Miercuri 30 nov.

Nu ştiu ce vor da televiziunile de ziua Sfîntului Andrei. Pentru noi ar trebui să fie o sărbătoare un pic mai specială, dar mă îndoiesc. Probabil biserica o va da iarăşi în bară.

Restul se vor limita la clişee, iar cei mai mulţi nu ştiu mare lucru despre Sfîntul Andrei. Şi pun pariu că nici la tv., nici la radio nimeni nu va încerca să povestească oamenilor despre viaţa unui apostol de a cărui nume se folosesc toţi. Nici măcar faimosul „Trinitas”, prea ocupat în ultima vreme cu banalităţi. Păcat!

Aşa că noi ceilalţi îl vom sărbători pe sfînt, la fel cum o vom face şi cu ziua de mîine, după cum simţim. Dacă mai simţim ceva!

P.S. Un concurs de coruri pentru copii nu organizează nimeni ? Italienii au şi asta şi acea emisiune la care s-a lansat Mădălina Lefter şi par să se lanseze şi alţi copii români. După Mădălina e acum apreciată Maria Crăciun, o fetiţă de zece ani de care se ocupă poate cineva şi în ţară. Parcă am auzit că a fost prezentă la o lansare.

 Nu zic să facă televiziunile comerciale un concurs, mai ales de coruri, dar ceea ce a mai rămas din televiziunea zisă naţională, dacă tot mănîncă banii pe prostii, ar putea face.

Sau măcar onor Patriarhia să organizeze şi ceva pe plan cultural, aşa cum au făcut înaintaşii. Viitoarea Catedrală nu e aşa ceva, e doar o expresie a trufiei!

Marţi 29 nov.

Îi aud pe domnii moderatori incriminînd mereu politicul pentru ce ni se întîmplă. Nu îşi fac însă vină cînd, în fuga după audienţă scot în evidenţă doar urîtul din viaţa noastră, pe motiv că doar acela e ştire. Nu, domnilor! Ştire e şi o reuşită pe plan artistic sau profesional, ştire e şi o faptă bună, ştire e şi a putea învinge evenimentele potrivnice din existenţa unui om sau unei ţări. Ştire ar putea fi că cineva a pus pe picioare o mică afacere cu pămîntul pe care îl are, în loc să-l lase pîrloagă. Dar la noi ştire e doar cine a mai divorţat, mă doare în cot!, cine s-a combinat cu un milionar, străin sau de carton, nu contează!, ori cine ce pictorial a mai făcut! Şi mai vrem să progreseze ţara asta!

P.S. Poate iese la iveală manipularea cu Siria, pentru că restul „revoluţiilor” au cam început să se vadă ce motiv au şi sper să îi coste scump pe „campionii democraţiei”. Chiar dacă nu am învăţat nimic din experimentul Yugoslavia şi din ceea ce au făcut atunci ticăloşii ăia de la o  firmă care spuneau că ei nu sînt plătiţi să fie morali.

Ah! Ştiţi cine e principalul vinovat pentru ce se petrece de decenii în ceea ce numim Orientul Mijlociu ?... Vă spun altădată!

În altă ordine de idei, Antena 3 va fi şi mai cu nasul pe sus, dar grozavii ei jurnalişti, unii sînt foarte buni într-adevăr, nu pun adesea întrebări esenţiale. Nici măcar cînd e vorba să fie subiectivi. De exemplu, una ar fi de ce nu se ocupă nimeni de activităţile şi declaraţia de avere a domnului Pambuccian, parcă aşa îl cheamă pe cel ce manipulează minorităţile, ori de ce nu-l întreabă nimeni pe domnul de la minoritatea germană ce interes are doamna aceea care cumpără grecia cu noi, din moment ce ei votează dezastrul ăsta de guvern ? E vorba cumva de tot ce a rămas neprivatizat şi e profitabil pentru România ?

Felicitări din inimă domnului Ilie Şerbănesc pentru francheţe şi curajul de a spune atîtea adevăruri amare. Mă bucur că indiferent de sistem, a rămas consecvent cu propriile convingeri şi nu se sfieşte să le afirme. Mai ales că spune lucruri atît de adevărate...

 O vorbă bună şi despre Radu Tudor, care parcă şi-a recăpătat luciditatea, chiar dacă nu vede încă gradul de vinovăţie pe care o au iubiţii lui americani în tot ce se întîmplă la noi şi în lumea asta mare.

Luni 28 nov.

Dacă nu apare urgent un lider nu doar interesant, ci şi cu voinţă de a face ceva şi mai ales unul de care să nu se poată lua nimeni, chiar că ne-a învins fosta securitate. Din păcate cea mai proastă parte a ei!. Sau nu vede nimeni că la putere sînt exact unii securişti de rang doi sau trei, adica cei cu insuficiente calităţi chiar şi pentru vremurile alecea şi, fireşte, dispuşi să se vîndă ? Vreau să văd şi eu cîţi oameni capabili şi fără relaţii de un fel sau altul cu trecutul au reuşit în aceşti douăzeci de ani ?

Nici măcar PNL, care îşi zice partid naţional, nu face nimic pentru naţia asta, rămînînd încorsetat în aceleaşi snobisme şi bune păreri despre Occident şi despre bunele lor intenţii referitoare la noi şi la Europa. Aţi văzut cumva să iasă peneliştii în stradă că să dă aurul pe nimic ori că ni se sugerează să să vindem ultimele bogăţii profitabile şi strategice pe nimic ? Eu nu! Cît despre PSD, e prea ocupat cu războiul intern, ca să mai aibă timp de ţara asta! Şi după ce au venit cu indivizi de tipul Dragnea, Corlăţean ori alte creaturi care îi laudă pe domnii Ponta şi Sîrbu, partidul ăsta chiar vrea să fie votat ? Mă gîndeam şi eu că în loc să îl tot agita prin faţa noastră pe insipidul domn Corlăţean, mai bine se orienta spre unii oameni inteligenţi, cum e domnul Georgică Severin, care încerca nu demult, cu eforturi vizibile de a nu cădea în ridicol, să susţină absurdităţile conducerii, deşi nici el nu era convins că e bine.

Însă ambiţia de ins de grădiniţă, care îl pîrăşte pe Geoană la tata Sîrbu că l-a îmbrîncit şi de aceea nu-l mai vrea în grupa lui, a” falnicului” şef PSD merge prea departe. El se crede mai mult decît domnii Iliescu şi Năstase la un loc, uitînd datorită cui a ajuns unde este. Poate dacă se mai naşte odată! În schimb, dacă nu-şi revine urgent, are toate şansele fie să piardă conducerea partidului, fie  să ducă partidul în stadiul PNŢCD.

Şi încă ceva, prin 2009 nu cumva domnul Sîrbu era cel care trata la Cotroceni alianţa cu PDL, ceea ce a şi reuşit, spre dezastrul nostru al tuturor ?! Am putea să ne întrebăm, pe drept, cine face de fapt jocul puterii ?

