Sîmbătă 24 decembrie

E Ajunul Crăciunului. Sper să îl poată petrece cu toţii în pace şi bucurie. Iar spre seară, cînd se aude de peste tot „O, ce veste minunată!” să fie gata să primească prieteni ori numai colindători, iar la miezul nopţii să caute pe cer steaua care ne arată drumul şi să fie gata să se bucure de această „Noapte liniştită”, care e în primul rînd a speranţei.

 SĂRBĂTORI FERICITE!

Vineri 23 decembrie

Gata cu scrisul, vresu să stau să ascult colinde în timp ce gătesc şi fac pomul. Întotdeauna îl fac din 23 seara şi a doua zi îi aduc doar retuşuri, pregătesc cadourile şi ieslea pe care o pun doar în 24. Eu nu am mai multe figurine ca să pregătesc totul încet, începînd de la Advent, cum e obiceiul catolic.

Vă sfătuiesc pe toţi să vă bucuraţi de sărbători fără a vă gîndi măcar în aceste zile la lucruri triste. Crăciunul e o sărbătoare a sufletului şi a speranţei şi se poate pentrece frumos chiar şi atunci cînd ai doar condiţii materiale modeste. Nu întotdeauna bogăţia înseamnă neapărat şi fericire ori pace sufletească. Şi adesea, minunata imagine a Sfintei Familii o poţi găsi mai degrabă în case umile. Cine ştie să se bucure, cine iubeşte pe Dumnezeu şi semenii e fericit şi cu mere, colaci şi nuci, ori cu un colind şi o rugăciune la ceas de seară. Pentru că şi Domnul Iisus s-a născut într-o iesle umilă nu în palat, iar El a venit ca să ne fie mereu alături, ca să nu ne simţim niciodată singuri.

Toate aceste bucurii sufleteşti, la îndemîna oricui ştie ce e dragostea, toate micile daruri, adesea doar simbolice, tot ce ni se pare altfel în aceste zile de sărbătoare, mai ales faptul că aparţinem unei familii, reale sau doar marii familii creştine, ţine de spiritul Crăciunului şi, din păcate, durează doar cîteva zile. Bucuraţi-vă de ele!

Şi pentru că mai e o zi pînă în Ajun mă voi opri aici, urmînd să scriu iarăşi anul viitor, probabil după ce vor trece sărbătorile.

Joi 22 decembrie

Ştiu că azi e o zi ciudată, cu discuţii interminabile despre revoluţie sau lovitură de stat. Nici una nici alta! Doar dorinţa capitalismului, care se sufoca, de a pătrunde pe piaţa relativ închisă a ţărilor socialiste. Puţin le-a păsat lor de libertate şi democraţie. Ne-am bucurat atunci neştiind ce ne aşteaptă. După ce au ras aproape tot şi au transformat majoritatea ţărilor într-un soi de colonii în variantă nouă, s-a văzut că nu a fost destul, pentru că nu poţi să faci bani doar din speculaţii şi să te gîndeşti doar la tine. De aceea, cei ce se cred atotputernici ar trebui să îşi revizuiască atitudinea în sensul creştin căci nimic nu se poate realiza prin egoism, ci doar prin solidaritate. Exact asta a fost şi greşala care a dus la căderea celuilalt sistem, nu s-a bazat pe solidaritate, ci pe uniformizarea  în sărăcie în folosul unora şi ei foarte puţini. Iar dacă cei bogaţi şi puternici nu schimbă ceva în modul lor de a gîndi, 2012 chiar ar putea fi sfîrşitul!

Dar să lăsăm gîndurile triste şi să trecem la dulciuri. Un tort care se poate face acasă şi nici nu e pra scump, dar e demn de anul care va veni.

Tort special de mere

Se iau 7-8 mere, se curăţă, se taie în 4 se scot sîmburii ţi fiecare bucată se taie în două. Se pun într-o cratiţă 6-7 linburi de zahăr şi se caramelizează fără a-l arde şi se acopere cratiţa ca la crema caramel. După de s-a răcit se pun pe fundul cratiţei merele frumos aşezate. Se pun în cuptor, după ce le-am presărat cu o linguriţă de scorţişoară şi le lăsăm 10-15 minute, pînă se înmoaie puţin. Între timp din 3 oauă, 3 linguri de zahăr, 250 ml lapte şi o lingură budincă de vanilie facem o compoziţie ca pentru crema caramel.

Cînd merele s-au înmuiat punem compoziţia peste ele şi lăsăm în cuptor cam 20 de min. În acest timp facem un blat de pandişpan, din 3 ouă, 3 linguri zahăr şi 3 de făină, pe care îl punem peste compoziţia din cratiţă pentru următoarele 15-20 de minute. Cînd e copt şi blatul de pandişpan scoatem cratiţa, o lăsăm cam 2 min. apoi, cu mare grijă întoarcem tortul pe o farfurie. Trebuie făcut acest lucru repede, cît e cald, altfel caramelul de pe pereţii cratiţei se întoreşte, dar numai după ce l-am lăsat puţin să se aşeze ca să nu se împrăştie crema caramel. La sfîrşit puteţi fie îmbrăca total tortul în frişcă, fie să-l decoraţi doar din loc în loc. Eu optez pentru a doua variantă, e mai frumos şi nu toată lumea este iubitoare de frişcă.

*E bună şi frişca vegetală, sigur vă rămîne de la Crăciun şi se păstrează bine cîteva zile în frigider, dar să închideţi bine cutia.

Miercuri 21 decembrie

Am tot aşteptat degeaba ca cineva să dedice mai mult timp oamenilor de valoare ai acestei ţări. Fireşte, n-o va face domnul Patapievici! Şi e păcat, pentru că nu e vorba doar de scriitori, ci şi de muzicieni, ori de pictori. Dar la ce să te aştepţi, cînd noi nici pe Brâncuşi nu-l onorăm cum trebuie. Noroc cu Festivalul Enescu, dar şi acela a fost pus la punct de un respectabil domn care trăieşte la Viena. În rest, nu ne onorăm cum se cuvinte nici muzica, nici muzicienii. Se aude, domnule Mădălin ?! Poate vre-un proiect de lege şi nu ne-am mai simţi atît de mult doar o populaţie!

Despre scriitori, ce să zic. Parcă şi pe Adrian Păunescu unii l-au uitat, deşi îl plîngeau cînd s-a dus dintre noi. La un an de la dispariţie, a fost aproape peste tot tăcere. Despre alţi scriitori plecaţi în ultimii ani, ce să mai vorbesc! Mă gîndeam că măcar cei de la Jurnalul Naţional ar putea să scoată cîteva cărţi ale unor scriitori remarcabili care au plecat dintre noi după 1990. Ce ziceţi ?

Cît despre muzică, încă mai sper să văd peste tot oratoriile lui Paul Constantinescu, ori un DVD cu concertele de odinioară ale lui Ion Voicu, ori un CD cu muzica lui Pascal Bentoiu... Mă întreb dacă mulţi au auzit despre ei. Poate îi aducem un omagiu lui Lipatti, ori minunea care a primit Stradivariusul (l-am numit pe domnul Tomescu), înregistrează şi ceva muzică românească. Înainte de a ne plînge, ar trebui să începem să ne promovăm.

Şi avem har Domnului, cu ce! Şi nici nu ar costa mult. Mai puţin ca frunza cea verde a „Evei”, dar ea oricum nu are habar de cultură! A, da, mai aştept nişte CD-uri de colinde tradiţionale şi ceva muzică populară bună, că avem şi din aceea!

Şi acum, gata! Să avem parte de sărbători frumoase, dacă putem. Nu că nu am avea motive, ne lipseşte înţelepciunea şi bărbaţi adevăraţi la cîrma ţării. Cu ultimii, nici o cît de mică speranţă!

