31 august

Să vorbim despre imigranţi. Cu realism nu patetic!
Îmi pare şi mie rău cînd îi văd umblînd de colo-colo, sau murind pe drum, dar întrebările, dure, sînt altele şi acelea ar fi :
1. Cine vrea neapărat ca o masă imensă de persoane să invadeze Europa şi să slăbească economiile cele mai dezvoltate ? Pentru că asta mi se pare evident. Cineva îi trimite spre Europa bogată, dîndu-le bani ca să ajungă acolo. Nici nu ar fi convinşi să plece decît în acele ţări unde speră la ajutor social. După cum se poate vedea aceste persoane nu doresc să muncească, ci să fie susţinute cu ajutoare de Europa. De muncit să o facă alţii pentru ei! Se întîmplă deja în mai multe state europene!
2. Cine întreţine războiul în zonele Orientului Apropiat şi Africii ? Cine înarmează Isis ?
Nu ar fi mai uşor să declanşezi un atac contra acestor indivizi, decît să stai să te uiţi cum fac ravagii în atîtea zone ? Cîştigă cineva din asta ? Şi dacă da, cine şi mai ales cît ?
3. De ce nu se duc aceste persoane în state vecine, unde nu e război: în Arabia Saudită, Dubai, Quatar etc. ? Sau acolo trebuie să lucreze ? În plus, acolo e petrol şi cineva... Ar fi mai normal să meargă acolo, pentru că vorbesc aceeaşi limbă şi sînt de aceeaşi religie.
4. Pe noi cine ne apără ? Cine îşi asumă responsabilitatea dacă vom păţi ca în Kosovo ? Pentru că acum vin cîţiva, apoi îi aduc pe alţii (reîntregirea familiilor!), apoi fac cît mai mulţi copii, schimbă echilibrul şi vor stat islamic în inima Europei! Şi credinţa noastră creştină ?::: Pentru că acolo, de toleranţă nu pomeneşte nimeni. Oare, dacă tot vrem să fim umani nu ar trebui să ne preocupăm mai întîi de creştinii din acea zone pentru că sînt în cel mai mare pericol ?
Noi nu, ne lăsăm impresionaţi de aparenţe şi nu gîndim în viitor! Nici nu ne gîndim cam cîţi terorişti dispuşi să se arunge în aer în oraşele Europei trec cu aceste grupuri cărora noi le plîngem de milă. Timpul o va demonstra şi tare mi-e că destul de curînd. Doar dacă Naţiunile Unite nu vor adopta urgent măsuri care să rezolve situaţia de conflict din ţările respective, iar Europa să fie mai strictă cu migraţia strict economică.

27 august

Reţeta de joi
Pui cu ananas, aşa cum îl fac eu
1/2 piept de pui tăiat făşii de 1 cm
1/2 ananas proaspăt, tăiat cubuleţe (cam1/1cm)
1 ardei mic galben tăiat făşii ff subţiri
1 ceapă mică, albă sau galbenă tăiată peştişori
2 linguri ulei
1 linguriţă curry şi1/2 linguriţă curcuma
sare
2 ceşcuţe de apă
200 ml lapte de cocos
Se călesc mai întîi ceapa şi ardeiul, se adaugă pieptul de pui şi după ce şi-a schimbat culoarea se pune apa. Se lasă la fiet pînă se înmoaie carnea, apoi se adaugă cuburile de ananas, laptele de cocos, condimentele şi sare după gust. Se mai lasă 5 min ca să se fiarbă şi ananasul şi să se amestece gusturile.
Se serveşte cu garnitură de orez ( cu bob lung, natur sau basmati), fiert doar în apă.

25 august

Pe 30 august începe Festivalul Enescu. Sper într-o reuşită, cel puţin concertul inaugural promite destul de multe. Păcat că nu ştim exact programul!
În rest, mai vedem! De obicei au fost zile frumoase.
Celelalte oraşe sărbătoresc şi ele momentul cu muzică. Măcar atît!
Din păcate mediatizarea evenimentului nu e cea mai bună. Parcă nu mai putem să fim mîndri nici măcar de lucrurile bune pe care le mai avem. Cît le mai avem...
Probabil că la terminarea festivalului voi scrie mai multe. Sînt curioasă dacă şi de data asta cei de la "Mezzo" vor păstra o tăcere adîncă, aşa cum s-a întîmplat data trecută. Pînă la urmă e treaba lor, ei au de pierdut!
În rest, să vedem ce spectacole ne aduce toamna.

