"Adevărurile ce-ţi par cele mai adevărate, de sar în ochi nu alta, dacă le cumpăneşti tu bine, dacă le priveşti mai îndeaproape, nu mai sînt decît pe jumătate adevăruri sau chiar deloc." (Mario Vargas Llosa)
A trecut şi prima lună de iarnă, a venit şi zăpada, una murdară, mai trece o lună şi nu ne mai gîndim la Crăciun, ci la primăvara care va veni. Şi aşa, încet ne trece viaţa. Iar noi, bombardaţi de informaţii, aproape că uităm să trăim.
Din februarie, voi reveni la programul meu obişnuit, adica la zile în care voi vorbi şi despre cărţi, spectacole, suflet...
Intenţionat nu am comentat nimic despre manifestaţii. Nu se pot face comentarii la cald, rişti să faci greşeli sau să interpretezi lucrurile emoţional. Personal cred că s-a pornit spontan în apărarea unui om, ulterior însă totul e abil manipulat, chiar dacă cei din stradă nu au un lider vizibil. Nu spun că oamenii nu sînt disperaţi, dar nu ar fi fost capabili să rămînă în stradă şi să schimbe mesajul într-unul politic fără să fi fost ajutaţi.
Prezenţa domnului Ilie Şerbănescu e benefică pentru televiziune, domnia sa fiind o persoană care spune mereu adevărul, oricît de deranjant ar fi. Pe scurt, nu ţine să fie la modă, spune ceea ce crede, mai mult ceea ce din experienţa sa profesională şi de viaţă ştie că e corect. Şi are dreptate. Tocmai citesc o carte a domniei sale despre resursele de pe Terra, o carte scrisă mai demult, dar care, peste decenii, de dovedeşte teribil de actuală şi nu mă mai mir. Pentru că şi în alte ocazii afirmaţiile domniei sale sau dovedit adevărate deşi atunci ai fi putut crede că e vorba de propagandă. Dar să vedem: „...Se dovedeţte astfel că activitatea companiilor „transnaţionale” nu vine în întîmpinarea obiectivelor de progres al ţărilor în curs de dezvoltare, evidenţiindu-se, dimpotrivă, de natură a afecta , uneori în mod deosebit de profund, dezvoltarea economicp-socială a acestor ţări, împiedicînd-o, frînînd-o prin diverse metode şi practici sau impunîndu-i orientări inadecvate, vizînd menţinerea, în forme mai mult sau mai puţin noi, a vechii diviziuni internaţionale a muncii, bazată nu pe interdependenţe echitabile, ci pe legături nefireşti de dependenţă a economiilor „periferice” de economiile centrale (metropolitane) şi, deci, perpetuarea decalajelor economice, a împărţirii lumii în ţări bogate şi ţări sărace.”
Citatul face parte dintr-un articol despre transnaţionale, scris cu decenii în urmă. Azi cînd vedem cîte rele au provocat acesţti monştrii economici unor popoare sau chiar continente, îţi dai seama că nu tot ce se spunea altădată era propagandă, numai că noi nu am putut face dinferenta între propaganda de la noi, a celei de la ei şi adevăr. Vedem că un om ca Ilie Şerbănescu a putut şi bine ar fi dacă măcar acum l-ar asculta cineva.
Cel puţin merită să fie citit şi respectat. În ceea ce mă priveşte, vă mulţumesc pentru tot. Domnule Ilie Şerbănescu!
Am văzut şi oameni care fac ceva pentru semenii lor, prin diverse locuri din lume. Un astfel de exemplu e al unui om care îi învăţa pe nişte senegalezi, pescari din tată în fiu, nu doar să aibă grijă de peşte, ci să facă mai mult pentru propriul lor bine şi al naturii. Mai exact, i-a învăţat importanţa mangrovelor şi i-a ajutat să le dezvolte.
Aşa că acum nu doar că există mai mulţi peşti, crabi şi alte vietăţi, dar ţărmurile sînt mai protejate şi natura are de cîştigat, mai ales pătura de ozon. Oamenii au învăţat cu ajutorul lui să se ajute singuri, să cîştige mai bine fără a distruge propriul lor mijloc de subzistenţă aşa cum s-ar fi putu întîmpla. Şi mai există şi alţi oameni care au învăţat să comvieţuiască bine cu natura, nu s-o distrugă pentru bani, fără să se gîndească la viitor.
