1 august

Presa străină începe să dea înapoi. Prea tîrziu, pentru că noi, care trăim aici, văzînd cît de ipocrită e faimoasa Europă, vrem afară. Mai bine la noi în Balcani!

Probabil nu vom avea linişte vara asta, chiar dacă e vacanţă, chiar dacă am intrat în post.

Mai vedem!

P.S. Felicitări domnilor Gh. Ciuhandu şi celorlalti de la Timiş, care nu se lasă călcaţi în picioare de un tip ca Pavelescu! Nu a fost de înţeles cum a putut coabita d-l Ciuhandu cu un specimen atît de penibil ca Pavelescu, trimis de fostul şi actualul său şef să termine cu ce a început el, distrugerea PNŢCD.

31 iulie

Bineînţeles că s-a luptat mai mult presa decît politicienii. Bineînţeles că de cînd matrozul a zis să nu ne utăm la Antene, exact numai acolo m-am uitat. Sîc!

Sper chiar să facă faţă avalanşei de lingăi de pe la alte posturi, care mi-au făcut greaţă. Unii sînt cu siguranţă proşti, dar cei mai mulţi sînt doar lepre! Aşa cum îi plac laşului, care după ce a fugit de vot, îi revendică pe toţi indolenţii care nu s-au dus la vot n că le pasă de el ori de oricine altcineva, ci de lene!

30 iulie

Dezamagire! Iar nu ne-am exprimat noi, am preferat s-o dăm pe după gard. Important era ca fiecare să spună da sau nu. Din păcate preferăm să tăcem şi apoi să dăm vina pe destin.

Voi reveni, în zilele rmătoare, cînd mă lămuresc cum se va termina.

28 iulie

Zi dificilă, zi de aşteptare grea. Să vedem cît sîntem de inteligenţi, cîtă demnitate ne-a mai rămas. Mai e pînă mine, cînd vom afla pînă la urmă cine sîntem şi dacă ne merităm soarta. Unii chiar aşteptăm să vedem dacă mai rămînem sau nu în ţara asta!

Aşa că voi adăuga dor “Doamne ajută!”.

27 iulie

Mi-am dorit mult să vizitez Cuba, dar pînă în acest moment nu a fost posibil. Nu ştiu dacă voi reuşi, dar ştiu că nu aş mai dori să vizitez Cuba dacă ea s-ar abate de la propriul crez. Ştiu că mulţi îşi doresc o viaţă mai bună şi îi înţeleg. Nu e uşor să suporţi un embargou atît de multă vreme. Totuşi, nu materialul e cel mai important lucru.

Ceea ce am văzut cu ocazia vizitei de acum cîteva luni a papei Benedict mi-a dat încrederea că ei nu vor face niciodată greşelile noastre. Sper asta nu doar pentru binele Cubei, ci a tuturor celor care mai au nevoie de repere. Pentru că atunci cînd lumea va fi învinsă de semnul şarpelui barat cu două linii, nimic bun nu mai aşteaptă umanitatea. Atunci s-ar putea ca omul să înceapă să fie înfrînt!

26 iulie

Moncada! Un cuvînt care înseamnă atît de mult. Atacul asupra garnizoanei Moncada a fost de fapt începutul luptei pentru libertate, atunci cînd un grup de tineri a decis, avînd exemplul marelui poet Jose Marti, să lupte pentru independenţa Cubei, aflată printr-un dictator la cheremul SUA.

Atacul a eşuat, iar mulţi dintre curajoşi au murit ori s-au aflat la un pas de moarte.

La proces Fidel Castro a rostit celebrul “Istoria mă va absolvi!” şi aşa va fi probabil atunci cînd timpul va lăsa oamenii să vadă cu claritate lucrurile. Pentru că tot mai mulţi se conving cine sînt, de fapt, americanii şi cît rău au făcut popoarelor Americii Latine.

Pînă cînd istoria va face dreptate, sper ca toţi oamenii oneşti de la noi, văzînd ce ni s-a tot întîmplat şi nouă după 1989, să înceapă să privească spre Cuba cu mintea mai deschisă şi să nu se lase îmbrobodiţi de propaganda unora care, la fel ca un anumit ambassador, ne privesc şi pe noi tot ca pe o colonie. Din ceea ce ni se întîmplă, poate vom înţelege ceva mai clar şi ce i s-a întîmplat Cubei timp de decenii.

Sînt convinsă că, atîta vreme cît în inima cubanezilor va fi vie amintirea Moncadei, nu se vor afla în pericolul de a retrăi “binefacerile” vremurilor cînd la ei în ţară dictau americanii, aşa cum încearcă să o facă azi la noi şi peste tot.

25 iulie

Ar trebui să vorbesc despre cultură, în acest caz despre cea cubaneză. Ar trebui să vorbesc despre poeţi (nu doar despre Jose Marti!) şi despre romancieri celebri, despre pictură şi mai ales despre muzica şi dansurile apecifice acelei insule atît de calde.

