29 octombrie

Joi, o reţetă personală

Paste cu legume.
Se fierb paste scurte, al dente. Pînă fierb pui într-o tigaie ulei, praz tăiat rondele (5 cm), ciuperci feliate (4-5), 1/2 ardei tocat şi dacă ai 1/2 dovlecel dat pe răzătoarea mare. Se căleşte totul, se condimentează după gust (eu pun busuioc, măghiran şi piper) şi se sărează. Pînă se îmmoaie legumele au fiert şi pastele.
Le scurgi şi le pui peste legume. Apoi baţi un ou cu o lingură de smîntînă slabă sau iaurt gras (10% grăsime) şi torni peste paste. Se amestecă uşor şi se trag de pe foc, lăsîndu-le 10 min sub capac.
Se serveşte cu parmezan, brînză sărată ori caşcaval afumat dat pe pe răzătoare.

27 octombrie

Nu e nimic mai minunat decît un spectacol frumos, unul cu parfum de alte vremuri, rele spun unii şi poate fi adevărat, dar vremuri în care spectacolele de operă, teatru şi concertele erau la loc de cinste. O vreme, după 1990, asta s-a cam uitat.
Poate de aceea e îmbucurător să întîlneşti în sala de spectacol nu doar vechi iubitori ai muzicii, cît mai ales tineri care nu au idee de vremurile şi spectacolele de odinioară. Poate că nu e totul pierdut!...

26 octombrie

Zi de sărbătoare religioasă. Mă gîndesc la Salonic, unde se află moaştele Sfîntului Dumitru şi implicit la greci şi la demnitatea lor.
Un gest de demnitate a făcut şi domnul Ponta, deşi i se întîmplă rar. Şi tocmai acum se întîmplă să-şi dea domnul preşedinte în petec, acţionînd fix ca fostul, adica fix ca un dictator. De altfel indivizii care s-au repezit să-l voteze vor regreta tot mai mult. Din păcate, doar vor regreta!
Cît despre PDL (din PNL nu mai au nimic), aceştia devin cu fiecare zi tot mai penibili. Iarăşi mă întorc la domnul Ponta, care a nimerit perfect referindu-se la doamna co-preşedintă ca la "Miţa Baston", personaj care i se potriveşte perfect.
În rest, ne rămîne doar consolarea că şi cei din Uniune sînt la fel de îngrămădiţi şi nu au habar cum să rezolve problema refugiaţilor. Simplu: anunţă că îi acceptă pînă se termină confruntarea şi se stabilesc nişte aleşi care să garanteze echilibru şi stabilitate, după care se vor întoarce acasă, deoarece nu se acordă cetăţenie sau rezidenţă mai mult timp.

22 octombrie

Joi, o reţetă mai ciudată

Varză creaţă pane.
Se ia o varză creaţă potrivit, se îndepărtează frunzele mari , apoi se taie în mai multe bucăţi şi se pune la fiert, într-o oală cu apă sărată.
Între timp se pregăteşte un aluat mai gros decît cel de clătite, cu sau fără ou dacă e post.
Cînd varza a fiert, se scurge şi se lasă puţin să se răcorească, apoi se toacă nu foarte mărunt.
Se pune totul în aluatul de clătită, se potriveşte de sare şi piper şi se ia cu o lingură cantităţi care se pun într-o tigaie cu ulei încins (de preferinţă de rapiţă sau arahide), apoi se apasă cu lingura ca să arate ca un şniţel.
Se prăjesc pe ambele părţi cam 2 minute după care se scot cu grijă într-un vas în care punem în prealabil hîrtie absorbantă.