P.S. Văd că se tot bat cîmpii cu reclama ce se face României şi cu un anume prinţ care nu mai poate de dragul nostru. Repet, proprietăţile pe care le-a cumpărat sînt în Transilvania, mai precis în ceea ce se numeşte de unii Ardeal, dar asta e o nuanţă prea sensibilă pentru necunoscătorii de pe la televiziuni şi nu numai. Măcar unii parlamentari ar fi bine să ştie şi să lase clişeele şi prefăcătoria. Mai ales că ar trebui să fie clar că occidentalii în general şi englezii în special nu fac nimic gratis. Şi apoi, „perfidul Albion” le-a zis unul dintre ei, e adevărat că nu doar un om de mare talent, ci şi de mare curaj, dar tocmai excepţia confirmă regula, de aceea e în avantajul nostru să ştim că ţara respectivă are o experienţă vastă în a-şi însuşi teritorii şi bogăţii, dar şi de a ţese intrigi, chiar dacă nu mereu pe faţă!

Sîmbătă 26 nov.

M-am gîndit în aceste zile ce mărunţi sîntem, cu vanităţile noastre, cu afirmaţiile noastre trufaşe că Dumnezeu ne-ar pedepsi pentru cine ştie ce, poate pentru ceva ce nu merităm...

Dumnezeu doar ne iubeşte! E adevărat că nu ne răsfaţă, dar nici nu ne dă mai mult decît putem duce. Cum ne ducem viaţa, depinde de noi. Ceea ce e mai trist e că noi nu vrem să ne asumăm responsabilităţi. Asta deşi am ţipat după „voinţă liberă”, nemarcată de destin, tot aşa cum am ţipat şi după „libertate”, confundînd-o însă cu anarhia şi omiţînd esenţialul, că nimeni nu poate atenta la libertatea interioară. Dar asta ţine, probabil, de înţelepciune.

Vineri 25 nov

Să vedem cum începem să ne pregătim de sărbători. În primul rînd ne facem o listă cu toţi cei cărora intenţionăm să le facem cadouri. Fiind criză, e preferabil (chiar şi pentru cei cu posibilităţi) să facă daruri puţin mai modeste şi, dacă se poate, create de mîna lor, ăsta fiind un semn de preţuire pentru cei cărora le sînt dăruite, pentru că înseamnă ceva din sufletul şi timpul tău.

Ce dăruiesc eu, sau ce mi-ar place să primesc ? Iată!

Se pot dărui steluţe şi îngeri de ornament, aranjamente de Crăciun, lucruri tricotate sau croşetate, o cutie cu dulciuri (fursecuri, biscuiţi, turtă dulce, frumos decorate şi aranjate), flori: crăciuniţe, orhidee pitice, steaua crăciunului (care nu trebuie să fie neapărat roşie, poate fi şi roz ori galbenă), trandafiri pitici sau ceva verde. Pentru copii faceţi mici jucării dacă vă pricepeţi, ori cumpăraţi-le o carte.Dacă e povestea lui Dickens, cu atît mai bine, dar sînt atîtea alte lucruri frumoase de oferit, în funcţie de vîrsta şi temperamentul copilului. O vînzătoare pricepută ar trebui să ştie să vă orienteze! În orice caz, nu oferiţi celor mici arme şi nici fetiţelor ceva care să le împingă mai tîrziu spre frivolitate. Ar fi păcat! Sensibiliza-ţi sufletele lor şi nu vă temeţi că dacă vor afla despre suferinţa altor copii mai puţin norocoşi vor suferi şi gata! Vor putea învăţa eventual ce e generozitatea şi ar fi bine să fie gata să dăruiască, la rîndul lor, o jucărie, o carte sau o ciocolată celor mai puţin norocoşi. Acolo unde veniturile sînt mai mari, chiar ar putea face, împreună cu părinţii, un cadou mai important unor copii, din cei despre care află de la televizor sau de la alte cunoştiinţe. Şi totul trebuie să se facă din solidaritate şi nu din milă!

Joi 24 nov.

O reţetă de prăjitură de post . E simplă şi ieftină

O cană apă, o cană zahăr 6 linguri ulei, 2 linguri marmeladă sau gem, o linguriţă bicarbonat, stafide, scorţişoară, făină cît cuprinde.

Se amestecă ingredientele şi se pune făină cît să se formeze o pastă care curge, ca la chec.

Se coace la foc potrivit. Cînd s-a răcit se toarnă deasupra o galzură de cacao (150 gr. zahăr, 3 linguri cacao, 25 gr. margarină, 5 linguri apă) sau doar se pudrează cu zahăr.

Şi acum despre regele toamnei, bun nu doar pentru prăjitură (se face ca şi cea cu mere), ori ştrudel, poate fi pus la copt, dar poate fi folosit şi la mîncare. Şi anume: Dovleacul galben, dulce, mai ales cel numit turcesc, care se coace mai repede şi nu are atîtea seminţe. Nu voi vorbi despre prăjituri, ci despre mîncare. În primul rînd o supă cremă de dovleac, în care se foloseşte o farfurie adîncă de tovleac tăiat cuburi, 3 cartofi potriviţi, un păstîrnac(să nu fie lemnos) şi puţină ţelină, tot în cuburi. Se fierb şi se face un pireu. Separat se dinstuie o ceapă mică cu ulei, apoi se adaugă pireu şi apă. Se potriveşte de sare şi se pune puţină nucşoară. Se serveşte ca atare sau cu smîntînă ori cu iaurt cremos şi crutoane de pîine prăjită.

Mai rar gătit e dovleacul cu orez. Dinstuiţi o ceapă mică, adăugaţi cuburi potrivite de dovleac, 2 boabe de enibahar, orez şi curry. Cînd înfloreşte orezul e gata. Se lasă să se umfle şi se serveşte cu murături. Nu amestecaţi orezul. Cînd nu e post se poate adăugă şi puţin jambon, pe care îl puneţi odată cu ceapa.

De săptămîna viitoare vom începe să ne pregătim de sărbători. Pentru că de sărbători te pregăteşti tot postul, nu doar cu cîteva zile înainte de Crăciun.

Miercuri 23 nov.

înd văd atîtea cărţi, tablouri, lucrări muzicale şi tot ceea ce numim în general artă, aproape nu pot să cred că, realizînd atîtea minunăţii, omul a realizat şi atîtea orori. Iar faptul că azi ne bucurăm de atîtea comori în vreme ce ucidem specii întregi, distrugem păduri pe principiul după noi potopul, ori considerăm fiinţe ca şi noi simple „pagube colaterale” ar trebui să ne pună serios pe gînduri. Asta dacă mai putem gîndi!

P.S. Patriarhia şi Mitropoliile nu se gîndesc să organizeze nişte expoziţii cu icoane  în postul ăsta ?!

Marţi 22 nov.