P.S Nu vi se pare curios că talentele nu se pot afirma la noi acasă, ci prin alte părţi ale lumii ? Şi nici atunci nu prea ştim să ne mîndrim cu ele şi nici să le mulţumim cum se cuvine. Dacă alte ţări ar avea atîtea valori, s-ar lăuda cu ele în fiecare zi. Pe cînd noi...

Marţi 20 decembrie

Nu voi vorbi nici despre politică, nici despre ştiri. Şi nici despre farsa numită de unii revoluţie. Lucrurile se vor limpezi cîndva şi vom vedea atunci cine a fost implicat. Sper să nu avem iarăşi surpriza că am fost negociaţi pe un şerveţel. De data asta la Malta, de către aproximativ şefii aceloraşi state. Sper ca televiziunile să transmită cît mai multe emisiuni frumoase, filme despre Crăciun şi muzică, multă muzică. Sper să ne facă şi domnul Ciutacu o surpriză, de obicei îi reuşeşte! După sărbători voi comenta şi eu tot ce nu a înţeles ori s-a făcut că nu înţelege domnia sa. Deşi sînt convinsă că nu-l interesează decît propriile păreri. Ca şi pe domnul Radu Tudor, care e, din snobism sper, în dezacord cu domnul Ilie Şerbănescu. Din păcate, în tot ce spune, domnul Şerbănesc are dreptate. Domnul Radu Tudor mai rar. Iar dacă se crede patriot, cum de altfel pare în multe ocazii, atunci ar face mai bine să-i laude mai puţin pe americani. Democraţia lor e una de paradă, frumos ambalată, dar preluată prost (ca atîtea alte lucruri) din Europa. Aşa că cele mai multe posturi tv ar trebui să se uite în oglindă.

Totuşi, nu pot să nu-mi amintesc de un moment din urmă cu mai mulţi ani, un moment prost pentru români, dar nici pe departe atît de prost cît e prezentul nostru. Atunci, la o altă emisiune, ultima dintr-un decembrie cu fulgi mari şi peisaj de vis, contrastînd cu tristeţea oamenilor pentru că începuse lichidarea economiei româneşti, Marius Tucă s-a aflat singur la propria emisiune şi, după ce ne-a vorbit despre tot ce am fi vrut noi să auzim, la sfîrşit, timp de mai bine de douăzeci de minute a citit versuri. La sfîrşit, avea glasul înecat în lacrimi. De atunci nu a mai făcut nimeni asta, iar eu, după ani, vreau să-i mulţumesc!

Luni 19 decembrie

Clasa politică din prezent demonstrează cu prisosinţă că nu e la nivelul unora din acel decembrie care au salvat România, asta se vede tot mai clar, de a deveni un experiment de tip Yugoslavia, ori de altceva la fel de rău. Azi sîntem din plin vicltimele a tot felul de experimente, iar asta cam de două decenii încoace. Pînă acum am scăpat cu ţara asta întreagă, dar dacă nimeni nu face ceva nu va mai fi mult. Va înţelege naţia asta că se a flă în pericol ? Va reacţiona aşa cum a făcut de atîtea ori în astfel de momente ? Parcă încep să mă îndoiesc. După ce trec sărbătorile, poate că totuşi vom reacţiona. Măcar oamenii obişnuiţi, dacă cei politici nu sînt capabili.

P.S. Pe unele posturi se tot vorbeşte de importanţa monarhiei şi a unui anume monarh.

Poate îl întreabă totuşi cineva pe domnul Mihai ce căuta în vara lui 1989 la Budapesta atunci cînd se vorbea acolo despre Transilvania şi doar despre ea, distinct de România, la fel ca şi azi ? Şi mai ales ce căuta din două în două săptămîni la emisiunea „Panorama”, a unui post maghiar, toată toamna acelui 1989, cînd la respectiva emisiune erau prezenţi doar: L. Tokes, Doina Cornea şi el. Să fi fost chiar o greşală că cei nou veniţi la putere au ezitat să îl primească imediat în ţară ?

Sîmbătă 17 decembrie

Se vorbeşte tot mai puţin despre 17 decembrie. Oare pentru că termenul de aflare a adevărului a cam ajuns la scadenţă ? Nu cred că îl vor spune. Douăzeci de ai au repetat la exasperare că a fost KGB-ul cel care a provocat evenimentele. Dacă se întîmpla în 14 la Iaşi, credeam. Probabil au fost şi ăia, pentru că nu-i cred atît de proşti ca să aibă încredere în vestici, dar nu au fost numai ei. Aşa că pe 17 noaptea la Timişoara s-a dat o bătălie cruntă între toate serviciile secrete, pentru zona de influenţă. Şi dacă nu ar fi fost nişte patrioţi în fosta securitate, da aţi auzit bine, patrioţi!, care au întors jocurile, chiar dacă preţul a fost de sînge, probabil că nu am mai fi existat pe hartă, aşa cum nu mai există Yugoslavia, care, culmea, i-a ajutat! Nu le-a ieşit atunci, nu le-a ieşit nici pe 15 martie 1990, nu le-a ieşit nici în alte 2-3 ocazii cînd erau gata să împingă ţara în război civil.

Din nefericire, inclusiv dl. Stănculescu tace cu încăpăţînare, o fi ştiind el de ce! Aşa că nouă nu ne rămîne decît să ascultăm elucubraţiile unor indivizi cumpăraţi de americani, ori pur şi simplu snobi. Iar unii semai şi laudă că erau atunci la Timişoara. Or fi fost oribi, ori pitiţi prin case, ori...

P.S. Probabil că altădată voi reveni la subiectul evenimentelor din decembrie şi la unele nedumeriri ce mi-au rămas, întrebări pe care nimeni nu le-a pus explicit şi cu atît mai puţin cineva a încercat să răspundă.

Vineri 16 decembrie

Mă gîndesc ce bine ar fi fost ca în 1989 să fi ştiut mai multe despre manipulare. Azi ştim, dar tot nu pare să ne folosească. Privind în urma, faţă de ceea ce ni s-a întîmplat atunci, mă gîndesc că ceea ce se petrece azi, nu doar la noi, ci pe toată planeta, e mult mai grav şi sigur mult mai periculos. Mai avem şanse ? Unii, se poate! Cei mai mult, nu ştiu.

Nu ne rămîne decît să avem încredere în Dumnezeu. Oamenii au dovedit din plin că nu sînt capabili de nimic bun. Altădată mă voi explica. Şi cum „Dumnezeu este iubire”, să sperăm că tot El ne va salva. Asta dacă vom mai cunoşte peste cîtva timp un astfel de sentiment. Dacă nu, va fi sfîrşitul. Aşa că, după mai bine de douăzeci de ani, ar trebui să reevaluăm cu mai mult calm, mai multă obiectivitate şi fără clişee penibile ce s-a întîmplat atunci. Să nu uităm că era frig pe vremea aceea, dar şi azi, cu reducerea de subvenţii, e la fel de frig în multe case, că atunci nu se găseau produse, acum nu se găsesc bani ca să fie cumpărate, că atunci nu puteai vorbi ce vrei, azi nu te ascultă nimeni... Şi exemplele ar putea continua. Dar tot degeaba!

Singurul cîştig obţinut în acele zile a fost libertatea de a ne sărbători Crăciunul cu tot ceea ce semnifică el. Păcat însă că majoritatea, chiar dacă merg la biserică, au uitat exact asta, că înseamnă pace, iubire şi lumină, dincolo de toate satisfacţiile unor bunuri materiale frumos ambalate, deşi nu odată periculoase.