Fireşte, ăsta nu e cazul multinaţionalelor, care se gîndesc doar la bani şi nu la viitor, după principiul de altădată al unora care se credeau atotputernici şi nu le păsa ce va veni după ei. După ei nu a venit potopul, ei au dispărut însă şi lumea a luat-o de la capăt. Probabil că la fel se va întîmpla cu multinaţionalele care au întins coarda atît de mult încît nu cred că le mai doreşte cineva. Pentru că, în afară de prpriul lor profit, nu le-a ineresat cîţi morţi lasă în urmă. La propriu! Oameni plătiţi prost, lucrînd pînă la epuizare prin cine ştie ce colţuri ale lumii, guverne schimbate apartent fără explicaţie, conflicte în care au murit şi vor mai muri mulţi oameni, revoluţii inventate, toate pentru ca multinaţionalele, adica cei foarte puţini, să se îmbogăţească pe seama celor mulţi. Ceva fi după ei, nu-i interesează, bani să iasă!
Cu ani în urmă am învăţat de la cineva despre pericolul acestor multinaţionale. Altădată, adica atunci cînd se făcea vorbire despre asta în articolul pe care eu l-am găsit, iar cineva care gîndea în clişee ca domnul Radu Tudor, ar fi putut zice că e vorba de propagandă. Azi cînd avem demonstraţia că tot ce se susţinea e adevărt, nu pot să nu-i dau dreptate domnului Ilie Şerbănescu, care are toată admiraţia mea pentru curajul de a spune lucrurilor pe nume. Dar despre el voi vorbi poate chiar mîine.
P.S. Ar putea să-mi arate şi mie cineva un singur investitor străin, care să fi venit aici cu dorinţa sinceră să facă ceva şi pentru români ? Aş fi extrem de fericită să-l aflu!
Faceţi un blat din biscuiţi sau pişcoturi înmuiate în sirop de cafea. Puneţi 2 sau 3 rînduri, dacă unul e pe lungime, celălalt puneţi-l pe lăţime ca să nu rămînă spaţii goale. Peste biscuiţi puneţi o budincă de caramel , apoi 2 banane tăiate rondele şi o lingură de stafide.
Peste ele puneţi fie frişcă sau o bezea bătută pe aburi. În care turnaţi la sfîrşit cam unpahar de zahăr caramelizat. Bateţi repede, altfel zahărul de va transforma în bucăţi care nu sînt tocmai agreabile la mîncat. Şi atenţie să nu vă ardeţi!
* e preferabil ca o astfel de operaţie să o facă două persoane, una să bată albuşul, cealaltă să se ocupe de zahăr, iar dacă nu, mai bine cu frişcă.
Mulţimea problemelor economice pare a ne copleşi. De fapt, cred că nu e problema noastră, ci a celor foarte bogaţi cărora nimic nu le mai ajunge. Apare mai clar ca oricînd că ceea de au probocat în 1989 era nu că îi interesa comunismul, ci să distrugă CAER-ul, altfel se sufocau. Nu le-a durat mult. Aşa e cînd nu-ţi mai ajunge! Probabil 2012, cu toată durerea şi spaima lor, va însemna un fel de sfîrşit. Să vedem cum se va manifesta el. Eu cred că cei ce nu înţeleg că lumea are nevoie de solidaritate ar putea să dispară. Papa Ioan Paul al II lea a spus mai demult că singura globalizare valabilă e cea a solidarităţii. Din păcate au fost puţini cei care au ascultat. Şi nici acum se pare că nu-i înţeleg mesajul.
Azi e ziua Unirii Principatelor. Moment de paradă pentru unii, într-o Românie care mai degrabă se dezintegrază decît se uneşte. Nu mă aştept la surprize pentru acest moment. Din partea nimănui!
Aşa că mă voi limita să mă rog pentru ţara mea, iar rugăciunea va fi simplă:
Să ne întoarcem la reţete. Eu de sărbători am făcut mai ales fursecuri, bomboane şi salată de fructe. Totuşi, au fost prea multe dulciuri şi mîncări grase. Aşa că vă propun un început de dietă. O salată cu avocado. Nu vă speriaţi, avocado are colesterol bun!