20 octombrie

Nu voi vorbi azi despre cultură, ci despre cît de greu e accesul la ea. Totul, de la preţurile biletelor, la necesitatea unei ţinute adecvate constituie mai mici sau mai mari piedici. Bilezele de spectacol sînt scumpe. Cu toate reducerile, nici pensionarii, nici acei studenţi dornici de teatru sau de muzică bună (mă refer la cea clasică) nu îşi pot permite asta prea des. Iar la un spectacol, dacă te respecţi şi îl respecţi, trebuie să ai o ţinută măcar decentă, dacă nu elegantă. Pînă la urmă şi asta face parte din cultură, chiar dacă am cam uitat. Şi am spus elegantă, nu înzorzonată! Prostul gust cu care se îmbracă mulţi dintre cei cu bani nu e în niciun caz o dovadă de cultură.
Şi cărţile sînt scumpe. Prea scumpe pentru a putea fi cumpărate cît ar fi de dorit.
Pentru că e dificil să ai parte şi de cultură, cînd biletul de spectacol costă cît o pereche de pantofi şi tu ai neapărată nevoie şi de pantofi!
Nu vreau să spun cu toate astea că, în sine, cultura e scumpă. E chiar mai ieftină uneori decît ar merita. Doar că mulţi dintre noi nu şi-o pot permite, chiar dacă ar dori. Ori într-o ţară care vrea să prospere, cultura nu ar trebui să fie ceva aproape interzis pentru mai bine de jumătate din populaţie.

19 octombrie

Cîteva comentarii despre congresul PSD
Congresul în sine a fost o mare dezamăgire. Cineva şi-a propus să distrugă nu doar PNL, ci şi PSD.
Pe mîna acestui domn Dragnea, o mediocritate care s-a văzut prin sforării şef de partid, există toate şansele!
De cîştigat, cîştigă "interesul naţional"! Să te muţi din ţara asta!
Alegerile au fost penibile. Numai colegul lui Mihai Viteazul mai lipsea, cireaşa de pe tort!
Mi-a plăcut punerea la punct pe care le-a făcut-o domnul Iliescu, deşi ăstora de a cum nu le pasă.
Dintre vicepreşedinţi, doar doamnele reprezintă ceva şi domnul Bănicioiu. Restul sînt dişte domni nimeni, care nu pot fi decît parte din noua gaşcă., că valoare nu au dovedit pentru asemenea fucncţii. Şi nici nu vor dovedi!
Excelent ca întotdeauna discursul domnului Tăriceanu! Poate că ne-a mai rămas un partid de votat!
Şi mai am o nedumerire, pe care m-am ferit să o spun pînă acum. Agentul cui e domnul Chiriac ? Pentru ca să ridici în slăvi o nulitate ca Dîncu, cel care a a vut o eroare în estimări de vreo 20%, e clar că te plăteşte cineva!

15 octombrie

Pentru că am avut probleme cu internetul nu am scris marţi. Trebuia să vorbesc despre cultură. Dar mai există aşa ceva în lumea telefonului mobil pe care butonează toată lumea de dimineaţa pînă seara ?
 Greu de spus! Ceea ce ştiu sigur e că există o cultură chiar şi atunci cînd este vorba despre bucătărie, cînd vorbim despre reţete mai mult sau mai puţin ştiute. Cel mai bine a ştiut asta un om căruia vreau să-i dedic un gînd de aducere aminte: Radu Anton Roman, care a plecat dintre noi de ceva vreme, dar nu a fost uitat. Pentru că ceea ce făcea el era o adevărată artă. De cîte ori nu m-am inspirat din cărţile sale ?! De cîte ori nu i-am urmărit emisiunile tv cu cea mai mare plăcere ?! Pentru că el descoperea reţete uitate, împreună cu o întreagă cultură: a locurilor de unde proveneau reţetele, a oamenilor, a sfinţilor şi tradiţiilor noastre milenare. Ceea ce făcea el nu era doar bucătărie, era artă. Şi cu ce plăcere vorbea şi apoi degusta bucatele! Chiar dacă ne-a părăsit prea devreme, orice om care şi-l aminteşte, ori vrea să îl cunoască aşa cum a fost, să răsfoiască măcar una dintre cărţile sale şi va fi cucerit!
De aceea azi nu dau nicio reţetă, ci vă îndemn să căutaţi una dintre cele recomandate de Radu Anton Roman în cărţile sale.