Joi 15 decembrie

Dulciuri de Crăciun. Un tort neapărat, dar unul care să evoce fructele şi aromele de sezon. Ador în această perioadă mirosul de scorţişoară şi anason, de mere coapte ori gustul de nuci şi migdaleAşa că voi sugera un tort diferit pentru Crăciun, chiar dacă se numeşte

Tort de ciocolată

Se freacă 10 gălbenuşuri cu 250 gr zahăr pudră, 250 gr ciocolată rasă, şi 125 gr. făină, pusă la urmă. Se încorporează apoi spuma albuşurilor, încet, dinspre fundul vasului spre exterior, apoi se toarnă într-o tavă mai mare şi se coace la foc moderat. Eu recomand o formă de stea, pentru că e mai potrivită de Crăciun.

Cînd e răcită se taie şi se umple cu gem sau marmeladă. Eu aş recomanda o marmeladă făcută proaspătă din portocale (2-3 buc. în funcţie de mărime) sau mere (dacă aveţi de merişoare e şi mai bine). Pentru portocale însiropaţi şi blatul cu un sirop de zahăr vanilat, apă şi coajă de portocală, iar pentru mere cu un pic de scorţişoară, pe care o puteţi pune în acest caz şi în balt (am ½ linguriţă). Dacă aveţi dulceaţă de coji de portocală puteţi adăuga o parte, dar nu vă limitaţi doar la ea, vă trebuie neapărat o marmeladă de portocale ca suport. După aceea glazuraţi cu o glazură de ciocolată şi lăsaţi pînă a doua zi să se întorească.

Decoraţi, în funcţie de umplutură, cu coajă de portocală zaharisită, merişoare întregi din dulceaţă, în caz că aveţi (ele se fac special pentru decor), perle decorative, figurine de ciocolată sau steluţe de zahăr din comerţ sau figurine de turtă dulce, în special steluţe.

Veţi avea un tort minunat de Crăciun, care va cuprinde o parte din aromele specifice sărbătorilor de iarnă.

Miercuri 14 decembrie

Unul dintre cei mai renumiţi tenori ai momentului, eu nu am mai auzit aşa ceva de la Franco Corelli, pe numele său Jonas Kaufmann, cîntă în acest moment şi în lunile următoare „Faust” la Metropolitan. Eu l-am văzut în „Tosca” şi „Lohengrin” pe Mezzo, ambele montări stupide şi care ar fi sufocat un cîntăreţ cu o tehnică de respiraţie mai puţin perfectă. Cei care nu l-au ascultat, pentru că la noi nici măcar domnii de la TVR Cultural care au transmis a nu ştiu cîta oară „Traviata” lui Zefirrelli, nu s-au obosit să ni-l pretinte, să intre pe internet şi să-l asculte. Merită!

P.S. Ceva noutăţi muzicale de sărbători ?...

Marţi 13 decembrie

Se tot laudă unii cu audienţa şi realizările. Mă întreb dacă îşi dau seama care e realitate ? Oamenii sînt tot mai plictisiţi de emisuni, chiar dacă nu sînt politice. Filmele se repetă, divertismentul nu are haz, concursurile nu sînt nici ele ce trebuie..

Dacă nu se reinventează, televiziunile vor deveni curînd nerentabile. Exceplie posturile care ransmit muzică, indiferent că e bună sau proastă.

Nu mă mir că la capitolul analiză politică majoritatea celor ce bîntuie pe la televiziuni nu fac decît să repete platitudini. Însă mă aşteptam de la domnul Ciutacu la mai mult spirit de observaţie. Chiar nu a înţeles de ce a pierdut domnul Geoană alegerile ? Chiar nu face nici acum o legătură cu ce s-a întîmplat săptămînile, ba nu, în ultimele luni ? Atunci să se uite şi pe la alte emisiuni, nu doar în propria curte şi să facă legături între declaraţii şi personaje, chiar dacă unii, cică, nu mai fac politică! Oare ?...

Ce dracu, domnilor, nu sînteţi capabili să faceci nişte conexiuni şi să legaţi lucrurile întorcîndu-vă cîţiva ani înapoi ?! Şi vreţi să fiţi formatori de opinie! Nu-l mai criticaţi pe Dan Diaconescu, dacă nu puteţi produce mai mult! Ăla măcar ştie că vrea să facă bani.

P.S. La cultural s-a transmis iarăşi „Cosi fan tute”. Nu mai pot!!! Şi acelaşi spectacol de Othelo a nu ştiu cîta oară, deşi există cel puţin trei mai bune.

Luni 12 decembrie

Aproape că nu mai vreau să vorbesc despre politică. Totul pare o piesă proastă. La noi şi pe planetă ! Poate că 2012, în loc să însemne sfîrşitul lumii, va însemna sfîrşitul acestei mizerii. Despre alţii nu vorbesc, fiecare se va căi la un moment dat de alegerile făcute. E treaba lor şi, la fel ca noi, nu vor învăţa probabil dinimic din cele petrecute.

În ceea ce ne priveşte, am încetat să sper că potiticienii de azi, indiferent de ce parte s-ar afla sînt capabili şi de lucruri bune. Nici oamenii nu sînt capabili să reacţioneze, aşa că Dumnezeu cu mila! Pînă la urmă fiecare are exact ce merită, păcat însă de ţara asta şi de ceea ce a mai rămas din ea, nu doar bogăţii, ci şi frumuseţe sau cultură, lucruri ce nu mai interesează aproape pe nimeni. Ce fac oare unii cu banii, dacă nu se pot bucura de nimic ?

P.S. Nu am vorbit prea mult despre incidentele de la PSD. Nu voi vorbi nici azi despre dl. Geoană. Mă întreb însă cum nu văd domnii comentatori că nici domnii Antonescu şi Ponta nu sînt mai breji ? Primul a măturat cam tot ce era cît de cît vizibil prin PNL şi l-a marginalizat incalificabil inclusiv pe domnul Tăriceanu, care chiar i-a ţinut piept personajului de la Cotroceni. Acum în jurul domniei sale e un imens gol. Pardon, colcăie de oprotunişti, dintre care unii au fost în tabăra cealaltă, nu ştiu dacă de partea „Dreptăţii” ori a „Adevărului”. Mă tot întreb ce se mai aude cu Benoni Ardelean, vă mai amintiţi, cel ce era mai bun decît domnii Cioroianu şi Dăianu şi cît pe aci şi decît Renate Weber ?

În ceea ce îl priveşte pe Victor Ponta, e la fel de dictator ca cel pe care doreşte să-l înlăture. Şi, din păcate, invidios pe oricine poate mai mult decît el. Cu ajutorul lui tata Sîrbu a reuşit să-şi mai aline frustrările, dar eu mă gîndesc nu fără strîngere de inimă la momentul în care va ajunge prim ministru. Omul nu se pricepe nici la economie, nici la cultură, că agricultura a rezolvat-o socrul în celelalte mandate. În schimb ne spune că nu vom mai vedea picior de fost scecurist prin administraţie. Serios ? A uitat oare că propria lui nevastă e nepoată de fost mare şef al securităţii răposatului ?!

Sîmbătă 10 decembrie

Ascult tot mai mult colinde şi mă gîndesc la sărbătorile care ar putea aduce puţină bucurie în sufletul nostru. Se face noapte devreme, aşa că putem asculta o melodie care să ne vorbească despre noaptea minunată care se apropie. Pînă atunci putem să începem să ne aranjăm casa, mîine vom aprinde încă o lumînare din coroniţa de Advent, vom stabili poate pregătirile pe care le facem pentru seara de Crăciun şi, în funcţie de ceea ce am hotărît să pregătim vom verifica lista şi vom merge la cumpărături. Sînt destule lucruri ce se pot achiziţiona înainte, asta ca să nu te înghesui prin magazine în ultima clipă şi să iei ce mai găseşti. Mi se pare oribil şi nu are legătură cu spiritul sărbătorilor,

Dar despre ceea ce voi pregăti eu de sărbători şi despre cum înţeleg spiritul Crăciunului, vă voi spune începînd se săptămîna viitoare. Sper să aveţi un sfîrşit de săptămînă cu multe bucurii simple şi mai ales cu spor.