24 august

Cred că azi ar trebui să vorbesc despre bărbaţii adevăraţi din politică.
Şi să observ că la 23 august(a fost ieri), nu am avut în 1944 aşa ceva, altfel nu am fi avut statutul de ţară învinsă, după ce am fost negociaţi la o masă, pe un şerveţel.
Azi avem doar cîţiva bărbaţi adevăraţi în politica noastră. Doamne, nu lăsa să-mi schimb părerea! Unul e fără îndoială domnul Tăriceanu, care nu doar ştie ce vrea, dar dă dovadă şi de curaj. Celălalt e domnul ministru de finanţe, o persoană interesantă, charismatică şi, după cum se manifestă, bine pregătit. Îmi dau seama de ce nu-l place Dana Grecu! În plus are ochi luminoşi, care devin absolut fascinanţi cînd zîmbeşte. Păcat că se întîmplă rar! A fost un tip la fel de interesant şi foarte curajos şi domnul Vîlcov, despre care eu nu cred nici jumătate din ce se spune, aşa că am răbdare să văd ce se mai întîmplă. Mai este şi trimisul meu în parlamentul european, omul care nu m-a dezamăgit pînă acum, chiar dacă nu sînt în totalitate de acord cu opiniile domniei sale. Însă îi sînt recunoscătoare că e prima oară în 25 de ani cînd entuziasul meu pentru un ales nu pare a avea motive să înceteze. Sper să rămînă la fel.
Asta despre bărbaţii din politica noastră.
În ceea ce-i priveşte pe cei din Europa... Domnul Tzipras mă uimeşte tot mai mult, dar nu mi-am diminuat cu nimic admiraţia pentru personalitatea lui. Face parte dintre cei aleşi de zei, cu siguranţă!

20 august

Azi e zi e reţete.Să facem o salată de vară.
O ceapă mai mică albă sau roşie. Cea albă nu se găseşte peste tot, dar e mai dulce.
Un ardei galben şi unul verde, mai mici.
O roşie potrivită, cărnoasă şi 3-4 roşii mici, eventual cu miez galben.
4-5 ouă de prepeliţă, sau 3 de găină, dar mai mici.
100 gr, şuncă
100 ge brînză feta sau telemea puţin sărată
 După gust piper şi frunze (mărar, busuioc, coriandru).
Se taie ceapa peştişori, apoi ardeiul făşii subţiri, roşia se curăţă de pieliţă şi se taie felii, iar roşiile mici în jumătate. Tot în jumătate de taie şi ouăle de prepeliţă fierte tari, sau dacă sînt din celelalte în 4.
Se taie şunca cubuleţe şi se ameste că ingredientele, punînd şi condimentele pe care le dorim. deasupra se rade brînza (sau se mărunţeşte).
Ceapa poate fi înlocuită cu 5 cm de paraz.
Cine vrea poate adăuga şi un avocado mic, doar că în acest caz feliile trebuie trecute prin suc de lămîie ca să nu oxideze; strică aspectul salatei!

17 august

Mă gîndesc cîţi din cei care se distrează acum, la munte sau la mare, au pus mîna pe o carte ?
Cîţi părinţi le citesc copiilor poveşti, cîţi copii citesc, mai mari fiind, "Fram ursul polar", "Toate pînzele sus!", "Vrăjirorul din Oz" ? Asta ca să amintesc doar cîteva dintre cele care au încîntat multora copilăria. Şi au deschis gustul pentru lectură.
Cîţi oameni maturi citesc un roman, pentru că despre viaţa etruscilor, a celţilor sau despre Florenţa lui Lorenzo de Medici ar fi prea complicat şi prea multe de ştiut, de exemplu, despre cultura Renaşterii! Şi vorba aceea, dacă nu ştiu ei italienii foarte bine cine au fost cei care au făcut istoria Florenţei....
Şi totuşi, nimic nu e mai potrivit decît o zi de vacanţă pentru a pune mîna pe o carte!

luni, 17 august

Voiam să scriu un articol mai lung, dar ultimele evenimente mă determină să mă rezum la trei puncte.
1. Răbdarea oamenilor e pe sfîrşite. Dacă binomul sau trinomul sau cum îşi zice, crede că mai poate face jocuri politice, lăsîndu-i pe hoţi nepedepsiţi ar putea să aibă o surpriză şi nici prietenii lor americani să nu poată (sau să nu dorească) să-i salveze. Aşa că, onor justiţia ar trebui să înlăture urgent abuzurile şi să pedepsească vinovaţii, dacă nu vrea surprize!
2.Nu-mi imaginam că personajul de la Cotroceni ar avea ceva comun cu poporul român. Nici celălalt nu a avut. De aici pînă la megalomania şi luxul pe care îl vrea, ca orice parvenit, etotuşi mare distanţă şi lumea nu a uitat nici de Ceauşescu, cu atît mai puţin de Băsescu. Poate crede că sîntem tîmpiţi. În orice caz, am învăţat că un preşedinte poate fi suspendat şi data viitoare am putea avea grijă să şi cîştigăm referendumul!
3. Nu mă gîndeam că Mugur Isărescu ar putea ţine cu altcineva decît cu băncile străine şi cu şefii lui din faimosul grup care se zice că ar conduce lumea.
Ceea ce mă uimeşte e că şi alţii, în special un domn pe care l-am stimat mult, Daniel Dăianu; intră într-un joc ce pare să contrazică părerile pe care le avea altădată. Sau el e acelaşi şi eu m-am înşelat ?!
Cert este că eu nu mai cred o iotă din ce spune BNR pînă nu îl aud şi pe Florin Georgescu. Pînă acum singurul care spune adevăruri dureroase e domnul Ilie Şerbănescu. Alţi bărbaţi adevăraţi nu mai sînt prin ţara asta ? Avem mare nevoie!

