic! Avem doar pretenţii, dar nu luptăm!
Am avut ocazia să văd că se poate şi altfel.
Despre actualul premier grec, cineva spunea că are demnitatea zeilor antici. Chiar aşa e şi începe să se şi vadă asta! Nu am văzut nicăieri atîta respect pentru drapel ca în Grecia. Dacă ar fi şi la noi măcar puţin, am avea o altă viaţă.

marți, 19 mai 2015

19 mai

Încă puţin şi plec în vacanţă. Sper să şi constat pe acolo ce înseamnă să ai demnitate. Şi o mare albastră şi lumea zeilor, care vai, erau atît de asemănători oamenilor!
Tot ce doresc e să uit de oamenii de aici, cu cîteva excepţii...
Din nou nota maximă cu tot respectul meu, domnului Tăriceanu.
Despre vacanţă, la întoarcere.

vineri, 15 mai 2015

16 mai

Gaşca din justiţie îşi face mai departe de cap. Nimic nu i se întîmplă individului... În schimb, prin condamnarea domnului Dragnea sîntem puşi la colţ toţi cei care am votat. Putem spune pentru prima oară că democraţia e îm pericol. Se aude la ambasade ?!!!
Doamna de la DNA şi aliata de la Înalta Curte au cam trebui cercetate, dar cine s-o facă ? Parchetul General a îndrăznit şi aşa foarte mult. Bra vo lor, sper să nu fie foc de paie!
Toată stima pentru domnul Tăriceanu! În sfîrşit un bărbat adevărat în politica românească. Dacă învaţă să fie consecvent, poate deveni şi domnul Ponta!

sâmbătă, 9 mai 2015

9 mai

Ar trebui să fie în special ziua victoriei împotriva norilor negrii care au cuprins o vreme Europa secolului trecut. Doar asta!
Cineva a avut ideea să zică şi ziua Europei. Care Europă, cea care e mai dezbinată azi decît pe vremea Cortinei de Fier ? Şi oare din vina cui ? Mi se face silă cu atîta ipocrizie! Europa ar fi trebuit să însemne, aşa cum spunea Ioan Paul al II lea, "globalizarea solidarităţii", dar nici vorbă de aşa ceva!
Cît ne priveşte pe noi... Domnul preşedinte şi-a dat arama pe faţă; îl văd tot mai mult ca pe un personaj din romanul sud-american, cît despre toţi ceilalţi lachei ai diverselor ambasade, aştept un dram de demnitate!
Există vreum bărbat adevărat care să le spună indivizilor ălora să nu se mai amestece în problemele noastre ? Are cineva curajul să le atragă atenţia că nu sîntem colonia lor ?

duminică, 3 mai 2015

3 mai

După ce am scris lucruri frumoase cu două zile înainte, iată-mă în situaţia să mă crucesc.
Am urmărit, atîta cît am putut, nişte fragmente din "Flautul fermecat". Cred că Mozart s-a răsucit în mormînt!
Dumnezeule, aşa-zisul regizor, oricine ar fi fost, nu cred că s-a uitat nici pe text, ce să mai vorbim de partitură ori de comentariile lui Mozart însuşi asupra muzicii sale. A fost de coşmar, nu ştiai nici unde eşti, nici cine e toată adunătura aia, semăna cu un balamuc şi cine a urmărit opera prima oară nu cred să mai încerce în veci.. Altfel, cîteva voci foarte bune, dar ca să le auzi, trebuia să ţii ochii închişi.
Mă întreb ce or fi priceput cei din sală, că păreau foarte entuziasmaţi, ori aplaudau pentru că e la modă ?!
Dar dezamăgirea cea mai mare mi-a oferit-o chiar celebra Scala. E adevărat că nu am urmărit decît minutele transmise de ştirile Rai, dar a fost suficient. Montare, cică modernă adica minimalistă, cu trei obiecte de decor pe scenă şi Calaf în haină de piele, iar Turandot în rochie de secol XXI. Cred că teatrele se află în criză de fonduri, altfel nu se explică moda asta! E bine şi aşa, dar nu văd cum a fost respectată muzica lui Puccini. Şi ca cireaşă pe tort, au mai transmis şi finalul de la Nessun dorma, că doar aşa e la modă. Mai bine se lăsau păgubaşi. În viaţa mea nu am auzit ceva mai scîrţîit decît acuta aceea! Şi unde ? La Scala unde publicul ar fi fost capabil să-i fluere şi pe un del Monaco ori Pavarotti! Iar ăştia cică au aplaudat 11minute ?! Să se fi schimbat în halul ăsta publicul italian ? Doamne fereşte!

vineri, 1 mai 2015

1 Mai 2015 - Revin

Am considerat o vreme că nu merită să mai revin. Poate că ceea ce se petrece la noi mă face să gîndesc încă la fel. Totuşi... La alţi se întîmplă lucruri frumoase. De exemplu , expoziţia de la Milano, care se inaugurează astăzi şi care aseară a fost precedată de un spectacol minunat. Era în faţa Domului, cu mari interpreţi, cîntînd operă italiană şi canţonete, cu orchestra şi corul de la La Scala, cu mulţi interpreţi în frunte cu unul dintre ambasadorii evenimentului, Andrea Bocelli. Pe cînd şi la noi ?