Vineri 9 decembrie

Am promis săptămînile trecute să facem o încercare. Luaţi o foaie şi împărţiţi-o în două pe verticală. Scrieţi într-o parte ce aveţi şi în ceealaltă ce simţiţi că vă lipseşte. Cam aşa:

Am :                                                                             Îm lipseşte:

Sănătate                                                                       Mai mulţi bani

Prieteni                                                                        O familie

Imaginaţie                                                                     Şansa de a mă afirma

Putere de muncă, spirit organizatoric

şi gospodăresc                                                              Un loc de muncă pe măsură

Credinţă                                                                        Liniştea personală şi socială

Dragoste                                                                       ........

 Eu nu mai am nimic de adăugat. Cînd ai dragoste, ai tot!                                                                      

Dumneavoastră, cînd aţi terminat, trageţi linie şi vedeţi ce dă. Sînt convinsă că, în ciuda dificultăţilor, veţi constata că mai mult aveţi decît vă lipseşte. Chiar şi celor care, de exemplu, le lipseşte sănătatea, să se întrebe dacă au posibilitatea de a se trata sau destulă credinţă pentru a se îndrepta singuri spre vindecare. Pentru că eu cunosc oameni diagnosticaţi cu boli incurabile care s-au vindecat ajutînd tratamentul medical cu rugăciuni pline de credinţă, dar cu una sinceră, pentru că zice Iisus că toţi vor primi după credinţa lor. În post, ar trebui să ne gîndim odată în plus la asta!

Joi 8 decembrie

Să vorbim despre dulciurile de sărbători. Nu mă voi referi la cozonaci, nici la alte prăjituri complicate, voi da cîteva reţete care pot face sărbătorile speciale. Şi, de ce nu, pot fi şi un cadou de Crăciun. Aşa că, mă voi referi pentru început la fursecuri şi alte părjituri uscate, prăjituri pe care persoanlele ocupate le pot face cu o sîmbătă înainte.

Voi da cîteva reţete. Una ar fi:

Fursecuri cu migdale

150 gr zahăr se freacă bine cu untul şi un ou apoi se adaugă 100 gr ciocolată rasă şi 100 gr migdale tăiate mărunt, 250 gr făină, 2 linguriţe esenţă de migdale şi ¼ linguriţă de sare. Se frîmîntă un aluat tare, care se face sul şi se ţine la rece pînă a doua zi, cînd se taie felii subţiri, se unge cu ou bătut şi se presară zahăr. Se coace la foc potrivit.

De asemenea eu voi face limbi de pisică, Le găsiţi şi în comerţ, dar extrem de scumpe, aşa că mai bine încercaţi singure

Limbi de pisică

200 gr zahăr se freacă spumă cu 180 gr unt, se adaugă apoi 240 gr făină şi 3 albuşuri bătute spumă cu puţină sare. Se obţine o cocă moale care se pune în tava unsă cu margarină sau puţin ulei, în fîşii subţiri cu ajutorul unui cornet. Sînt coapte cînd se rumenesc puţin pe margini. Se scot din tavă repede, altfel se întăresc şi devin casante, La mijlocul fiecărei bucăţi se poate pune o glazură din ciocolată topită la care adăugaţi 2 linguriţe de firşcă ori lapte. Glazura va fi pusă fie cu cornetul fie cu ajutorul linguriţei, dar numai pe mijloc. Atenţie cînt puneţi aluatul în tavă, trebuie păstrată o oarecare distanţă şi nu se pune mult aluat pentru că limbile se lăţesc.

În sfîrşit, o prăjitură de la bunica. Se face cam cu 10-12 zile înainte pentru că la început e tare şi are nevoie de o săptămînă să se înmoaie. De ţinut, ţine cam o lună.

Turtiţe cu mirere.

Frecaţi 3 ouă cu 250 gr zahăr şi 4 linguri de miere, adăugaţi apoi 3 linguri de ulei, 500 gr făină, o linguriţă de scorţişoară, un pic de sare, o linguriţă de bicarbonat stins cu lămîie sau oţet. Amestecaţi totul, apoi din compoziţie faceţi mici biluţe unse cu ou. Pe fiecare puneţi o jumătate din miezul unei nuci şi apăsaţi un pic. Se coace la foc potrivit. În tipsia unsă puneţi biluţele la o mică distanţă una de alta, în caz că se lăţesc.

Miercuri 7 decembrie

Azi voi vorbi puţin şi despre o singură carte. Cumpăraţi, cei ce nu o aveţi, „Povestea de Crăciun” a lui Dickens. Cumpăraţi-o şi citiţi-o în familie, seara, cîteva pagini, aşa ca să o terminaţi cu o zi înainte de Ajun. Asta vă va ajuta să fiţi mai uniţi, mai buni şi mai iertători şi să vă bucuraţi cu adevărat de seara magică în care speranţa şi lumina se coboară printre noi. Cumpăraţi povestea, orim măcar împrumutaţi-o de la bibilotecă şi citiţi-o în familie. Nu vă bazaţi doar pe flimele care au preluat tema, ci luaţi litera cărţii şi veţi vedea că spiritul Crăciunului va ajunge şi la voi.

Marţi 6 decembrie

Aţi primit un dar ? Eu da! Şi am de gînd să mă bucur de ziua de azi la fel ca în copilărie. Ştiu că televiziunile nu mă vor ajuta nici cu un film frumos, nici cu muzică bună, nici cu un documentar despre locurile prin care a trăit Sfîntul Nicolae. Dar tot voi găsi eu ceva demn de privit! Poate se va gîndi cineva că e sărbătoare şi ne va face ziua frumoasă.

Nu vreau să trec peste faptul că iarăşi copii români sînt mai cunoscuţi în Italia decît acasă. A se vedea cazu micului Ştefan, cîştigător în acelaşi concurs ca şi mădălina Lefter. Chiar dacă a cîştigat în primul rînd melodia, italienii l-au votat deşi contracandidată era o tînără la fel de talentată, cu o melodie la fel de frumoasă. Sper ca şi televiziunile noastre să facă ceva pentru promovarea reală a unor talente şi nu mă refer doar la copii. Deocamdată o fac 2-3 zile după ce au cîştigat prin alte părţi.

Deşi, cu televiziunile am o experienţă tristă. Pe acolo sînt tot felul de oameni pe care nu-i prea duce capul. De exemplu, nu odată au transmis un film despre Crăciun în Săptămîna Patimilor, ori un film despre zilele de vară îm pragul iernii. Cît despre basmele lui Andersen, atît de potrivite acum, ori un balet numit „Spărgătorul de nuci”, nici pmeneală, poate le dau în toilul verii! Oricum, programele pentru copii, mai ales desenele animate sînt oribile şi pot avea consecinţe nefaste pe tremen lung, dar se pare că e o strategie în asta. Ar trebui să intervină psihologii şi părinţii, dar primii nu fac nimic fără să vrea să devină vedete de televiziune (sînt o armată pe toate canalele şi doar bat cîmpii!), iar părinţii sînt prea ocupaţi să aducă bani, crezînd că de asta au nevoie copii în primul rînd. Poate că au nevoie şi de asta, dar au în primul rînd nevoie de afecţiune şi de timpul pe care părinţii mult prea ocupaţi cu lucruri materiale (şi nu întotdeauna pe deplin justificat!) nu mai au cînd să le ofere. La asta ar trebui să-i îndemne biserica, nu să prescrie tot felul de pomelnice şi rugăciuni, după ce tinerii au luat-o pe căi rele!

Dar despre părinţi şi copii, mai avem timp să vorbim pînă la sărbători.

P.S. Am scris aceste rînduri înainte, asta fiind o zi plină pentru mine, aşa că, dacă m-am înşelat, îmi cer scuze.