Ceea ce mi-e tot mai clar în emisiunile de televiziune e că nu ştim să ascultăm. Nici moderatorii nu îşi ascultă, de obicei, invitaţii, nici invitaţii nu sînt capabili să închege un dialog, nici cei care intervin într-o emisiune nu sînt interesaţi decît să-şi recite cît mai cu viteză textul învăţat, aproape neascultînd întrebările adresate. Cel mai penibil mi se pare însă că moderatorii nu îşi lasă invitaţii să răspundă chiar la întrebarea pe care ei o pun, mai ales dacă răspunsul nu le este pe plac (d-na. Dana Grecu e campioană la asta, dar nu e singura) şi că doresc mai degrabă să-şi exprime propria părere. Atunci să facă o emisiune ca cea a domnului Badea, dacă îi ţin puterile. Pînă şi domnul Soviani, pe care îl simpatizez în mod deosebit cade uneori în acest păcat, doar că la el asta se datorează doar dorinţei de a răspunde la cît mai multe întrebări într-o singură emisiune.

Din păcate, nici în viaţa de fiecare zi nu mai ştim să comunicăm. Nimeni nu ascultă, dar toţi au pretenţia să fie ascultaţi. Eu am învăţat mai întîi de la tatăl meu şi apoi citindu-l pe Dale Carnegie, că e mare nevoie, pentru a reuşi în viaţă, să poţi să-i asculţi cu interes pe ceilalţi. Numai că la noi lucrurile funcţionează exact pe dos.

P.S. Excelente intervenţiile domnului Ciutacu, singurul care-şi păstreazî în toate ocaziile obiectivitatea de jurnalist, indiferent care i-ar fi sentimentele personale. Şi e de notat că, faţă de domnul CT Popescu, supărat pe toată lumea şi considerîndu-se cu o treaptă deasupra noastră a tuturor, domnul Ciutacu are simpatii şi antipatii ca orice om normal, dar are şi calitatea de a nu amesteca lucrurile.

Luni 21 nov.

Nu voi vorbi despre ceea ce se cheamă politică la noi şi nici aiurea. Pur şi simplu mi se face silă. În schimb voi pune o întrebare la care eu am reflectat mult în ultimul timp şi nu am putut să-mi dau un răspuns şi anume:

Cu ce drept nişte indivizi organizaţi sau nu în partide, aleşi preşedinţi ori instalaţi monarhi, dispun de vieţile noastre şi cum îi putem controla ? Să nu mi se vorbească de democraţie că s-a cam demonetizat! Şi, mai ales, cum îi putem trage la răspundere, indiferent cine ar fi ei ? Cum ar putea răspunde cei care tîrăsc ţări în sărăcie ori în război, ori îi omoară pe alţii pentru beneficiile unui grup restrîns ? Ce calităţi ar trebui să avem pentru a-i opri ?

S-a ridicat un altar capitalismului, iar el ni s-a arătat acum exact cum e, cinic, fără scrupule, indiferent cu cei mulţi. Mi s-ar putea spune că nici comunismul nu a fost altfel. Ei bine, comunismul a rămas doar o doctrină, pentru că ceea ce s-a petrecut în secolul ce tocmai s-a încheiat nu are legătură cu ce zicea Marx, din moment ce nu s-a aplicat esenţa, adica de la fiecare după capacităţi, fiecăruia după nevoi, ceea ce ar fi echitabil. Din păcate oribilul egoism al unora şi al tuturor va face dificilă aplicarea unui astfel de concept.

Marea greşală a fost însă că, în loc să-şi ia credinţa (am spus credinţa nu pe reprezentanţii ei vremelnici printre noi!) aliat, marxismul s-a orientat spre materialismul dialectic. Ce a ieşit, am văzut! Ce va urma, doar Dumnezeu ştie!

P.S. Infantilismul şi orgoliul domnului Ponta şi al altora din jurul lui chiar mă duce de ceva vreme la exasperare. Nici nu mai ştii cu cine să votezi. Cu USL,  în aceste condiţii, nici gînd! E clar că domnului Ponta haina de lider îi e prea mare, iar domnul Antonescu nu poate suplini la infinit gafele partenerului de coaliţie fără a deteriora imaginea PNL. Aşa că, ori îşi lasă orgoliile şi se concentrează pe strategie, ori vor pierde alegerile pe mîna lor. Iar noi nu vom fi vinovaţi nici măcar pentru absenteism.

Mai ales dacă ne gîndim că tata Sîrbu ar putea să-l determine ca după alegeri să facă ceea ce se obişnuieşte  la noi, adica să-l trădeze pe domnul Antonescu şi să facă iar guvern cu PDL sau cu cine le-o mai indica vizionarul de la Cotroceni. Aşa s-ar răzbuna în sfîrşit pe domnii Iliescu şi Năstase, ceea ce visează de prin 2004. Domnul Ponta, în ciuda ambiţiilor sale şi influenţei socrului, poate unul dintre cei mai slabi miniştri ai agriculturii, responsabil în bună măsură pentru neatragerea fondurilor europene, s-ar putea gîndi că indivizi dispuşi azi să lingă numai să parvină în funcţii, deşi nu au calităţile necesare şi care vor trăda din prima, cum sînt Dan Şova ori Titus Corlăţean, ar putea să-l aducă şi pe el în situaţia domnului Geoană, dacă nu cumva ar putea diviza şi mai rău un partid deja divizat.

Sîmbătă 19 nov.

Crăciunul e în primul rînd o sărbătoare de familie. Ideea Sfintei Familii e una care îţi dă nu doar siguranţă, ci şi linişte. Ideea de familie respiră dragoste şi bună înţelegere. Nimic din toate astea nu par să mai existe. Căsătoriile sînt tot mai rare, cînd se fac, majoritatea se bazează pe interese şi bani, copiii sînt fie abuzaţi, fie folosit ca monedă. Nimeni nu sprijină cu adevărat familia, nici prin lege, nici prin acţiuni. Şi nu mai vorbeşte nimeni de dragoste, cea care să te ajute să duci împreună cu celălat şi pinele şi greul, doar de sex şi deşertăciuni şi fugă de responsabilitate.

Poate că cea mai mare vină o are însă Biserica Ortodoxă, prea preocupată de bani în general şi de bani pentru catedrala Neamului(sau a Patriarhului) în special, ca să se intereseze şi de valorile spiritului. Dar pentru asta fiecare va da seamă.

Vineri 18 nov.

Eu deja m-am apucat de curăţenie. Prima dată fac ce e mai greu, mai tîrziu vin detaliile, astfel ca înainte de Crăciun să fie nevoie doar de retuşul final. Şi am început să îmi decorez casa: o bisericuţă, cîţiva reni, o floare de Crăciun, un aranjament, o lumînare decorativă, mai apoi coroniţa de Advent, toate îşi vor lua locul încet încet, astfel ca să încep să simt aerul sărbătorilor ce vor veni.

Şi încă ceva, nu mai goniţi prin viaţă preocupaţi doar de bani şi de lucruri materiale, făceţi-vă timp să priviţi afară, chiar dacă timpul e trist sau vă e frig, bucuraţi-vă de un ceai ori de o ciocolată fierbinte şi mulţumiţi cerului că sînteţi sănătoşi, cei care sînteţi, ori că trăiţi în pace şi că aveţi măcar pîine. Alţii nu au nici linişte, nici un pic de siguranţă şi sînt mai puţin trişti ca noi. Asta nu înseamnă să nu încercăm să ne schimbăm viaţa, zic doar să acţionăm şi să ne văicărim mai puţin.

