9 octombrie

Mai mult ca niciodată avem nevoie de un exemplu cum a fost Che!
Din nefericire ceea ce se întîmplă în lume nu s-a schimbat în ultima jumătate de secol, poate doar formele de luptă să difere. Multinaţionalele sînt tot mai agresive, deşi mai subtile. Nu mai dau lovituri de stat pe faţă, ci inventează tot felul de pretexte: lupta cu terorismul, menţinerea (sau obţinerea) democraţiei, ba chiar proiecte ecologice. Aparent sînt scopuri minunate, folosite însă pervers şi doar în favoarea unora.
Nu l-am ascultat pe CHE, nu citim ce a scris şi ne încăpăţînăm să nu ieşim din clişee, aşa cum şi doresc puternicii lumii.
Mă întreb dacă îl vom regăsi pe Che Guevara, dacă vom vibra ca el la soarta celor mulţi şi, graţie globalizării, tot mai săraci ? Probabil nu! Şi mă tem că în curînd va fi prea tîrziu.
De aceea cred că e nimerit să revedem filmul - excelent realizat - despre drumul pe motocicletă prin America Latină făcut în anii 50 de Ernesto Guevara şi Alberto Granado. Poate aşa ne trezim şi înţelegem altfel nu doar cum a devenit Ernesto "Che", cît mai ales ce e pe cale să ni se întîmple şi nouă. Şi dacă nu vom reacţiona...

8 octombrie

La 8 octombrie 1967 era asasinat în modul cel mai laş de către agenţii CIA, undeva în Anzii bolivieni, Ernesto Guevara de la Serna, cunoscut mai ales sub numele de CHE, omul care a visat o lume mai bună şi mai demnă pentru toţi, nu doar pentru unii. Iar pentru asta a fost gata să plătească un preţ pe care puţini l-ar plăti azi, propriria viaţă!
Astăzi viaţa şi opera sa au intrat în patrimoniu UNESCO. Poate prea tîrziu, dar e suficient să spele insultele aduse de americani chiar şi după ce l-au ucis. Acum, chiar dacă nu au bun simţ, nu mai pot spune nimic fără să se facă de rîs. Şi poate că cea mai mare rărbunare a eroului a cărui legendă pluteşte peste lume, e că America Latină e aproape ieşită azi de sub influenţa SUA.
Mîine voi reveni cu gînduri despre Che.
P.S. Ce păcat că un anume domn, care umbla cîndva cu tricoul cu imaginea lui Che şi se dădea de stînga, a uitat ce zi e azi!

7 octombrie

Am asistat în ulimele zile la aceeaşi mascaradă. Ieşirea domnului Antomescu şi calmul prefăcut al domnului Ponta nu mai induc în eroare. E vorba de un joc. Numai că nu am înţeles foarte bine ce urmăresc. Altceva decît rămînerea la putere, ceea ce e evident.
Avînd în vedere ziua de mîine, mă gîndesc că există tot mai puţini bărbaţi adevăraţi, oameni capabili să-şi asume responsabilităţi şi riscuri.
Să fi uitat oare domnul Ponta tocmai exemplul unui om pe care altădată pretindea că-l admiră ? Probabil că da, ori poate că nu a înţeles niciodată ce însemna exemplul său. Mîine voi vorbi despre asta şi nu doar pentru domnul Ponta!

4 octombrie

E vai de noi!  După cele întîmplate lîngă Galaţi aş zice că nu ne mai rabdă nici pămîntul! Deşi cei care merită mai mult de un cutremur de 3 grade sînt cei care ne conduc. Şi cei care se prefac doar că fac justiţie. Cu binecuvîntarea a 70% dintre cetăţeni. Cetăţeni care tac, fără să aibă o scuză. Cei mai mulţi preferă să-şi plîngă de milă, în loc să reacţioneze. Atunci, cum zice domnul Badea, bine! Să se tăvălească în chinuri! Să aştepte să le dea cineva ceva, cum s-au obişnuit în aceşti 20 de ani şi să-şi caute justificări pentru lipsa de acţiune! Îmi doresc să plec departe. Poate în America Latină, care pare să fi învăţat ceva din evenimentele ultimului secol. Noi nu ne uităm la ei şi nici nu învăţăm din experienţa lor. Dar despre America Latină, ca şi despre alte lucruri voi reveni.

2 octombrie

Revin! Am multe de spus. Sînt extrem de dezamăgită de multe lucruri, mai ales de aşa numita justiţie de la noi, care se dovedeşte o mare porcărie. Dar cine să facă ceva ? USL e fericit că acum au puterea şi pot să se certe în voie domnii politicieni. Ţata, s-o ia dracu! După ei potopul, la fel cum a făcut şi PDL-ul, care ar trebui să stea ascuns, nu să bată cîmpii pe la televizor. Cîmpii îi bate şi domnul Zgonea, care nu ratează ocaziile de a se pune în ridicol, de fiecare dată cînd deschide gura. Dar sînt multe de observat în toamna asta. Mai ales cît de slabi sîntem. De acord cu Mădălin Voicu, ne transformăm tot mai mult în populaţie, uitînd că am fost cîndva un popor.