Nu voi face asta! Mă voi limita să amintesc dragostea unui mare scriitor American pentru Cuba şi a Cubei pentru Don Ernesto, cel care a petrecut o parte a vieţii sale pe plaja de la Cojimar, stînd de vorbă cu pescarii şi imaginînd o carte unică, despre un om care nu se lasă învins. Şi cred că nimeni nu a caracterizat mai bine pe cubanezi decît Ernest Hemingway în al să “Bătrînul şi marea”. Spunea acolo autorul că omul nu poate fi niciodată înfrînt. Cuba o demonstrează şi azi.

La fel cum a dovedit-o un alt Ernesto, legat şi el de Cuba, cu legături care nu se pot rupe ca simple funcţii. A dovedit-o tocmai părăsind Cuba pentru alte locuri de pe pămînt, care îi cereau efortul şi dragostea de oameni pentru care, în final, şi-a dat viaţa.

24 iulie

Nu ne-a plăcut atitudinea celor din UE! Şi nici a americanilor! Nici nu putea să ne placă, a fost un joc murdar şi o manipulare ordinară. Mă gîndesc că la fel au făcut şi cu alţii, Cuba de exemplu, despre care voi vorbi în zilele următoare. Aceeaşi ipocrizie cu democraţia, cînd ei au susţinut acolo o dictatură şi au jefuit tot ce se putea, decenii la rînd.

Apoi, criza rachetelor nu a provocat-o Cuba, ci SUA şi URSS, într-o înfruntare aproape dementă. Noroc că s-au oprit la timp.

Nimeni nu vorbeşte prea des însă că, graţie americanilor, Cuba e supusă la un embargou nedrept de jumătate de secol, mai mult decît ar putea suporta orice ţară, totuşi ei suportă, ba mai au şi un sistem sanitar de invidiat, ajutîndu-i şi pe alţii, nu doar în America Latină. La fel e şi învăţămînt, unul care nu “produce tîmpiţi”, reuşind în schimb să nu aibă analfabeţi. Mai mult, pe teritorul Cubei, sub un pretext stupid, se află şi acum baza de la Guantanamo, unde s-au întîmplat în ultimii ani atîtea porcării, în vreme ce-I acuză tot ei pe cubanezi de lipsă de democraţie. S-a revoltat cineva în mod real că acolo s-au încălcat cele mai elementare drepturi ? Poate că, după experienţa asta tristă, vom avea destul bun simţ să nu mai repetăm tot felul de clişee, numai ca să facem plăcere americanilor. Şi vom învăţa de la Cuba ce înseamnă demnitate şi rezistenţă. Poate ne vom gîndi înainte să arătăm cu degetul că cei care au fost supuşi decenii la rînd unui tratament incorrect, aşa cum se întîmplă acum cu noi, ar putea să ne înţeleagă mai bine şi să ne fie parteneri mult mai sinceri decît cei care ne privesc cu aroganţă propriilor vise imperiale, transformînd principiile frumoase în vorbe lipsite de substanţă!

Dar despre Cuba însă, voi vorbi începînd de mine!

23 iulie

S-au întîmplat multe în ultima vreme. Cel mai dezamăgitor mi s-a părut comportamentul celor din UE. Bineînţeles că de la precupeaţa de la Berlin nu mă aşteptam să se comporte ca o doamnă, dar la alţii da. S-au cel puţin să tacă, ceea ce le-ar fi păstrat măcar aparenţa de gentlemani.

Dar e bine şi aşa, măcar şi-au dat arama pe faţă şi au demonstrat că ne consideră doar o colonie şi că acţiunile din 1989 vizau nu comunismul, ci CAER-ul, pentru că dumnealor se sufocau şi nu le trebuia nici conncurenţa ţărilor din est. Cîtă ipocrizie!

Mă gîndesc acum că următorul referendum l-am putea face ca să plecăm din UE, care nu ne este de folos nouă, ci altora. Şi dacă tot ne numesc balcanici, poate chiar reuşim noi, cei din Balcani, să facem o uniune care ne-ar fi mult mai folositoare decît asta în care am fost băgaţi cu forţa. Ce ziceţi domnilor dacă vă lăsăm cu aroganţa voastră ?

În ceea ce îl priveşte pe vînătorul de muşte de la Casa Albă, nu vrea el să-şi ia de aici ambasadorul şi să se îngrijoreze de situaţia amenicanilor, că îi urăşte deja toată planeta ?

Mă întreb dacă imbecilii de la noi au observat că nici China, nici Rusia nu şi-au dat  cu părerea despre ce se întîmplă aici, aşa cum fac alţii. Şi poate ar trebui să ne reorientăm puţin relaţiile economice.

În rest, sper să avem înţelepciunea să punem punct acestei nebunii, dar şi să ne apucăm de treabă. Măsurile luate de guvern sînt deocamdată timide, dar cel puţin mi se par coerente şi de bune intenţii. Iar dacă cea cu TVA-ul le reuşeşte, au dat lovitura!