P.S. Credeam că domnul Ponta şi socrul lui ar putea fi capabili măcar în post să pună în aplicare ceva din învăţătura creştină. Dar m-am înşelat! Şi asupra lui şi asupra altora. Aşa că, voi reveni! Aştept doar să treacă nebunia săptămînii ăsteia şi să avem mintea limpede.

Joi 17 nov.

Am intrat în postul Crăciunului, aşa că voi încercat nişte reţete de post.

Prima ar fi un papricaş din bureţi şi cartofi, primii fiind înlocuitorii de carne. Dacă nu aţi avut grijă în toamna asta să vă puneţi bureţi la congelator, nu-i nimic, găsiţi şi în marile magazine! Puţin cam scumpi, dar nici foarte tare... Şi dacă nu, există pleurotus la piaţă.

Tocaţi o ceapă mărunt şi o dinstuiţi cu ulei pînă se înmoaie. Nu trebuie arsă! Adăugaţi bureţii. Dacă sînt hribi din congelator, adăugaţi imediat şi cartofii tăiaţi cuburi mari. Dacă aveţi gălbiori, ghebe sau pleurotus, se lasă cam cinci-zece minute să se dinstuie, adăugînd cîte puţină apă dacă e cazul. Nu se face papricaşul cu champignon.

După ce aţi adăugat cartofii potriviţi de sare, piper, boia, o frunză de dafin şi turnaţi apă.

Papricaşul trebuie să fie lung, adica să aibă zeamă mai multă. Nu-l faceţi însă supă!

La sfîrşit adăugaţi frunze de pătrunjel şi gata!

Şi acum să facem o salată tropicală cu orez, bună pentru postul pe care l-am putea ţine.

Un pahar de orez (aproximativ 150-200 gr) cu bob lung se fierbe în apă cu sare, iar după ce s-a umflat, îl puneţi într-un castron pentru salată.

Se taie cîte o felie de ardei roşu şi galben (poate fi şi numai roşu, dar mai mult) cuburi şi se adaugă peste orez.

4-5 caise uscate se taie bucăţele şi se pun la înmuiat împreună cu 2 linguri de stafide cam 15 min, apoi se vor scurgge şi se vor adăuga şi ele în orez.

Se taie rondele subţiri cam 5 cm praz, partea verde şi se sărează, apoi se lasă 10 min aşa, înainte de a le adăuga celorlalte ingrediente din bol.

Se taie cîteva cubuleţe cam o jumătate de fruct de mango, iar pentru cine nu vrea, cîteva felii de grapefruit, dar curăţat de pieliţă.

Se taie fin cîteva frunze de salată chinezească şi se adaugă, dar e opţional. Tot opţional e să adăugaţi şi cîteva boabe de rodie.

La sfîrşit se face un ameste cu foarte puţin ulei de măsline şi zeamă de la o jumătate de lămîie şi cine doreşte piper alb. Se toarnă peste conţinutul din bol şi se amestecă cu grijă. Atenţie, orezul nu trebuie fiert pînă se face mămăligă! Peste salată se presară, cui îi place, 2 linguri de fulgi de cocos. Se lasă totul să stea cam 20-30 min. înainte de a o servi.

Observaţie: asta e o reţetă vegetariană şi totodată de post. Carnivorii pot adăuga 100 gr. şuncă presată sau afumată, tăiată cubuleţe, dar nimic altceva!

Faceţi operaţiunile care necesită timp (prazul, caisele şi stafidele) în timp ce fierbe orezul.

Miercuri 16 nov.

Se apropie concertele de sărbători. Ar trebui să vedem afişe peste tot, dar mă tem că nu va fi aşa. Şi nu mă gîndesc doar la concertele de colinde, care vor exista cu siguranţă, ci la altele mai complexe... În primul rînd aş vrea să văd concerte la Ateneu. Poate ne surprinde domnul Leşe cu ceva. Şi poate că o filarmonică, măcar una din ţara asta, va cînta în această perioadă şi Oratoriul bizantin de Crăciun al lui Paul Constantinescu, lucrare splendidă şi pe nedrept uitată. Mă întreb cîţi au auzit de ea şi cîţi sau bucurat de muzica aceea ? Ce ziceţi, domnilor, aţi putea scoate şi un CD la preţe rezonabil cu o muzică la care, nu înţeleg de ce, am renunţat ?

Marţi 15 nov.

Harababura din viaţa noastră să-i zicem publică, e de plîns şi asta se reflectă şi pe ecrane. Televiziunile s-au aşezat pe cîmpul de luptă şi susţin o parte sau alta a clasei politice, filmele sînt aceleaşi, le-am mai văzut de 100 de ori, emisiunile de divertisment, chiar şi cele copiate sînt tot mai slabe, face excepţie doar cea prezentată de Mircea Radu, iar asta pentru că e el un tip cu har; pentru telenovele nu pare să mai avem bani, despre cele româneşti mai bine nu vorbim, aşa că ne întoarcem la cartea de literatură, ori mai căutăm ceva de văzut pe posturile străine! Continuaţi tot aşa domnilor! Poate că nu veţi da faliment, dar veţi pierde serios aufienţă.

Luni 14 nov.

Am lăsat să treacă puţin timp ca să pot comenta discursul regelui din Parlament. Nu voiam să mă las emoţionată de un moment altfel perfect normal, într-o altă ţară decît a noastră. Într-adevăr, discursul a fost bun, perfect din punct de vedere al comunicării, aşa cum remarca domnul Bogdan Teodorescu. Probabil că există specialişti pentru asta şi mă întreb de ce nu fac şi ceilalţi politicieni ai noştri apel la ei ?

Aşadar, discursul a fost fără cusur, de înaltă ţinută, scurt şi la obiect şi nu putea să nu placă. Momentul în sine a fost emoţionant pentru că făcea trimitere la istorie, chiar dacă una pe care noi o avem mult prea aproape pentru a o judeca obiectiv.

În rest, a  trage imediat concluzia, cum fac unii de săptămîni, că lumea ar vrea monarhie e complet fals. Respectul pentru o personalitate a istoriei, care e şi a noastră a tuturor şi o eventuală preferinţă pentru monarhie mi se pare o forţare tot atît de nepermisă ca şi felul în care ni se sugerează de alţii că lumea îl regretă pe Ceuşescu.

Nu! Lumea regretă o anumită siguranţă pe care o avea atunci: a locului de muncă, a unei locuinţe, a preţurilor, ori faptul că nu existau atîţia delicvenţi în libertate, nici probleme cu drogurile, că îşi puteau plăti factura la curent...

Cît despre monarhie, nu ştiu care sînt argumentele altora, dar le voi da pe ale mele:

1. Am considerat mereu că oamenii se deosebesc doar prin capacităţile lor, nu prin naştere şi ce aceea am admirat valorile nu rangul. Destui regi pe parcursul istoriei nu au meritat respect şi nu cred că prea mulţi au avut merite reale.