Luni 5 decembrie

Aţi cumpărat micile daruri ? Pentru politicienii noştri, indiferent dacă sînt de la putere sau din opoziţie e suficient un băţ. Pentru cei de la putere nici măcar nu ar trebui să fie frumos decorat, ci un băţ cu spini, cum primeau simbolic copii răi. Cine ştie, poate aşa învaţă ceva. Pentru că ei nu fac nimic pentru ca majoritatea copiilor să găsească ceva în ghetuţe. Acum dau vina pe criză, dar le amintesc un lucru: Sfîntul Nicolae nu oferea mai mult decît cineva avea nevoie. În consecinţă, bani pentru nişte bomboane, nişte fructe, o jucărie şi, să zicem, nişte ciorăpei ori o pereche de mănuşi ar trebui să aibă fiecare. Dar cei cu maşini de zeci de mii de euro nu se pot gîndi la asta!

Aşa că, hai să ne întoarcem la Moş Nicolae şi să ne întrebăm ce face biserica, cea care dă în momentul ăsta milioane de euro pentru ambiţia Patriarhului de a-şi ridica, acum în plină criză, propria ctitorie opulentă ? Nu ştiu dacă era neapărată nevoie de o catedrală uriaşă ca cea pe care o construiesc, dar sigur nu e cazul chiar în acest moment. Personal o consider urătă şi nereprezentativă pentru poporul român. Dar ce să-i faci, cînd unii se vor pictaţi acolo pentru veacurile viitoare în chip de binefăcători!...

Aşa că nici vorbă de punguţe cu daruri, lucruri pe care bisericile le-ar putea face dacă nu ar fi obligate să contribuie la trufia Patriarhului Daniel. Şi dacă în schimbul acestei contribuţii s-ar promova măcar oamenii cu merite deosebite şi s-ar încuraja activitatea celor ce clădesc ceva pentru comunitate, mai ales spiritual, nu doar pentru propriul confort şi buzunar... Din păcate, Biserica ortodoxă e dintr-un scandal în altul şi nu numai că nu-şi recunoaşte greşelile, ci face totul ca să îşi justifice slăbiciunile, în loc să încerce să le corecteze.

Dar să-i lăsăm pe ei şi să încercăm să facem din această seară o poveste frumoasă. Nu doar pentru copii, ci şi pentru noi, pentru că toţi merităm în pantof măcar o punguţă cu dulciuri(am explicat cum se poate face) şi un gînd bun. Şi, în vreme ce ne facem pantofii am putea asculta un colind, deja e vremea lor, nu trebuie să le lăsăm doar pentru zilele de Crăciun, una despre păstori, ori despre Maica Domnului, de ce nu un „Ave Maria” ori un cîntec de leagăn al unui compozitor celebru, devenit colind ?... Poate că nu mai avem demult foc de lemne, care să trosnească stîrnind scîntei, nici jarul cu luciri albăstrui în care să privim cînd se deapănă povestea despre Sfîntul Nicolae, ori despre fetiţa care vindea chibrituri, ori despre un prinţ fericit în viaţă, care abia după moarte, devenit statuie, a învăţat ce înseamnă să faci ceva pentru ceilalţi, poveşti despre generozitate sau despre lipsa ei, poveşti care în această perioadă, mai mult ca oricînd, ne pot face mai buni. Şi ne pot învăţa bucuria de a face daruri.

Sîmbătă 3 decembrie

Vă voi spune azi povestea Sfîntului Nicolae. A fost un om înstărit, dvenit episcop al Mirei, azi un teritoriu aflat în Turcia, unde chiar există un muzeu a lui Moş Crăciun însă. Pentru că de la el se pare că a pornit ideea şi după ce a apărut celălalt moş, Sfîntul Nicolae nu se mai păstrează peste tot, cel puţin nu cu ideea nuieluşei şi a darurilor. Dar e totuşi frumos să faci mai scurtă aşteptarea sărbătorii celei mari, cu asta a sfîntului ce pune daruri în ghetuţe.

Se spune că sfîntul obişnuia să facă bine, dar fără să se ştie cine a făcut asta. De aceea, aflînd că un tată nu îşi putea mărita fetele pentru că nu aveau zestre a aruncat într-o seară pe fereastra deschisă o pungă cu galbeni. La fel s-a întîmplat şi cu a doua. Cînd a venit rîndul ultimei fete să se mărite, tatăl a stat la pîndă şi l-a văzut pe sfînt aruncînd punga cu bani. A povestit apoi despre binefăcătorul său, de aceea se fac daruri, mai ales copiilor, de ziua sfîntului şi de aici şi ideea punguţei.

Vineri 2 decembrie

Ar trebui să ne rezervăm acest sfîrşit de săptămînă pentru daruri. Oricît de mici şi eventual doar simbolice. Şi pentru că tot nu am dat o reţetă ieri, vă sugerez azi o punguţă pe care să o oferiţi celor dragi de Sfîntul Nicolae. De ce punguţă, vă spun mîine!

Puneţi într-o punguţă de hîrtie, bucăţele de biscuiţi şi ciocolată, fructe uscate(stafide. caise, mere, vişine, curmale, smochine, mă rog, tot ce găsiţi prin magazine dacă nu aţi uscat singure!), ceva sîmburi de migdale, alune, nuci, marţipan, drajeuri bucăţele de rahat. Dacă le vreţi de post, alegeţi ciocolata şi biscuiţii în consecinţă. Legaţi punguţa cu o panglică frumoasă, colorată şi e gata micul dumneavoastră cadou. Dacă adăugaţi un băţ de scorţişoară la panglică, şi mai bine!

Joi 1 decembrie

Fiind Ziua Naţională, nu s-ar potrivi o reţetă. Eventual o alta, privitoare la cum să ne trăim viaţa ori cum să ne onorăm strămoşii, ori cum să nu me mai tot plîngem că nu o ducem mai bine din vina nu ştiu cui, cînd vina e a noastră a tuturor. Poate că ar trebui să vorbim despre patriotism. Cel din trecut, că cel din prezent nu mai există, noi sîntem deja colonie şi ne dăm pînă şi bogăţiile pămîntului pe nimic. Iar dacă oamenii stau pasivi, atunci chiar nu merită compasiunea nimănui. Din păcate, nici măcar nu ştim să ne onorăm Ziua Naţională, de aceea sîntem atît de aproape de dezintegrarea statului. Şi dacă nu ne trezim la vreme, ziua de 1 Decembrie ar putea deveni amintire. Dar ce să-i faci, fiecare cu soarta lui! Eu deja nu mai cred că am putea să ne adunăm, să fim uniţi şi să luptăm pentru o cauză. Aşa că Dumnezeu cu mila! Tristă zi naţională!

Miercuri 30 nov.

Nu ştiu ce vor da televiziunile de ziua Sfîntului Andrei. Pentru noi ar trebui să fie o sărbătoare un pic mai specială, dar mă îndoiesc. Probabil biserica o va da iarăşi în bară.

Restul se vor limita la clişee, iar cei mai mulţi nu ştiu mare lucru despre Sfîntul Andrei. Şi pun pariu că nici la tv., nici la radio nimeni nu va încerca să povestească oamenilor despre viaţa unui apostol de a cărui nume se folosesc toţi. Nici măcar faimosul „Trinitas”, prea ocupat în ultima vreme cu banalităţi. Păcat!

Aşa că noi ceilalţi îl vom sărbători pe sfînt, la fel cum o vom face şi cu ziua de mîine, după cum simţim. Dacă mai simţim ceva!

P.S. Un concurs de coruri pentru copii nu organizează nimeni ? Italienii au şi asta şi acea emisiune la care s-a lansat Mădălina Lefter şi par să se lanseze şi alţi copii români. După Mădălina e acum apreciată Maria Crăciun, o fetiţă de zece ani de care se ocupă poate cineva şi în ţară. Parcă am auzit că a fost prezentă la o lansare.