12 octombrie

Am obosit. Indiferent cîte se întîmplă în lume, la noi nu mai e de stat, pentru că nu are cine să lupte pentru demnitatea noastră. Parcă am fi ţara nimănui!
Atunci cine să pună justiţia la locul ei şi să le explice ăstora care s-au cocoţat în nişte funcţii că nu sînt dumnezei, ci nişte amărîţi care mai devreme sau mai tîrziu vor da socoteală justiţiei divine pe care nu o vor putea ocoli ?
Gînduri dintr-o zi tristă de toamnă....

8 octombrie

Joi, reţetă, ceva dulce...

3-4 linguri de zahăr la o ceaşcă de apă (cam 250 ml)
1 plic zahăr vanilat
Se face un sirop, în care se pun 2 pere curăţate şi 2 mere dulci, totul tăiat felii potrivite, 1/4 anason stelat şi o bucăţică de scorţişoară. Se fierb frunctele pînă se înmoaie şi se îngroaşă puţin siropul.
Fructele se pun în cupe, iar cu siropul în care au fiert plus două linguri de cacao se face un sos de ciocolată, din care se pun cîte 2 linguriţe peste fructele din fiecare cupă. E şi de post!

6 octombrie

Am auzit deunăzi ceva surprinzător, spus pe un ton care se dorea realist: "cine mai citeşte azi ?"
Răspunsul ar fi, destui, chiar dacă nu neapărat la noi, chiar dacă nu în Europa.
Cultura (îşi zice ea aşa), americană, a hamburgerului, a muzicii urlate din toţi rărunchii, pentru că tot nu aude nimeni şi a filmelor care trebuie să conţină neapărat împuşcături şi sex, nu e neapărat valabilă peste tot. Poate se va întîmpla o minune şi cei care citesc, ascultă şi muzică bună, merg la teatru, unde "regizori providenţiali" nu îşi bat joc de Shakespeare pretinzînd că-l modernizează, vor învinge în lupta cu cei care îşi doresc o societate imbecilizată, care nu mai are nici măcar bucuria de a trăi. Poate...