2. De aceea sînt obişnuită să mă înclin doar în faţa lui Dumnezeu şi a nimănui altcuiva. Mai mult cred că, din moment ce ne-am născut la fel şi vom muri la fel şi eu şi orice regină sau prinţesă vom fi egale în faţa tronului Creatorului şi că El ne iubeşte cu aceeaşi dragoste pe toţi, fără să ţină cont de titluri pămîntene.

3. Avînd în vedere cele de mai sus, doresc că am certitudinea că aş putea deveni în orice moment, dacă aş dori, preşedintele unei republici fie ea şi parlamentară. Asta chiar dacă nu voi candida niciodată. Pînă la urmă nu ar trebui să fie nimeni cu mai multe drepturi decît alţii. Fireşte, respect opiniile celorlalţi, deşi cred că românii nu sînt foarte legaţi de ideea de monarhie pe cît ni se sugerează, din motive care deocamdată îmi scapă. Dacă totuşi ar face-o, dacă ar aduce un rege, eu mi-aş căuta imediat o republică în care să trăiesc aşa cum înţeleg.

Fiind un cetăţean al acestei ţări, am şi eu dreptul la opinie, iar eu optez pentru republică.

Sîmbătă 12 nov.

Ne apropiem de postul Crăciunului. Post luminos în aşteptarea Naşterii Domnului şi a speranţelor fiecăruia dintre noi. Ar trebui să avem inima uşoară să ne gîndim la propriile greşeli şi la cît de fericiţi am putea fi cu un minim efort, acela de a ne gîndi mai mult la ce avem, nu la ceea ce ne lipseşte. Zilele următoare voi face un astfel de exerciţiu.

Postul acesta e şi foarte uşor de ţinut, se vine din toamnă, încă mai sînt legume, e aproape în fiecare duminică dezlegare la peşte, şi apoi, fiecare a putut ţine o cură de lactate ca să nu ne lipsească. Mie lactatele îmi lipsesc, dar de aia la post, ca să-ţi poţi demonstra că eşti capabil să renunţi o perioadă la ceea ce îţi place!

Aşa că, vom petrece timpul pînă înainte de Crăciun cît mai frumos, cu pace în suflet, cîte o rugăciune în fiecare zi şi cu gîndul la minunatele sărbători ce vor veni, sărbători pe care le putem face frumoase dacă dorim.

Vineri 11 nov

Am revăzut recent cîteva poze din minunatul ţinut al Maramureşului. Şi l-am ascultat pe Dumitru Fărcaş, acest unicat al muzicii, care face să plîngă nu doar taragotul, ci şi sufletul. Ochii i se luminează atunci cînd interpretează o melodie, iar tu, chiar dacă profan în ale muzicii, îl recunoşti fără să-l vezi, pentru că taragotul său sună altfel, are în melodie nu doar lumină, ci şi suflet. Reascultaţi-l privind imagini din ţara asta pe care atîţia vor să o distrugă! Ascultaţi-l şi bucuraţi-vă că sîntem români. Ăsta poate fi un motiv! Poate că află şi individa care se ocupă de turism care sînt modalităţile de promovare a tării ăsteia!

P.S. Mai nou un prinţ din alte zări s-a trezit că e înrudit cu Vlad Ţepeş. Nu cred! Nici măcar în lucrurile rele, că a mai făcut şi din alea, cu atît mai puţin în actele de curaj. Şi dacă tot am adus vorba, n-a observat nimeni că respectivul prinţ a cumpărat o mulţime de case şi terenuri doar în partea de Transilvanie care ar putea fi regionalizată într-un anume fel ? Va constiuia asta un argument undeva, cîndva?... Mă mir că de data asta domnul istoric  Giurăscu nu a mai observat că în filmuleţul CNN s-a vorbit doar de Transilvania şi nu de România, dar asta ţine probabil de manipularea postului. Mă mir însă că domni ca Bogdan Chiriac ori Mihai Gâdea chiar nu-şi dau seama, ba mai mult, vorbesc ba despre Ardeal, ba despre Transilvania fără să înţeleagă deoasebirea. Oricum, emisiunea pe care au tot lăudat-o mie mi-a făcut greaţă. Nu-i cred pe englezi, nu fac nimic gratis şi tare mă tem că atunci cînd ne vom trezi şi vom înţelege ce au urmărit cu adevărat va fi prea tîrziu!

Joi 10 nov

Tort de alune

Ultimul tort de toamnă şi înainte de sărbători, pentru că foarte curînd va începe postul.

6 albuşuri bătute spumă se amestecă apoi cu cele 6 gălbenuşuri, 6 linguri de zahăr, 250 grame alune măcinate şi 3 linguri de nuci, tot măcinate, o lingură de pesmet (de preferinţă alb), 1 plic zahăr vanilat.

Compoziţia se coace într-o formă, aproximativ 30 min.

Cînd s-a răcit se taie în două şi se umple cu cremă de cafea, cu finetti, frişcă, sau piure de castane. Dacă aţi optat pentru frişcă, îmbrăcaţi tortul şi în exterior. Pentru celelalte puteţi fie pudra cu zahăr, fie alege o glazură de ciocolată, de cafea sau de rom.

În principiu tortul se poate umple şi cu marmeladă sau gem, dar e mai greu de combinat un gem cu gustul alunelor din blat.

Miercuri 9 nov

Toată stima pentru Mariana Nicolesco şi ceea ce face nu doar pentru concursul şi festivalul de la Brăila şi la felul cum se omagiază acolo nu doar amintirea marii Darclee, ci şi a altor mari interpreţi români. Iar aceea nu este singura acţiune în care domnia sa e implicată. Cred că e una dintre persoanele care a făcut ceva pentru România atît înainte cît şi după 1990. Nu am cuvinte să îmi exprim toată admiraţia pentru vocea sopranei şi pentru frumuseţea omului în toate sensurile cuvîntului şi respectul pentru un astfel de exemplu. Vă mulţumesc doamnă Mariana Nicolesco pentru că existaţi!

Marţi 8 nov

Iarăşi voi rezuma programele tv., dar cu o precizare. Comentariile ţin de părerile şi interesul meu pentru anumite emisiuni. Am vorbit despre telenovele şi emisiuni la care se uită de obicei casnicele, aşa cum am comentat şi spectacole de operă, filme sau emisiuni politice, fără să mă gîndesc dacă pe unii îi interesează sau nu. Ăsta e un fel de jurnal, din care fiecare citeşte ceea ce vrea.

Deci:

Foarte drăguţă Gabriela Cristea, cu emisiunea ei de dimineaţă, cu invitaţi de tot felul, muzică, reţete, informaţii cît cuprinde, chiar şi mici bîrfe, avanpremiere, deplasări la evenimente din ţară. Seamănă binişor cu emisiuinile de la italieni. Felicitări Gabrielei pentru naturaleţe şi bun simţ.