 Nu zic să facă televiziunile comerciale un concurs, mai ales de coruri, dar ceea ce a mai rămas din televiziunea zisă naţională, dacă tot mănîncă banii pe prostii, ar putea face.

Sau măcar onor Patriarhia să organizeze şi ceva pe plan cultural, aşa cum au făcut înaintaşii. Viitoarea Catedrală nu e aşa ceva, e doar o expresie a trufiei!

Marţi 29 nov.

Îi aud pe domnii moderatori incriminînd mereu politicul pentru ce ni se întîmplă. Nu îşi fac însă vină cînd, în fuga după audienţă scot în evidenţă doar urîtul din viaţa noastră, pe motiv că doar acela e ştire. Nu, domnilor! Ştire e şi o reuşită pe plan artistic sau profesional, ştire e şi o faptă bună, ştire e şi a putea învinge evenimentele potrivnice din existenţa unui om sau unei ţări. Ştire ar putea fi că cineva a pus pe picioare o mică afacere cu pămîntul pe care îl are, în loc să-l lase pîrloagă. Dar la noi ştire e doar cine a mai divorţat, mă doare în cot!, cine s-a combinat cu un milionar, străin sau de carton, nu contează!, ori cine ce pictorial a mai făcut! Şi mai vrem să progreseze ţara asta!

P.S. Poate iese la iveală manipularea cu Siria, pentru că restul „revoluţiilor” au cam început să se vadă ce motiv au şi sper să îi coste scump pe „campionii democraţiei”. Chiar dacă nu am învăţat nimic din experimentul Yugoslavia şi din ceea ce au făcut atunci ticăloşii ăia de la o  firmă care spuneau că ei nu sînt plătiţi să fie morali.

Ah! Ştiţi cine e principalul vinovat pentru ce se petrece de decenii în ceea ce numim Orientul Mijlociu ?... Vă spun altădată!

În altă ordine de idei, Antena 3 va fi şi mai cu nasul pe sus, dar grozavii ei jurnalişti, unii sînt foarte buni într-adevăr, nu pun adesea întrebări esenţiale. Nici măcar cînd e vorba să fie subiectivi. De exemplu, una ar fi de ce nu se ocupă nimeni de activităţile şi declaraţia de avere a domnului Pambuccian, parcă aşa îl cheamă pe cel ce manipulează minorităţile, ori de ce nu-l întreabă nimeni pe domnul de la minoritatea germană ce interes are doamna aceea care cumpără grecia cu noi, din moment ce ei votează dezastrul ăsta de guvern ? E vorba cumva de tot ce a rămas neprivatizat şi e profitabil pentru România ?

Felicitări din inimă domnului Ilie Şerbănesc pentru francheţe şi curajul de a spune atîtea adevăruri amare. Mă bucur că indiferent de sistem, a rămas consecvent cu propriile convingeri şi nu se sfieşte să le afirme. Mai ales că spune lucruri atît de adevărate...

 O vorbă bună şi despre Radu Tudor, care parcă şi-a recăpătat luciditatea, chiar dacă nu vede încă gradul de vinovăţie pe care o au iubiţii lui americani în tot ce se întîmplă la noi şi în lumea asta mare.

Luni 28 nov.

Dacă nu apare urgent un lider nu doar interesant, ci şi cu voinţă de a face ceva şi mai ales unul de care să nu se poată lua nimeni, chiar că ne-a învins fosta securitate. Din păcate cea mai proastă parte a ei!. Sau nu vede nimeni că la putere sînt exact unii securişti de rang doi sau trei, adica cei cu insuficiente calităţi chiar şi pentru vremurile alecea şi, fireşte, dispuşi să se vîndă ? Vreau să văd şi eu cîţi oameni capabili şi fără relaţii de un fel sau altul cu trecutul au reuşit în aceşti douăzeci de ani ?

Nici măcar PNL, care îşi zice partid naţional, nu face nimic pentru naţia asta, rămînînd încorsetat în aceleaşi snobisme şi bune păreri despre Occident şi despre bunele lor intenţii referitoare la noi şi la Europa. Aţi văzut cumva să iasă peneliştii în stradă că să dă aurul pe nimic ori că ni se sugerează să să vindem ultimele bogăţii profitabile şi strategice pe nimic ? Eu nu! Cît despre PSD, e prea ocupat cu războiul intern, ca să mai aibă timp de ţara asta! Şi după ce au venit cu indivizi de tipul Dragnea, Corlăţean ori alte creaturi care îi laudă pe domnii Ponta şi Sîrbu, partidul ăsta chiar vrea să fie votat ? Mă gîndeam şi eu că în loc să îl tot agita prin faţa noastră pe insipidul domn Corlăţean, mai bine se orienta spre unii oameni inteligenţi, cum e domnul Georgică Severin, care încerca nu demult, cu eforturi vizibile de a nu cădea în ridicol, să susţină absurdităţile conducerii, deşi nici el nu era convins că e bine.

Însă ambiţia de ins de grădiniţă, care îl pîrăşte pe Geoană la tata Sîrbu că l-a îmbrîncit şi de aceea nu-l mai vrea în grupa lui, a” falnicului” şef PSD merge prea departe. El se crede mai mult decît domnii Iliescu şi Năstase la un loc, uitînd datorită cui a ajuns unde este. Poate dacă se mai naşte odată! În schimb, dacă nu-şi revine urgent, are toate şansele fie să piardă conducerea partidului, fie  să ducă partidul în stadiul PNŢCD.

Şi încă ceva, prin 2009 nu cumva domnul Sîrbu era cel care trata la Cotroceni alianţa cu PDL, ceea ce a şi reuşit, spre dezastrul nostru al tuturor ?! Am putea să ne întrebăm, pe drept, cine face de fapt jocul puterii ?

P.S. Văd că se tot bat cîmpii cu reclama ce se face României şi cu un anume prinţ care nu mai poate de dragul nostru. Repet, proprietăţile pe care le-a cumpărat sînt în Transilvania, mai precis în ceea ce se numeşte de unii Ardeal, dar asta e o nuanţă prea sensibilă pentru necunoscătorii de pe la televiziuni şi nu numai. Măcar unii parlamentari ar fi bine să ştie şi să lase clişeele şi prefăcătoria. Mai ales că ar trebui să fie clar că occidentalii în general şi englezii în special nu fac nimic gratis. Şi apoi, „perfidul Albion” le-a zis unul dintre ei, e adevărat că nu doar un om de mare talent, ci şi de mare curaj, dar tocmai excepţia confirmă regula, de aceea e în avantajul nostru să ştim că ţara respectivă are o experienţă vastă în a-şi însuşi teritorii şi bogăţii, dar şi de a ţese intrigi, chiar dacă nu mereu pe faţă!

Sîmbătă 26 nov.

M-am gîndit în aceste zile ce mărunţi sîntem, cu vanităţile noastre, cu afirmaţiile noastre trufaşe că Dumnezeu ne-ar pedepsi pentru cine ştie ce, poate pentru ceva ce nu merităm...

Dumnezeu doar ne iubeşte! E adevărat că nu ne răsfaţă, dar nici nu ne dă mai mult decît putem duce. Cum ne ducem viaţa, depinde de noi. Ceea ce e mai trist e că noi nu vrem să ne asumăm responsabilităţi. Asta deşi am ţipat după „voinţă liberă”, nemarcată de destin, tot aşa cum am ţipat şi după „libertate”, confundînd-o însă cu anarhia şi omiţînd esenţialul, că nimeni nu poate atenta la libertatea interioară. Dar asta ţine, probabil, de înţelepciune.

Vineri 25 nov

Să vedem cum începem să ne pregătim de sărbători. În primul rînd ne facem o listă cu toţi cei cărora intenţionăm să le facem cadouri. Fiind criză, e preferabil (chiar şi pentru cei cu posibilităţi) să facă daruri puţin mai modeste şi, dacă se poate, create de mîna lor, ăsta fiind un semn de preţuire pentru cei cărora le sînt dăruite, pentru că înseamnă ceva din sufletul şi timpul tău.