Tăiaţi un avocado felii subţiri sau cubuleţe, după ce i-aţi curăţat coaja şi stropiţi-l imediat cu lămîie ca să nu oxideze. Tăiaţi fîşii o jumătate piept de pui fiert sau 100 gr. şuncă de Praga, o jumătate de ardei, eventual roşu, cîteva măsline negre fără sîmburi, cam 10 cm praz, atît parte albă cît şi verde, o jumătate de ceapă roşie, 2-3 porumbi mici din conservă, tăiaţi cam de 2 cm lungime, un castravete murat tăiat feliuţe ori cubuleţe şi un ou fiert tare în rondele. Adăugaţi puţin ulei de măsline sare şi piper, apoi mai stoarceţi nişte lămîie şi gata. Poftă bună!
*Vegetarienii pot renunţa la carne, iar cei ce preferă, pot adăuga pîine tip fitness, ruptă în bucăţele neregulate.
Revin la Grigore Leşe, un artist de toată admiraţia, provenind şi el din lume dacilor liberi, la fel ca Dumitru Fărcaş, despre care am vorbit sau Ştefan Hruşcă, despre care voi vorbi cîndva.
L-am văzut recent pe domnul Leşe nu doar la Mircea Dinescu, ci şi într-o discuţie cu Victor Ciutacu, spunînd lucruri extraordinare cu o simplitate ce m-a trimis cu gîndul la Blaga şi la afirmaţia sa despre veşnicie. Iar domnul Leşe este unul dintre acei puţini care încearcă să salveze ce se mai poate din autenticul muzicii satului, nemutilat de ceea ce noi numim impropriu civilizaţie.
Ţin minte că atunci cînd l-am auzit cîntînd prima oară, era un spectacol de înaltă ţinută, pur şi simplu mi s-a tăiat respiraţia şi a durat destulă vreme pînă să-mi ies din starea de emoţie provocată de interpretarea sa. Pentru că m-a purtat, ca să-l parafrazez, la porţile ceriului, ceea ce nu prea credeam că se poate întîmpla. Mai tîrziu am descoperit un om complex, trist chiar şi la veselie, dar niciodată întristat de evenimente pe care nu le poate controla, convins că există altcineva care să echilivreze balanţa.
În schimb îl pot dezamăgi oamenii, dar în aceeaşi măsură îl pot bucura, aşa cum a fost cu ocazia Festivalului Enescu moment în care ne-a demonstrat cît de mult ne poate apropia muzica şi cît de bine ne-am putea înţelege folosind doar limbajul ei.
Şi nu pot să nu mă întreb ce vom mai învăţa în acest an care abia începe ?
Cele de sărbători au fost slăbuţe. De Crăciun mai nimic, de Anul Nou şi mai şi...
Comentatorii lor, la fel ca politicienii, s-au cam odihnit. Să se odihnească, numai să nu fie, cel puţin pentru politicieni, definitiv. Erau atîtea de zis şi ei pe nicăieri.
În schimb neobositul domn Cristoiu dă din gură. Nu mai am dubii de unde are unele informaţii, dar mă întreb cu ce dracu îl şantajează unii de se afundă tot mai mult în penibil ? Prost nu e, nu rămîne decît cealaltă variantă...
Cel mai surprinzător e individul care poartă numele de Cosmin Guşă. Numele de cod nu îl ştiu. El ar trebui să ştie că nu e cazul să se expună atît. Poate nu a observat, dar nu toţi românii sînt tîmpiţi.
Domnul Radu Tudor îşi reamintea momente de la Timişoara din 1989 ? Ce o fi căutat acolo ?... Zice dumnealui că trăgeau oameni infiltraţi printre soldaţi. Că nu erau din armată. Atunci de unde ? Erau cumva agenţi ai serviciilor maghiare, ori a KGB, sau CIA ori mai bine Mossad?... Că securişti travestiţi nu cred că erau. O minimă judecată îţi spune că nu te ascunzi printre militari decît dacă vrei să anihilezi armata. Avea securitatea într-un moment dificil un astfel de interes ? Nu se leagă, domnule Tudor! În schimb, dacă ar fi fost alţii... cam are logică, nu credeţi ?
Şi să mai ştie ceva domnul Tudor. Ca să ai spitale şi alt nivel de viaţă ai nevoie în primul rînd de cultură. Fără asta vom fi o ceată de indivizi care doar ne vom plînge de milă şi vom aştepta să ne dea cineva ceva. În plus, dacă pe cei vizaţi nu-i interesează soarta lor, de ce i-ar interesa pe cei care au bani să plătească pentru ce ea ce au nevoie ?
Noi mai repede ne adunăm pentru maidanezi decît pentru noi înşine ? Nu cumva pentru că nu ştiu prea mulţi să ne solidarizeze în jurul unei cauze ?