La celălalt capăt, ceea ce se cheamă acum „Mireasă pentru fiul meu”, i-a scăpat din mîini cu totul moderatoarei, care nu ştie să aleagă nici subiectele de discuţie, nici persoanele din studio, iar la sfîrşit de săptămînă e mai preocupată de apariţai personală, decît de cum va reuşi emisiunea.

Emisiunile cu temă descoperiri de talente au debutat bine şi ameninţă să sfîrşească prost, semn că nu sîntem capabili să ducem o emisiune nici cînd vedem cum o fac alţii. Singurul merit e că putem vedea oameni cu mai mult talent decît tot felul de fîţe şi inşi bizari care cică ar fi cîntăreţi consacraţi. Şi dacă le-ar tăia la un moment dat cineva microfonul, cum credeţi că s-ar prezenta ? Vreau să comentez mai ales X Factor. Singura care ştie şi muzică şi să aprecieze şi să se poarte adecvat este Paula Seling. Chiar şi celălalt domn, pe care îl ştiu doar de Adrian, în ciuda cinismului a făcut aprecieri relativ corecte. Penibil însă domnul Morar! Nu ştiu ce a căutat acolo! Din păcate nu s-a ţinut în concurs cont de vocea oamenilor, li s-au dat să cînte melodii tîmpite, ţinînd exclusiv de o anume modă, iar asta nu li se potriveşte tuturor. Şi multora dintre noi nici nu ne plac! Cel mai elocvent a fost cazul Biancăi, o excelentă interpretă nu doar de fado, ci şi de alte cîntece care cer voce adevărată, nu chirăieli! De altfel cred că domnul Morar ar fi dat-o afară din concurs chiar şi pe Amalia Rodriguez, că nu ar fi cîntat ce îi place lui. Bine măcar că a recuperat-o pe Antonia, a fost singura cu adevărat bună din echipa aia. Dar şi de la public mă aştept la surprize tîmpite şi cine ştie cine va cîştiga în final, s-a mai întîmplat doar!

În schimb emisiunile politice sînt de la un cap la altul proaste. Vorba domnului Badea, numai clişee şi tembelism. Nu mai avem presă! Vreau totuşi să fac o remarcă despre trei corifei aflaţi aproape permanent pe canalele tv. Doi zic că sînt analişti financiari, unul e însă cu acte în regulă prezentator tv., celălalt bate toate televiziunile să ne convingă cît de parctic e proiectul de la Roşia Montană. Nu spune pentru cine. Pentru România, cu siguranţă nu! Al treilea are aerul că le ştie pe toate. Eu cred că ştie să profite. A ştiut  mereu şi nu i-a păsat decît de propria poziţie şi propriul buzunar. Cînd mă gîndesc că nu cu mult timp în urmă încerca să ne convingă ce oameni de treabă sînt în grupul macabru care conduce lumea spre pieire. Nu, domnule, ăia sînt nişte indivizi oribili, preocupaţi de interesele lor de castă, indifirent cîte milioane de oameni ar pieri ca lor să se îmbogăţească ei şi să adune tot mai multă putere!!!

            Şi mai tris modul în care domnul Gîdea se laudă cu CNN, adica ne spune pe şlau că nu trebuie să mai credem nici în Antena 3. Dacă tot s-a vîndut americanilor, pe cînd va începe să le caute justificări portocaliilor ? Pentru că nu am impresia că domnul ăla care vînează muşte în Biroul Oval ar avea interes ca la noi să se schimbe ceva, altfel nu i-ar fi cerut unui alt ins de presă să-l saboteze pe Gioană. Ori nici măcar nu i-a cerut el, ci doar serviciile sale ? Mă rog, dacă se mai schimbă şi la antene lucrurile nu-ţi rămîne decît să îţi iei antemă proprie de satelit şi să dai naibi posturile româneşti.

Gata, m-am enervat destul! Iar azi e sărbătoarea de Arhangheli şi ar trebui să ne gîndim la alte lucruri mult mai frumoase. Din păcare, nici credinţa nu mai e ce a fost cîndva! S-a văzut asta recent!

P.S. Domnii care fac monitorizări de tot felul se pare că nu au curiozitatea să monitorizeze şi cît timp pe oră e dedicat publicităţii. Pentru că absolut toate televiziunile depăşesc timpul reglementat. Şi dacă ar fi cu ceva interesant, dar de luni de zile dau aceleaşi reclame stupide, pe care nu doreşti să le vezi şi cu atît mai puţin să cumperi ce ţi se propune în ele.

Luni 7 nov

Azi e 7 noiembrie, zi sărbătorită odinioară cu fast. Nu ştiu ce va face domnul Putin, dar a reuşit cel puţin să readucă prestigiul Rusie unde era, poate se revine la echilibrul atît de necesar în lume. Totuşi Rusia nu a zis nimic pentru ce se întîmplă în nordul Africii şi asta îmi dă de gîndit. La fel au tăcut în septembrie 1973, la fel la bombardarea Yugoslaviei. Dar sespre ultima voi reveni, pentru că e un subiect încă dureros. Din păcate se joacă periculos şi cu situaţia din Siria şi asta ar putea să-i coste pe foarte mulţi. Talibanii abia aşteaptă şi nu cred că doar ei. Iar dacă pilitica mondială e o porcărie, menită doar să-i îmbogăţească pe unii în dauna celorlalţi, la ce să ne mai aşteptăm de la cea naţională ? Domnul Ponta promite acţiune, dar nu vedem nimic deosebit pînă acum. Nimic care să iasă din clişee şi măcar să ne restituie puţin demnitatea. Bătutul monedei pe Casa regală e doar o chestiune de imagine, iar noi nu sîntem capabili să muncim şi să ne pese mai puţin de Europa care face tot ce poate ca să ne ţină în sărăcie. Nici măcar nu se încearcă ceva, cu atît mai puţin să se renunţe la politica de lachei faţă de Occident.

P.S. De mai mult de un an, Daniel Dăianu consideră că ar fi trebuit să ne luptăm pentru mărirea capitalului la CEC şi să-l facem o bancă finanţatoare de proiecte europene (asta în rezumat, eu nepricepîndu-mă să explic ca el), dar nimeni nu îl ia în seamă. În schimb am recapitalizat pe banii tuturor bănci de acum străine, care se vor căra cu bani cu tot că aşa a vrut FMI-ul. Dar ce să facă domnul Dăianu decît să afirme asta în emisiuni, că doar domnul Antonescu nu l-a mai vrut la Bruxelles, ca să nu îi concureze nevasta ?... L-a preferat pe domnul Benoni Ardelean. Aţi mai auzit ceva de respectivul domn de atunci ?!