Ce dăruiesc eu, sau ce mi-ar place să primesc ? Iată!

Se pot dărui steluţe şi îngeri de ornament, aranjamente de Crăciun, lucruri tricotate sau croşetate, o cutie cu dulciuri (fursecuri, biscuiţi, turtă dulce, frumos decorate şi aranjate), flori: crăciuniţe, orhidee pitice, steaua crăciunului (care nu trebuie să fie neapărat roşie, poate fi şi roz ori galbenă), trandafiri pitici sau ceva verde. Pentru copii faceţi mici jucării dacă vă pricepeţi, ori cumpăraţi-le o carte.Dacă e povestea lui Dickens, cu atît mai bine, dar sînt atîtea alte lucruri frumoase de oferit, în funcţie de vîrsta şi temperamentul copilului. O vînzătoare pricepută ar trebui să ştie să vă orienteze! În orice caz, nu oferiţi celor mici arme şi nici fetiţelor ceva care să le împingă mai tîrziu spre frivolitate. Ar fi păcat! Sensibiliza-ţi sufletele lor şi nu vă temeţi că dacă vor afla despre suferinţa altor copii mai puţin norocoşi vor suferi şi gata! Vor putea învăţa eventual ce e generozitatea şi ar fi bine să fie gata să dăruiască, la rîndul lor, o jucărie, o carte sau o ciocolată celor mai puţin norocoşi. Acolo unde veniturile sînt mai mari, chiar ar putea face, împreună cu părinţii, un cadou mai important unor copii, din cei despre care află de la televizor sau de la alte cunoştiinţe. Şi totul trebuie să se facă din solidaritate şi nu din milă!

Joi 24 nov.

O reţetă de prăjitură de post . E simplă şi ieftină

O cană apă, o cană zahăr 6 linguri ulei, 2 linguri marmeladă sau gem, o linguriţă bicarbonat, stafide, scorţişoară, făină cît cuprinde.

Se amestecă ingredientele şi se pune făină cît să se formeze o pastă care curge, ca la chec.

Se coace la foc potrivit. Cînd s-a răcit se toarnă deasupra o galzură de cacao (150 gr. zahăr, 3 linguri cacao, 25 gr. margarină, 5 linguri apă) sau doar se pudrează cu zahăr.

Şi acum despre regele toamnei, bun nu doar pentru prăjitură (se face ca şi cea cu mere), ori ştrudel, poate fi pus la copt, dar poate fi folosit şi la mîncare. Şi anume: Dovleacul galben, dulce, mai ales cel numit turcesc, care se coace mai repede şi nu are atîtea seminţe. Nu voi vorbi despre prăjituri, ci despre mîncare. În primul rînd o supă cremă de dovleac, în care se foloseşte o farfurie adîncă de tovleac tăiat cuburi, 3 cartofi potriviţi, un păstîrnac(să nu fie lemnos) şi puţină ţelină, tot în cuburi. Se fierb şi se face un pireu. Separat se dinstuie o ceapă mică cu ulei, apoi se adaugă pireu şi apă. Se potriveşte de sare şi se pune puţină nucşoară. Se serveşte ca atare sau cu smîntînă ori cu iaurt cremos şi crutoane de pîine prăjită.

Mai rar gătit e dovleacul cu orez. Dinstuiţi o ceapă mică, adăugaţi cuburi potrivite de dovleac, 2 boabe de enibahar, orez şi curry. Cînd înfloreşte orezul e gata. Se lasă să se umfle şi se serveşte cu murături. Nu amestecaţi orezul. Cînd nu e post se poate adăugă şi puţin jambon, pe care îl puneţi odată cu ceapa.

De săptămîna viitoare vom începe să ne pregătim de sărbători. Pentru că de sărbători te pregăteşti tot postul, nu doar cu cîteva zile înainte de Crăciun.

Miercuri 23 nov.

înd văd atîtea cărţi, tablouri, lucrări muzicale şi tot ceea ce numim în general artă, aproape nu pot să cred că, realizînd atîtea minunăţii, omul a realizat şi atîtea orori. Iar faptul că azi ne bucurăm de atîtea comori în vreme ce ucidem specii întregi, distrugem păduri pe principiul după noi potopul, ori considerăm fiinţe ca şi noi simple „pagube colaterale” ar trebui să ne pună serios pe gînduri. Asta dacă mai putem gîndi!

P.S. Patriarhia şi Mitropoliile nu se gîndesc să organizeze nişte expoziţii cu icoane  în postul ăsta ?!

Marţi 22 nov.

Ceea ce mi-e tot mai clar în emisiunile de televiziune e că nu ştim să ascultăm. Nici moderatorii nu îşi ascultă, de obicei, invitaţii, nici invitaţii nu sînt capabili să închege un dialog, nici cei care intervin într-o emisiune nu sînt interesaţi decît să-şi recite cît mai cu viteză textul învăţat, aproape neascultînd întrebările adresate. Cel mai penibil mi se pare însă că moderatorii nu îşi lasă invitaţii să răspundă chiar la întrebarea pe care ei o pun, mai ales dacă răspunsul nu le este pe plac (d-na. Dana Grecu e campioană la asta, dar nu e singura) şi că doresc mai degrabă să-şi exprime propria părere. Atunci să facă o emisiune ca cea a domnului Badea, dacă îi ţin puterile. Pînă şi domnul Soviani, pe care îl simpatizez în mod deosebit cade uneori în acest păcat, doar că la el asta se datorează doar dorinţei de a răspunde la cît mai multe întrebări într-o singură emisiune.

Din păcate, nici în viaţa de fiecare zi nu mai ştim să comunicăm. Nimeni nu ascultă, dar toţi au pretenţia să fie ascultaţi. Eu am învăţat mai întîi de la tatăl meu şi apoi citindu-l pe Dale Carnegie, că e mare nevoie, pentru a reuşi în viaţă, să poţi să-i asculţi cu interes pe ceilalţi. Numai că la noi lucrurile funcţionează exact pe dos.

P.S. Excelente intervenţiile domnului Ciutacu, singurul care-şi păstreazî în toate ocaziile obiectivitatea de jurnalist, indiferent care i-ar fi sentimentele personale. Şi e de notat că, faţă de domnul CT Popescu, supărat pe toată lumea şi considerîndu-se cu o treaptă deasupra noastră a tuturor, domnul Ciutacu are simpatii şi antipatii ca orice om normal, dar are şi calitatea de a nu amesteca lucrurile.

Luni 21 nov.

Nu voi vorbi despre ceea ce se cheamă politică la noi şi nici aiurea. Pur şi simplu mi se face silă. În schimb voi pune o întrebare la care eu am reflectat mult în ultimul timp şi nu am putut să-mi dau un răspuns şi anume:

Cu ce drept nişte indivizi organizaţi sau nu în partide, aleşi preşedinţi ori instalaţi monarhi, dispun de vieţile noastre şi cum îi putem controla ? Să nu mi se vorbească de democraţie că s-a cam demonetizat! Şi, mai ales, cum îi putem trage la răspundere, indiferent cine ar fi ei ? Cum ar putea răspunde cei care tîrăsc ţări în sărăcie ori în război, ori îi omoară pe alţii pentru beneficiile unui grup restrîns ? Ce calităţi ar trebui să avem pentru a-i opri ?

S-a ridicat un altar capitalismului, iar el ni s-a arătat acum exact cum e, cinic, fără scrupule, indiferent cu cei mulţi. Mi s-ar putea spune că nici comunismul nu a fost altfel. Ei bine, comunismul a rămas doar o doctrină, pentru că ceea ce s-a petrecut în secolul ce tocmai s-a încheiat nu are legătură cu ce zicea Marx, din moment ce nu s-a aplicat esenţa, adica de la fiecare după capacităţi, fiecăruia după nevoi, ceea ce ar fi echitabil. Din păcate oribilul egoism al unora şi al tuturor va face dificilă aplicarea unui astfel de concept.