5 octombrie

Mi-a fost dat să aud ceva ce nu-mi imaginam. Nu de la un ziarist cu pretenţii, mai ales că investigaţiile sînt în general corecte. Din păcate "soluţia" propusă m-a năucit. Ori doamna în cauză e plătită să susţină asta, ceea ce ar fi o imensă dezamăgire, ori e... naivă şi crede în poveştile despre "raiul interbelic". Probabil nu a avut cine să-i povestească şi despre "iad". Dar să facem o analiză.
1) România  modernă nu i se datorează în primul rînd lui Carol, ci reformelor lui Cuza. În timpul aşa numitei dictaturi au fost date toate legile, inclusiv un cod civil pe care nu l-au modificat nici comuniştii, ci doar au abrogat unele părţi referitoare la proprietate şi familie, aducînd ei un cod al familiei care prevedea egalitatea între sexe. În rest, toate instituţiile au fost create în vremea lui Cuza pe legislaţie de inspiraţie franceză, mult mai apropiată de noi.
2) Vorbim despre corupţia din timpul lui Cuza, dar despre cea din timpul regilor, cîţi or fi fost ei, nu zice nimeni nimic. Cu ce o fi fost mai puţin păguboasă afacerea Skoda, de exemplu, sau cu ce s-a deosebit tăierea unor munţi întregi atunci, de ceea ce se face acum ? Dacă tot e pornită pe analizat corupţia, doamna Oana Stancu Zamfir ar face bine să se documenteze şi să nu vîndă iluzii.
3) Cît despre "raiul interbelic", să-i spună cei fără posibilităţi finanicare cît de uşor se făcea şcoală. Dacă o familie avea mai mulţi copii şi voia să-i dea pe toţi la facultate era practic imposibil. Chiar dacă ar fi existat dorinţă, inteligenţă şi burse, erau alte 100 de impedimente, rezumane în două cuvinte: lipsa de bani.
Să-i amintesc doamnei Zamfir că celebra Groapă sau Bariera Vergului, ori atîtea alte locuri fie şi numai din capitală era extrem de reale şi majoritatea scriitorilor au avut nevoie în primul rînd de talent şi mai puţin de imaginaţie ca să zugrăvească stări de fapt de părea poveşti ? Poate are curiozitatea să se uite acum, într-o seară, la "Visul unei nopţi de iarnă" şi să mediteze la binele adus de o monarhie străină. Monarhie care, de altfel, a împins ţara la un capăt al ei numai ca să nu lupte cu cei de acelaşi sînge, a pierdut tezaurul şi mai apoi, din inabilitate politică, în al doilea război, nu a ştiut să negocieze şi am fost ţară învinsă şi cedată ruşilor.
Cît depre Marea Unire, aceea a fost făcută în primul rînd de Adunarea de la Blaj şi de Brătieni şi aş fi vrut să văd eu cine ar fi putut să se opună, după preţul de sînge plătit de acest popor!
4) În schimb, dacă doamna Zamfir ar fi fost onestă cu ea şi cu cititorii(cei pe care îi poate manipula), ar fi propus şi o altă variantă, anume cea a republicii parlamentare, mult mai potrivită acestei naţii. Poate luam modelul italian, că tot ne lăudăm a fi latini! Şi cel puţin se dădeau astfel şanse unor romîni foarte merituoşi, nu doar unor străini, nici ei feriţi de scandaluri şi chiar de corupţie, care au manifestat aceeaşi indiferenţă faţă de români pe cît o manifestă şi preşedintele de azi
Poate că o republică parlamentară i-ar fi lecuit pe români de nostalgia dictaturilor (inclusiv regale) şi i-ar face să deschidă mai bine ochii în viitor la cei pe care îi votează pentru parlament, ştiind că de ei depinde nu doar alegerea unui preşedinte, ci şi a primului ministru căruia, din păcate, nu-i acordăm atenţia cuvenită.
Şi mai e ceva. Înainte de a se pronunţa pentru monarhie, în cazul de faţă pentru un domn Mihai, ar fi bine ca doamna Zamfir să se întrebe ori să-şi întrebe colegii studenţi în 1989 la Timişoara, ce rol o fi avut respectivul domn atunci cînd apărea o toamnă întreagă la televiziunea maghiară, doar el şi d-l Tokes, în evenimente şi de partea cui ? Asta dacă nu vor fi şi aceia loviţi de amnezie.
În ce mă priveşte, dacă manipulările doamnei şi altora ca ea vor reuşi, mă voi pregăti, dacă nu să plec din ţară, cel puţin să renunţ la cetăţenia română!

1 octombrie

Joi, zi de reţete.
Supă de varză.
O jumătate de varză potrivită se taie julien cam de 1/2 cm grosime.
Se toacă o ceapă. Se căleşte puţin, se adaugă varza, 1 ardei gras, tăiat în fîşii mari, un morcov mic, tăiat în romdele cam de 2 cm. Se călesc puţin apoi se adaugă cam 2 l apă şi se lasă să fiarbă.
Cînd legumele au fiert, inclusiv varza, se potriveşzte de sare şi piper. Cine vrea poate adăuga şi 1/2 linguriţă curcuma pentru culoare sau o linguriţă de boia, dar atunci de se pune odată cu ceapa.
Eu nu obişnuiesc să pun roşii sau bulion.
Adăugaţi mărar tocat fin şi luaţi de pe foc. Se serveşte cu smîntînă.
Cine pune roşii poate înlocui mărarul cu leuşteanul sau frunze de ţelină, iar dacă nu vreţi să fie vegetariană, 100 gr costiţă să fiarbă cu supa e cel mai nimerit.