Sîmbată 5 nov

Ce trist e că nu mai avem valori. Mă întreb cum am trăit atîta timp în celălat regim fără să le pierdem ? Poate pentru că atunci aveam spectacole, cărţi şi o vreme s-a făcut serios şi şcoală. Socialismul, aşa cum a fost aplicat, a fost un eşec mai ales pentru că egaliza oamenii, mai precis nevoile lor, de aceea au protestat. Azi se face la fel, dar nimeni nu mai protestează cînd sîntem împinşi discret, mai ales cei foarte tineri, să devenim o turmă, dacă se poate cu cît mai puţine idealuri şi cît mai puţină educaţie şi cultură. Grozavă superioritate faţă de celălat regim! Nu domnilor, nici fostului regim, nici ăstuia, aparent democratic, nu-i pasă de oameni! Ceea ce e mai trist e faptul că nici oamenilor nu le pasă de ceea ce li se întîmplă. Şi atunci...

P.S. Abia apuc să-i văd pe toţi nefericiţii care, cică nu se mai lasă mituiţi cu preţul pîinii sau al energiei, cum se întîmpla pînă acum în nordul Africii, crăpînd de foame şi daţi afară din case, în vreme ce bogaţii lumii, cei care au provocat criza, se vor înstăpîni pe ţara şi pe bogăţiile lor. Cică au vrut revoluţii, democraţie. O să le iasă pe nas! Dar nu vor face nimic, aşa cum nu facem nici noi, cînd ni se ia pe o şpaga dată celor de la putere aurul şi nu doar atît. În cazul ăsta nu mai protestaţi contra corupţiei, domnilor occidentali atît de necorupţi şi atît de democraţi ?! Deşi după „rezolvarea” Greciei, nu mai e nimic de întrebat!

Vineri 4 nov

Zile de toamnă, dacă alternanţele astea de temperatură mai au ceva comun cu toamna. Iar au năvălit unii pe Valea Prahovei! În loc să-şi piardă vremea, dacă tot vor să iasă, ar putea merge în jurul capitalei. Snobi nu, ei merg la Sinaia şi, dacă se poate, la schi! De ce să facă o excursie pînă la Tîrgovişte, să treacă pe la Mănăstirea Dealu, peisajul e superb şi nu numai, apoi alături, la Viforîta, ori să dea o fugă şi pînă la Pucioasa şi la Moreni să vadă şi alte peisaje.

Ar mai putea să facă o plimbare pe Valea Doftanei. Nu ştiu cum e drumul acum, dar peisajul e superb. Şi dacă tot vorbim de distanţe, decît să meargă la Sinaia, ar putea ajunge la Cheia. Sau la Mănăstirea Comana, o bijuterie! Se mai şi roagă pentru mulţimea păcatelor, fără să se înghesuie pe la moaşte! Am dat doar distanţe care se apropie de cea a drumului pînă la Sinaia ori predeal, unde se înghesuie toţi. Locuri frumoase de vizitat sînt, har Domnului, destule în ţara asta, numai să te uiţi pe hartă! Şi dacă ştii ce e aia! Snobi şi parveniţii nu ştiu! Ei au două direcţii, pardon, trei: la mare, pe Valea Prahovei şi în străinătate, de obicei prin insule exotice, în America ori la Paris. Puah!!!

Şi dacă tot vrea să facă individa de la turism promovare, ce-ar fi să-şi angajeze nişte oameni competenţi, care să ia harta pe bucăţele şi să vadă ce frumuseţi demne de vizitat se află acolo ? Cu puţină bunăvoinţă vor găsi cam peste tot!

Joi 3 nov

Voi da mai jos o reţetă pentru cei ce nu au foarte multe legume la dispoziţie şi nici nu le place carnea. Şi cum avem cartofi nu prea scumpi să facem cartofi cu smîntînă.

Tăiaţi cartofii în cuburi mari, dar să fie cartofi care nu se fărîmă. Îi puneţi la fiert cu sare şi cînd sînt aproape gata adăugaţi într-un castron 2-3 linguri de smintînă şi o linguriţă de făină, amestecaţi bine, subţiaţi cu apă de la cartofi şi turnaţi totul în cratiţă, adăugaţi maiorană şi piper alb şi lăsaţi să dea cîteva clocote.

Puteţi servi cartofii cu salată verde, iar pentru cei ce preferă carnea, alături de chiftele sau şniţel. Şi dacă nu mîncaţi carne puteţi face şi pentru dumneavoastră un şniţel fals, aşa cum îmi făcea mama cînd eram copil şi negociam un astfel de”şniţel” ca să mănînc totuşi unul din carne. Mama îl făcea folosind oul care îi rămăsese de la celelalte şniţele.

Şniţelul fals se face amestecînd ou bătut, făină şi pesmet, în cantităţi care să dea o pastă consistentă, pusă apoi în tigaia cu ulei încins cu lingura şi i se dă forma unui şniţel. Puneţi ulei puţin, pentru că absoarbe totul, apoi îl scoateţi pe hîrtie absorbantă.

Dacă nu vreţi salată verde şi mai ales dacă nu plecaţi de acasă, puteţi face o salată de ceapă. Tăiaţi rondele ceapă roşie ori albă, dulce, care se găseşte prin multe magazine mari. Puteţi amesteca cele două tipuri de ceapă, ceea ce dă un efect foarte frumos. Săraţi rondelele şi le lăsaţi cîteva minute aşa. Între timp pregătiţi un amestec de oţet, apă şi ulei pe care îl veţi turna apoi peste ceapă. Cui îi place poate să adauge şi piper. Amestecaţi totul, iar pe pereţii bolului pentru salată (dacă e din sticlă, mai bine!) puteţi să puneţi frunze de salată, efectul va fi mai... colorat!

Miercuri, 2 nov

Premiile Nobel devin tot mai mult o dezamăgire. Nici nu mai înţeleg pe ce criterii se dau. Anul trecut am zis că măcar pentru cele de literarură se revine la normal.

Din păcate premierea lui Llossa nu a fot decît o floare, dar asta nu aduce primăvara. Cu regret, încep să cred că la fel ca unele concursuri muzicale (iertată-mi fie comparaţia!), se premiază totul politic. În orice caz nu se mai dau decît ocazional premii celor ce cu adevărat le merită. Păcat! Şi nu înţeleg de ce nu se promovează ce e mai bun. Poate că respectivii, scriitori sau oameni de ştiinţă, nici nu au nevoie. Lumea însă are!

Despre Nobelul pentru Pace, voi vorbi altădată.

Marţi, 1 nov

Am să încerc un rezumat al programelor pe care ni le prezintă televiziunile.

Bune cîteva programe de pe Rai 1, aşa, ca să mai uităm de lipsa noastră de talent. Au filme şi seriale drăguţe,  Antonella Clerici ne delectează nu doar cu programul de gătit de la prînz, care e mai mult decît atît, ci şi cu o emisiune de sînbătă seara, cea la care s-a afirmat şi Mădălina Lefter, mai e cîte o emisiune religioasă, apoi concerte de tot felul, călătorii prin Italia, prin lume şi prin timp.