joi 13 august

Azi e ziua reţetelor. Nu am pretenţia că reţetele ar fi originale. Le am şi eu, doar că le modific puţin.
E vară, cald şi ar trebui să gătim uşor şi repede. Şi să ne orientăm spre produse de sezon. Aşa că:

Mîncare de vinete.
Sînt ieftine şi bune. Cei mai mulţi le coc şi fac salată. De obicei cu maioneză! (îhh!) Alţii le prăjesc ca pe dovlecei (şi mai gras!) sau fac musaca. Asta ar merge, dar cu vinete oprărite, nu prăjite.
Mîncarea de vinete se face în timp foarte scurt. şi ar fi cam aşa:
2 vinete potrivite, mai degrabă spre mici, dacă sînt albe şi mai bine!
1 ardei roşu, dacă e capia şi e mare, 1/2, că fură tot gustul
o ceapă mai degrabă mică
o roşie mare sau două mai mici, fără pieliţă
1 căţel de usturoi sau 1/2 lingurită praf
sare şi piper după gust
2 linguri ulei, preferabil rapiţă sau arahide
Se pune uleiul într-o cratiţă, ceapa tăiată foarte fin şi ardeiul asemenea şi usturoiul şi se călesc putin, apoi se adaugă vinetele cubuleţe şi o ceşcuţă de cafea de apă. Se lasă pînă vinetele se înmoaie, apoi se pun roşiile decojite şi tăiate mărunt, sarea şi piperul  (opţional) şi se lasă pînă ce scade totul.
Cine vrea poate pune coriandru (aşa e reţeta), sau frunze de pătrunjel şi tot opţional, dar e foarte bun, două ouă bătute şi turnate peste mîncare. Se mestecă pentru a le încorpora şi a nu rămîne crude.
Se serveşte caldă, simplă sau lîngă chiftele sau piept de pui la grătar.
Se poate face şi cu vinete coapte, atunci se pun roşiile înainte şi abia apoi vinetele tăiate bucăţi, nu tocate ca la salată. Cui îi place poate pune deasupra, în farfurie şi cîţiva fulgi de parmezan.
P,S. Dacă nu ajunge apa, se mai poate adăuga, dar cu grijă. În ce priveşte condimentele, pe lîngă piper se poate pune şi puţin ardei iute, dar cu atenţie.

11 august

Aşa cum am spus, marţi e o temă culturală.
Voi începe abrupt. Promit să nu mai urmăresc spectacole de operă pe "Mezzo"! Ceea ce promovează respectivul canal, chiar dacă e vorba de spectacole de la Met sau din alte teatre mari e mai mult decît discutabil. De altfel discutabile sînt punerile în scenă, sub pretextul aşa numitului "modernism". Nu poţi moderniza un spectacol de operă cu găselniţe, asta e pentru indivizi fără talent sau snobi.
Nu o poţi face pentru că nu-ţi dă voie partitura! Dar cîţi din regizorii de azi ţin cont de aşa ceva ? Cine e oare Verdi sau mai mult, Puccini, în a cărui muzică aproape că-ţi sînt indicaţi paşii, ca să le spună lor ce să facă ?! Bănuiesc că de la apariţia ei, opera nu a cunoscut o asemenea sfidare! Şi dacă ar fi doar atît. Montarea e de cele mai multe ori vulgară, iar cîntăreţii obligaţi la tot felul de mişcări fără să se ţină seama de ceea ce au de cîntat şi mai ales de aportul lor personal la spectacol. Asta cînd au ce arăta.
Un tenor de talia lui Jonas Kaufmann are! Şi atunci să-l vezi pe jos, pe podea, prin praful de pe scenă, mi se pare revoltător, mai ales că nimic nu justifica asta. În locul lui aş fi refuzat! Cu atît mai mult cu cît era vorba de un spectacol a cărui simplă vedere l-ar fi făcut pe Wagner să se răsucească în mormînt!
Am mai observat şi că nu se mai interpretează. Se cîntă note fără urmă de sentiment! Eventual se vînează acute, deşi, după cîteva spectacole destul de aplaudate pe care le-am ascultat recent....
Unde e vremea unor voci precum Callas, Tebaldi, del Monaco, Nilsson, Corelli, Scotto, Domingo, Pavarotti şi atîţia alţii, dar mai ales unde sînt regizori precum Wallmann, Visconti ori marele Zefirelli ? De cîţiva ani cineva se chinuie să ne arate o operă urîtă şi nu pot să nu mă întreb de ce ? Inovaţia înseamnă cu totul altceva. Şi cei pe care i-am pomenit, chiar au inovat în lumea spectacolului de operă. Vreme de decenii a existat respectul pentru partitură. Azi s-a evaporat!
În concluzie, nu mă mai uit la spectacolele de pe "Mezzo" ca să nu-mi pierd dragostea pentru operă!