În altă ordine de idei, italienii, chiar şi pe criză au reuşit să facă emisiuni bune, inclusiv de sărbători. La fel şi alţii, doar pe noi ne interesează în continuare fîţele şi maneliştii.
Bun concertul lui Ştefan Bănică de sărbători. Ca întotdeauna de altfel. Ar trebui relua la un sfîrşit de săptămînă, pentru cei care au fost plecaţi de sărbători şi nu sau uitat la televizor. Chiar merită!
Impresionat şi concertul lui Tudor Gheorghe şi foarte interesant revelionul lui Mircea Dinescu, asta mai ales datorită prezenţei lui Grigore Leşe, despre care voi scrie separat.
Să vă dau reţeta de salată pe care am făcut-o de Crăciun
Un avocado, tăiat cubuleţe şi stropit cu zeamă de lămîie, piept de pui fiert sau afumat tăiat fîşii, un ou fiert tare tăiat rondele. La fel şi 10 cm de praz. Cîteva măsline negre fără sîmburi, un castravete murat mic, tăiat rondele, puţin adrei roşu tăiat îşii, sare piper, ulei de măsline (cam o lingură), zeamă de lămîie. Amestecaţi uşor ca să nu se strice. Lăsaţi cel puţin 10 minute înainte de a-l servi.
Dacă opoziţia crede că oamenii îşi vor da votul doar din răzbunare faţă de cei ce ne conduc acum, cred că se cam înşeală. Dacă nu fac nimic, dacă nu bat din uşă în uşă, oamneii mai degrabă nu se vor duce la vot. Ceilalţi, mulţi dintre ei se vor lăsa cumpăraţi şi atunci nu mai vorbim de peste 50%.
De altfel de ce să-i votezi ? Ei tot îl critică pe Boc care nu există, în loc să acţioneze. Măcar să vedem nişte acţiuni în urma unor declaraţii. Şi asta imediat şi categoric, după fiecare prostie sau ticăloşie a puterii. Şi nici măcar în declaraţii deocamdată nu am auzit că:
1 Vor modifica modalitatea numirii judecătorilor la Curtea Constituţională, care este obligatoriu să fie înalţi profesionişti nu o adunătură politică, ori o vor desfiinţa dacă un alt tip de promovare acolo nu se poate.
2 Îi vor trage la răspundere imediat şi că vor abroga legile neruşinate care au distrus, atît cît era el, sistemul de sănătate şi învăţămînt şi alte lucruri bune din ţara asta. Că vor răspunde toţi cei ce la asumările de răspundere au votat pentru sau au stat în bănci, dînd girul unor furtişaguri, ceea ce îi face complici.
3. Vor ancheta modul în care se dau pe nimic resursele ţării şi că vor opri dezastrul, atît cît se mai poate, pedepsindu-i pe vinovaţi.
4 Vor face din agricultură o prioritate şi nu o vor lăsa pe mîini nepricepute, ci o vor încredinţa unor înalţi profesionişti, consultînd însă şi producătorii, care ştiu mai bine decît oricine care sînt problemele. Pentru că numai ideea de a-l vede iar pe tata Sîrbu la minister mi se pare un coşmar.
5 Vor face loc pe liste unor oameni noi pe cît posibil oneşti, că vom avea o viaţă politică făr hrebenciuci şi alţii asemenea, că nu vor mai promova oportunişti de tip Ciuhodaru şi Berca ori oameni insignifianţi care nu cumva să-i facă umbră unui crin.
Dacă nu promit măcar asta, mai bine să ne lase în pace!
Mare dezamăire X Factor! Deşi oarecum mă aşteptam. Se întîmplă şi la case mai mari să nu cîştige cine chiar merită. Cazul cu doamna aceea cu voce extraordinară, învinsă de un grup de tropăitori de care nu a mai auzit apoi nimeni, demonstrează cu prisosinţă ce înseamnă să pui un vot în mîna unor neavizaţi.
De altfel şi o parte dintre mentori m-au dezamăgit. Domnul Morar nu se pricepe decît la lălăială, dar cunoscînd „gusturile” hoardei de SMS-işti şi dorindu-şi neapărat victoria a acţionat cinic şi contra adevăratelor valori.