La noi, doar domnul Ciutacu are invitaţi unul şi unu şi face emisiuni bune, în ciuda aroganţei de acum cunoscute. De altfel e şi unul dintre puţinii oameni lucizi, care pune punctul pe i şi în emisiunile altor colegi. Şi nu-şi presează invitaţii ca să obţină ce vrea el. Cum face Dana Grecu, care riscă să devină absolut insuportabilă. Sper să nu se molipsească şi domnul Gîdea, care a cam uitat în ultima vreme că el e moderator şi că un moderator nu se implică emoţional. De altfel, ceea ce strică în general la jurnaliştii noştri e că vor să-şi impună punctul de vedere, nu să-l asculte pe al celorlalţi, oricare ar fi el, aşa cum s-ar cuveni. Iar laudele cu faptul că s-au aliat cu CNN nu-i avantajează. Toată lumea de bun simţ ştie că CNN e postul cel mai lipsit de onestitate, ca să nu zic manipulator în favoarea puterii, un post de la care trebuie să iei doar ştirile seci şi să nu dai doi bani pe comentariile lor.

Tot mai penibil micul bîrfitor de la un post la fel de mic. Am stat şi eu să-l ascult într-o pauză de pe alte programe şi mi s-a făcut greaţă de atîta vulgaritate. Aşa cum mi s-a făcut greaţă şi de ifosele lui Ion Cristoiu, care se pupă acum în bot cu toţi acei pe care i-a înjurat şi i-a dat în judecată cu vreo tre ani în urmă, cînd îl făceau securist şi îi critică pe cei care l-au primit cînd nu avea loc pe nicăieri, oferindu-i participarea la emisiuni şi luîndu-i apărare. Eram gata să-l cred! Pînă la urmă a dovedit că e exact cum am bănuit eu în anii 90, un oportunist şi un ins fără caracter, capabil să lingă unde a scuipat.

Nu voi spune despre Radu Moraru decît că e penibil să te vaiţi ca o ţaţă, numai pentru că nu ai fost capabil să faci un post care să merite măcar nota 5 şi nu voi vorbi despre domnul Huidu, care neînvăţînd din accidentul din iarnă, poate va învăţa acum. Dar cu ce preţ! Asta ar putea servi şi pentru alţii. Oricum, felul în care televiziunile noastre te scot din minţi cînd apucă un subiect, oricare ar fi el, poate fi taxat ca lipsă de profesionalism.

La Mezzo am văzut două spectacole de la Scala total diferite. Ambele Verdi. Un „Simon Boccanegra” cu Placido Domingo, care a tras tot spectacolul însufleţindu-l. Celălalt, un „Don Carlos”, cu pretenţii de modernitate, dar care s-a dovedit un simplu concurs de cine cîntă mai fără suflet. În schimb, iar avem parte de „Cosi fan tute”. Nu mai suport!

La noi, după excelentul Enescu, am avut şi apariţiile minunate ale doamnei Nicolesco, toată stima pentru ceea ce face!. Apoi se pare că iarăşi rămînem pe sec. Din spectacolele de odinioară nimic, iar din modernismele de azi... Numai că mă întreb, dacă tot are spectacolele lui Jose Cura, ca să nu zic de cele mai vechi cu cei trei celebri (pe Domingo totuşi l-au mai dat!), dacă tot au recitaluri ale unor cîntăreţi romîni de odinioară, dacă tot au filmat pe la Arenele din Verona, dacă pe celebrii din prezent, cum e Jonas Kaufmann nu îi dau, de ce nu ne chinuie cu acelaşi „Cosi fan tute” ori spectacole grele din Wagner, aceleaşi zic, de două ori pe an ? În sfîrşit,

31 octombrie

Antea 1 se întrece în cretinisme, deşi ridică pretenţii de canal naţional. Pe postul ăla bun e doar jurnalul de ştiri. Am stat zece minute să o urmăresc  pe Narcisa, doar că nu am aflat care dintre persoane e Narcisa. Serialul e absolut cretin! În cele zece minute nu am găsit o replică ori o scenă care să nu-mi provoace dureri de stomac.

Mai e apoi duduia aia care, după ce a ratat "Noră pentru mama", de au terminat cei de la Kanal D mai repede şi au renunţat la format, a găsit acum adăpost la Antena 1. Domnu Voiculecu, postul ăla avea destule programe proaste şi fără emisiunea aia!

Mai sînt alte cîteva, printre care şi cea cu d-l Botezatu, excelent creator de modă, dar total netalentat pentru tot felul de emisiuni tv în care se bagă, apoi una de bîrfe de după amiază, iar la sfîrşit de săptămînă nu au nimic interesant. Aş zice că nici alte televiziuni, dar se pare că asta e regula.

Poate învaţă ceva de la italieni, care ştiu să facă emisiuni şi la sfîrşit de săptămînă. Mi se poate replica aici faptul că RAI e postul lor naţional, dar aş putea şi eu răspunde cu o întrebare: Noi mai avem post naţional ?  

30 octombrie

Nu voi vorbi nici de politica naţională, nici de cea internaţională, ci de ceea ce ar fi putut fi. După primult război mondial, Mustafa Kemal ar fi dorit relaţii cît mai bune între ţările din Balcani. Oricît ar strîmba unii din nas, eu prefer să introduc şi România aici şi cînd arfirm că sîntem balcanici, departe de a o lua în sens peiorativ, eu înţeleg prin asta ortodocşi, bizantini, altfel decît restul Europei, dar în sens bun.

Acelaşi lucru l-a dorit şi Nicolae Titulescu, adica o apropiere mai strînsă între ţările din zonă. Din păcate Mustafa Kemal moare, vine războiul, moare şi Titulescu, majoritatea ţărilor din Balcani sînt negociate de marile puteri pe un şerveţel şi aproape toate oferite sovieticilor. Cu o excepţie, Yugoslavia, dar asta e o altă poveste. Turcia a fost strategic admisă în NATO, Grecia a fost scoasă de sub influenţa sovieticilor, dar lăsată de izbelişte, apoi luată în UE, aşa că visul unei uniuni în Balcani, mult mai bună pentru toţi s-a destrămat definitiv. Păcat! Ar fi fost preferabil să reuşim o uniune aici, între noi şi să-i fi lăsat cu Uniunea lor arogantă, să vedem pe cine dracu ar mai fi considerat ţări de categoria a doua!

P.S. Indivizii ăia din UE care pretind că nu am putea asigura siguranţa graniţelor uită invazia de africani din vara asta, că italienii erau gata să-şi ia lumea în cap, şi au impresia că dacă ei n-o pot apăra nici măcar de renii de la Polul Nord, ori de peştii din Atlantic, nici noi nu putem, uitînd că i-am apărat vreme de secole de toate invaziile, ca să-şi poată ei clădi imperiile şi implicit bogăţiile de azi. Cînd am fost mai slabi, erau gata să ajungă paşalîc, ori au fost bătuţi măr chiar şi la ei acasă.

Prin cancelarii europene se vorbeşte tot mai des despre război. Ăştia chiar nu sînt zdraveni la capt, dacă  îşi închipuie că un război acum nu ar însemna un dezastru pentru ei, care nu sînt obişnuiţi să piardă privilegii. Unora li s-ar putea întîmpla exact ce au făcut ei cu Yugoslavia, cît despre faimoasa Uinune, aia ar înceta urgent să mai existe.