10 august

Luni - zi pentu politică şi evenimente

Voi scrie despre ceea ce nu s-a întîmplat la noi. Din păcate!
Nu s-a vorbit deloc despre momentele tragice din 1945, cînd au fost aruncate bombele atomice asupra Japoniei. Noi am tăcut, în schimb a vorbit papa Francesco şi posturile străine. Papa spunea că cel mai uşor să cîştigi un război este să nu-l începi. Dar pentru asta e nevoie de înţelepciune, interes pentru semeni şi mai puţine calcule materiale de grup.
Cît priveşte interesul material, noi ne-am pierdut zilele astea în a vorbi despre manelişti, nunţi ţigăneşti şi ce au mai furat unii de prin partide ori aliaţii lor. Un post ne-a arătat şii cum parveniţii încep să-şi dea arama pe faţă, după ce au jucat o vreme cartea modestiei. Bunica mea zicea că schimbarea conducătorilor e bucuria nebunilor, dar am crezut că nimic mai rău decît regimul celor zece ani pierduţi nu va putea fi. Din păcate se profilează o oroare şi mai mare, nu doar din punctul de vedere al luxului, cît mai ales a dispreţului faţă de ceilalţi. Păzea, că după experienţa cu cele 6 case, terenurile de la Nana s-ar putea dovedi o nimica toată faţă de ceea ce ar putea "aduna" domnul preşedinte actual!
Şi atunci cum să ne mai amintim noi de Hiroşima şi de faptul că americanii nu a fost capabili nici măcar acum să ceară iertare sutelor de mii de nevinovaţi, trecuţi probabil atunci, cu acelaşi cinism ca şi alţii mai tîrziu, la capitolul "pagule colaterale". ? Noi nu am vorbit despre toate acele orori, din veneraţie pentru americani. Aşa cum nu ne mai amintim nici de bombardarea Belgradului în noaptea de Înviere. În schimb ne temem, vezi Doamne!, de drobul de sare, că ne atacă domnul Putin. Nu ne atacă decît dacă "aliaţii" noştri atacă Rusia de pe teritoriul României, ceea ce sper să nu facă, pentru că au făcut destule imbecilităţi care au răsturnat lumea! Şi totul pentru bani! Nu ştiu însă cum vor ieşi din încurcăturile pe care le-au creat. Tot pe seama oamenilor obişnuiţi, bănuiesc. Deocamdată au exportat regimurile de dictatură din America Latină (unde oamenii s-au trezit), pe aici prin est, la cei pe care i-au "eliberat de comunism", pentru a-l înlocui cu ceva ce pare la fel de urît, chiar dacă e mai frumos ambalat.
În concluzie, noi am uitat de bombele din 1945. Nu ni s-a întîmplat nouă! Probabil că dacă erau aruncate aici, astăzi nu am mai fi existat. Din păcate am uitat şi de bombele de dată mai recentă, aruncate aici, în vecini, în noaptea de Înviere. Ca să nu uităm totuşi, stau mărturie ruinele a două clădiri, una la Hiroşima, cealaltă (a televiziunii) la Belgrad.
Iar dacă la Hiroşima şi Nagasaki bombele s-au aruncat cu scop de testare, la Belgrad, chiar dacă forţa lor de distrugere fizică nu a mai fost la fel de copleşitoare, ca simbol a fost chiar mai puternic, pentru că acolo au fost bombardate poduri, maternităţi, clădirea televiziunii şi.... "din eroare", ambasada Chinei!

9 august

Constat că sînt tot ma multe lucruri de spus, aşa că am hotărît să revin parţial la felul în care am structurat blogul în trecut, adica pe zile.
De data asta vor fi doar trei zile:
Lunea mă voi ocupa de politica de la noi sau din lume, ori de alte evenimente care ne-au marcat sau ar putea să ne influenţeze viaţa.
Marţi mă voi referi la artă, în toate sensurile.
Joi voi reveni la reţete, dar diferit de cum o făceam înaainte.
Pentru toamnă voi avea o surpriză, dar deocamdată mă rezum la cele trei momente.