Marea greşală a fost însă că, în loc să-şi ia credinţa (am spus credinţa nu pe reprezentanţii ei vremelnici printre noi!) aliat, marxismul s-a orientat spre materialismul dialectic. Ce a ieşit, am văzut! Ce va urma, doar Dumnezeu ştie!

P.S. Infantilismul şi orgoliul domnului Ponta şi al altora din jurul lui chiar mă duce de ceva vreme la exasperare. Nici nu mai ştii cu cine să votezi. Cu USL,  în aceste condiţii, nici gînd! E clar că domnului Ponta haina de lider îi e prea mare, iar domnul Antonescu nu poate suplini la infinit gafele partenerului de coaliţie fără a deteriora imaginea PNL. Aşa că, ori îşi lasă orgoliile şi se concentrează pe strategie, ori vor pierde alegerile pe mîna lor. Iar noi nu vom fi vinovaţi nici măcar pentru absenteism.

Mai ales dacă ne gîndim că tata Sîrbu ar putea să-l determine ca după alegeri să facă ceea ce se obişnuieşte  la noi, adica să-l trădeze pe domnul Antonescu şi să facă iar guvern cu PDL sau cu cine le-o mai indica vizionarul de la Cotroceni. Aşa s-ar răzbuna în sfîrşit pe domnii Iliescu şi Năstase, ceea ce visează de prin 2004. Domnul Ponta, în ciuda ambiţiilor sale şi influenţei socrului, poate unul dintre cei mai slabi miniştri ai agriculturii, responsabil în bună măsură pentru neatragerea fondurilor europene, s-ar putea gîndi că indivizi dispuşi azi să lingă numai să parvină în funcţii, deşi nu au calităţile necesare şi care vor trăda din prima, cum sînt Dan Şova ori Titus Corlăţean, ar putea să-l aducă şi pe el în situaţia domnului Geoană, dacă nu cumva ar putea diviza şi mai rău un partid deja divizat.

Sîmbătă 19 nov.

Crăciunul e în primul rînd o sărbătoare de familie. Ideea Sfintei Familii e una care îţi dă nu doar siguranţă, ci şi linişte. Ideea de familie respiră dragoste şi bună înţelegere. Nimic din toate astea nu par să mai existe. Căsătoriile sînt tot mai rare, cînd se fac, majoritatea se bazează pe interese şi bani, copiii sînt fie abuzaţi, fie folosit ca monedă. Nimeni nu sprijină cu adevărat familia, nici prin lege, nici prin acţiuni. Şi nu mai vorbeşte nimeni de dragoste, cea care să te ajute să duci împreună cu celălat şi pinele şi greul, doar de sex şi deşertăciuni şi fugă de responsabilitate.

Poate că cea mai mare vină o are însă Biserica Ortodoxă, prea preocupată de bani în general şi de bani pentru catedrala Neamului(sau a Patriarhului) în special, ca să se intereseze şi de valorile spiritului. Dar pentru asta fiecare va da seamă.

Vineri 18 nov.

Eu deja m-am apucat de curăţenie. Prima dată fac ce e mai greu, mai tîrziu vin detaliile, astfel ca înainte de Crăciun să fie nevoie doar de retuşul final. Şi am început să îmi decorez casa: o bisericuţă, cîţiva reni, o floare de Crăciun, un aranjament, o lumînare decorativă, mai apoi coroniţa de Advent, toate îşi vor lua locul încet încet, astfel ca să încep să simt aerul sărbătorilor ce vor veni.

Şi încă ceva, nu mai goniţi prin viaţă preocupaţi doar de bani şi de lucruri materiale, făceţi-vă timp să priviţi afară, chiar dacă timpul e trist sau vă e frig, bucuraţi-vă de un ceai ori de o ciocolată fierbinte şi mulţumiţi cerului că sînteţi sănătoşi, cei care sînteţi, ori că trăiţi în pace şi că aveţi măcar pîine. Alţii nu au nici linişte, nici un pic de siguranţă şi sînt mai puţin trişti ca noi. Asta nu înseamnă să nu încercăm să ne schimbăm viaţa, zic doar să acţionăm şi să ne văicărim mai puţin.

P.S. Credeam că domnul Ponta şi socrul lui ar putea fi capabili măcar în post să pună în aplicare ceva din învăţătura creştină. Dar m-am înşelat! Şi asupra lui şi asupra altora. Aşa că, voi reveni! Aştept doar să treacă nebunia săptămînii ăsteia şi să avem mintea limpede.

Joi 17 nov.

Am intrat în postul Crăciunului, aşa că voi încercat nişte reţete de post.

Prima ar fi un papricaş din bureţi şi cartofi, primii fiind înlocuitorii de carne. Dacă nu aţi avut grijă în toamna asta să vă puneţi bureţi la congelator, nu-i nimic, găsiţi şi în marile magazine! Puţin cam scumpi, dar nici foarte tare... Şi dacă nu, există pleurotus la piaţă.

Tocaţi o ceapă mărunt şi o dinstuiţi cu ulei pînă se înmoaie. Nu trebuie arsă! Adăugaţi bureţii. Dacă sînt hribi din congelator, adăugaţi imediat şi cartofii tăiaţi cuburi mari. Dacă aveţi gălbiori, ghebe sau pleurotus, se lasă cam cinci-zece minute să se dinstuie, adăugînd cîte puţină apă dacă e cazul. Nu se face papricaşul cu champignon.

După ce aţi adăugat cartofii potriviţi de sare, piper, boia, o frunză de dafin şi turnaţi apă.

Papricaşul trebuie să fie lung, adica să aibă zeamă mai multă. Nu-l faceţi însă supă!

La sfîrşit adăugaţi frunze de pătrunjel şi gata!

Şi acum să facem o salată tropicală cu orez, bună pentru postul pe care l-am putea ţine.

Un pahar de orez (aproximativ 150-200 gr) cu bob lung se fierbe în apă cu sare, iar după ce s-a umflat, îl puneţi într-un castron pentru salată.

Se taie cîte o felie de ardei roşu şi galben (poate fi şi numai roşu, dar mai mult) cuburi şi se adaugă peste orez.

4-5 caise uscate se taie bucăţele şi se pun la înmuiat împreună cu 2 linguri de stafide cam 15 min, apoi se vor scurgge şi se vor adăuga şi ele în orez.

Se taie rondele subţiri cam 5 cm praz, partea verde şi se sărează, apoi se lasă 10 min aşa, înainte de a le adăuga celorlalte ingrediente din bol.

Se taie cîteva cubuleţe cam o jumătate de fruct de mango, iar pentru cine nu vrea, cîteva felii de grapefruit, dar curăţat de pieliţă.

Se taie fin cîteva frunze de salată chinezească şi se adaugă, dar e opţional. Tot opţional e să adăugaţi şi cîteva boabe de rodie.

La sfîrşit se face un ameste cu foarte puţin ulei de măsline şi zeamă de la o jumătate de lămîie şi cine doreşte piper alb. Se toarnă peste conţinutul din bol şi se amestecă cu grijă. Atenţie, orezul nu trebuie fiert pînă se face mămăligă! Peste salată se presară, cui îi place, 2 linguri de fulgi de cocos. Se lasă totul să stea cam 20-30 min. înainte de a o servi.

Observaţie: asta e o reţetă vegetariană şi totodată de post. Carnivorii pot adăuga 100 gr. şuncă presată sau afumată, tăiată cubuleţe, dar nimic altceva!

Faceţi operaţiunile care necesită timp (prazul, caisele şi stafidele) în timp ce fierbe orezul.