A eliminat-o pe Bianca şi le-a nedreptăţit prin repertoriu atît pe Irina, cît mai ales pe Antonia, de a cărei carieră chiar sper să aibă bunul simţ să se ocupe pentru că ea chiar e talentată, nu ca puştiul arogant care pe nedrept a cîştigat. Din păcate pentru orgoliul pe care l-a afişat domnul Morar, băiatul o fi cîştigat graţie unor nepricepuţi preocupaţi mai mult să răcnească ei pe un stadion sau o sală, decît să asculte cu adevărat muzică, dar nu are har.Cu o voce banală, care plictiseşte de la al doilea cîntec, mai ales că tot ce cîntă e la fel, fără pic de personalitate şi, fără factorul x, adica fără scînteia care să producă cu adevărat emoţie, se va mulţumi cu banii şi cu o glorie efemeră. Pentru că de aceea a şi participat, pentru bani şi orgoliu de a fi, măcar scurt timp, vedetă. Muzica nu-l emoţionează cu adevărat, deci nu are cum să transmită o emoţie pe care nu o simte. Iar asta ar fi trebuit să-l intereseze pe domnul Morar, nu cîştigul cu orice preţ.
Mai tare m-a surprins însă Paula Seling, ea care e frumoasă, talentată şi are personalitate.
Cum nu a văzut cine avea de fapt factorul X ?
Singurul care m-a impresionat, deşi nu îl ştiam înainte a fost domnul Adrian. El a simţit şi factorul x şi a jucat corect, la valoare, dar nu i-a folosit. Nu în concurs, sigur însă îi va folosi în viitor dacă se va oacupa de cei trei aproape finalişti.
Să rezumăm. Au fost două grupe care nu au cîştigat nimic, dar merită în viitor o şansă.
Primii ar fi cei capabili să susţină un spectacol, oameni care cîntă de plăcere şi asta se vede, iar ei au fost: Irina, Diana, Duo Voces (parcă aşa îi chema) şi Iulian. Cele două fete, frumoase şi cu voci bune, grupul perfect echilibrat, el vocea, ea secondîndu-l nu doar vocal ci şi prin apariţie, iar Iulian chiar fiind un om de show, însă care trebuie încă lucrat.
Ceilalţi sînt cei care chiar au creat momentul magic. Ei sînt Bianca(pe nedrept eliminată de ambiţia domnului Morar), fetele care au frsmat grupul chiar în concurs( şi de aceea e surprinzător că Paula Seling nu şi-a apărat munca preferînd să promoveze un tip ce recită şi o fată care cîntă, fiecare cam pe cont propriu ), Antonia, despre care am mai vorbit şi marele nedreptăţit, Alin El a avut de la prima pînă la ultima apariţie factorul x şi dacă nu se dă bătut şi va fi puţin ajutat chiar are viitor.
Le doresc din suflet tuturor celor menţionaţi să reuşească, să atragă atenţia adevăraţilor muzicieni şi, mai ales, să nu renunţe. Ar fi păcat!
Sărbătorile s-au încheiat, aşa că revin la programul obişnuit. Deocamdată nu voi păstra regula, pentru că am lucruri din urmă despre care vreau să vorbesc.
Aşadar, Crăciunul a trecut liniştit şi am avut posibilitatea să mă gîndesc mai ales la semnificaţia sa religioasă. Chiar şi colindele mi-au părut de datat asta puţin altfel.
Moş Crăciun a trecut şi el discret pe la ora unu şi jumătate din noapte, dar renii se grăbeau, iar cadourile mele sosiseră deja cu alt mijloc de transport mai rapid.
Aşa că totul a fost doar o adiere şi un chlinchet de clopoţel menit să amintească spiritul sărbătorilor, acela al generozităţii şi al bucuriei de a ne afla împreună, nu cel comercial care se înstăpîneşte tot mai mult peste tot.
Chiar şi Anul Nou a trecut fără zgomotul de altădată. Criza ori încă obsesia că 2012...?
Pînă la urmă nu e decît o noapte în care ar trebui să ne gîndim că mai îmbătrînim un pic şi să ne facem planuri. Apoi, după Bobotează vom avea timp berechet să le şi realizăm.
Deci, să ne apucăm de treabă! Eu chiar am destulă. Şi prevăd că, cel puţin anulă ăsta vor avea şi alţii. Cel puţin aşa ar trebui. Deocamdată, nu pare....
P.S.
Cu mişcările contra legii sănătăţii, am cam uitat de o aniversare. Mă refer la 15 ianuarie şi la Eminescu.
