25 aprilie

Nu voi vorbi despre cultură. Nu se doreşte, nu se încurajează, iar asta pentru că se încearcă a se reduce societatea la o turmă uşor de manipulate cu ajutorul televiziunilor şi inernetului. Mare pericol, pentru că foarte puţini par consştienţi că trebuie să se aprere. Cînd a fost vorba de mediu şi de globalizare oamenii au părut mai conştienţi.

Nicicînd însă nu pare mai real ceea ce scria Oewell în a sa carte “O mie nouă sute optzeci şi patru”, pe care aş putea să o numesc de mare previziune. Niciodată nu am fost mai în pericol să ne pierdem esenţa umană, sufletul şi sentimentele, ca acum cînd manipularea prin ecrane mai mici sau mai mari e un fapt împlinit. Pe cînd va fi gata şi dicţionarul Nouvorbă ? Poate că ceea ce nu s-a petercut în 1984 va deveni totuşi fapt împlinit în 2050. Citiţi-l pe Orwell şi ziceţi Doamne fereşte!

P.S. Şi încercaţi să vorbiţi limba din strămoşi, mai mult decît engleza, probabil limba nouvorbei. Nici chineza nu ar trebui învăţază, cum începe să se întîmple prin Occident, pentru că poate reprezenta acelaşi pericol. În schimb dacă fiecare îşi vorbeşte limba, oricît de mică ar fi ţara respectivă, poate că mai avem şanse.

24 aprilie

Televiziunile s-au burzuluit cînd Mitropolitul Laurenţiu Streza le-a acuzat de lipsă de criterii. Am auzit iarăşi fraza repetată pînă la isterie că există telecomandă. Ba mai mult că s-ar dori închiderea lor şi întoarcerea la Evul Mediu. Te întrebi dacă sînt proşti sau doar rău intenţionaţi. Dacă sînt proşti, nu ar avea de ce să fie lăsaţi pe sticlă, dacă sînt rău intenţionaţi, ar trebui să fie treaba justiţiei, doar că noi nu prea avem aşa ceva.

Nu domnilor, nu vrea să vă închidă nimeni, ar vrea doar să conştientizaţi că nu toţi au criterii în folosirea telecomenzii, altfel unii aţi fi dat de mult faliment! De altfel, pe asta mizaţi cînd promovaţi tot felul de nulităţi. Ba mai mult, chiar îndobitociţi lumea, aşa că mitropolitul avea dreptate! Promovaţi toate prostele, care nu ştiu decît să se certe şi să-şi arate picioarele, că în cap nu au nimic. E suficient să te uiţi la tot ce se numeşte ştire mondenă ca să te apuce greaţa. Şi alţii au emisiuni de bîrfe, dar la cu totul alt nivel. Măcar de aţi învăţa de la ei!

Ceea ce vi se reproşa în predică e tocmai faptul că nu daţi niciodată ca lucru important exemplele pozitive, o nuntă de aur sau de diamant, de exemplu, familii de excepţie în care iubirea e sentimental cel mai importnt, fapte bune şi oameni de talent. O mai face domnul Gîdea uneori, dar e mult prea puţin! Desigur, biserica ar trebui să fie şi ea mai activă şi să se adapteze la acest nou mileniu, dacă nu vrea să piardă teren şi credibilitate!

Una peste alta, televiziunile chiar fac rău şi, dacă nu vom fi atenţi, curînd  vom deveni o societate de tipul celei americane, în care există puţini oameni de excepţie (inteligenţele pot fi şi ele cumpărate!)şi foarte mulţi dintre cei care rîd pe fundal la seriale tîmpite şi ale căror vise în viaţă sînt bani, maşină şi o casă. Cît despre bisericile lor, în ciuda faptului că par mai curînd nişte săli de spectacol, tot goale rămîn.

23 aprilie

Azi e zi de sărbătoare: Sfîntul Gheorghe, cel care e reprezentat luptînd cu balaurul. Se încheie astfel o serie de sărbători creştine. De aceea pînă la 1 mai şi scrierea mea va fi atipică.

In primul rînd nu voi vorbi de politică. Nici măcar de cea mare, în care se atacă tot mai des catolicismul, marele duşman al cavalerilor negri ce conduc azi lumea. Papa Benedict mi s-a părut oboist, nu doar datorită vizitei în Mexic şi Cuba, ci a situaţiei generale în care se zbate lumea. Păcat însă că deontologii de prin televiziunile noastre nu au zis nici pîs despre vizita în Cuba şi a trebuit să aflăm informaţii (cît se poate de oneste), de la alte televiziuni despre un demers important, chiar dacă nu la fel de răsunător ca cel al vizitei anterioare, pe cînd papă era Ioan Paul al II lea.

La noi e vacanţă prelungită, oricum  ţara asta nu prea e condusă de nimeni, dar nici nu pare să-i pese.

In rest, cutemure, ceva confruntări pe ici pe colo, pe unde puternicii lumii au interese măcar să-şi vîndă armele, dar şi dovezi că oamenii se descurcă. Am văzut recent soluţia grecilor cu moneda virtuală, ceea c ear trebui să le dea fiori artizanilor euro, dacă ar avea bun simţ. Şi domnul Radu Tudor ar trebui să ceară scuze grecilor de rînd, pentru că prea des i-a confundat cu oamenii care i-au condus, ori nu cred că lui i-ar conveni să-l bage cineva în aceea oală cu Guvernul MRU.

Sper însă că zilele acestor sărbători au fost nu doar motiv de mîncare şi dormit, ci şi de meditaţie. Chiar avem nevoie!

P:S. Opoziţia se chinuie cu moţiunea de cenzură. Indiferent dacă reuşesc sau nu, tot nu ajută. La noi pe primul loc e ambiţia unor inşi care nu se ştie cum au ajuns în guverne şi parlament, nu interesul general. Şi măcar dacă ar fi capabili! Pentru că “intelectualul” MRU, ca şi “ntelectualul” Cotoi şi-au dat măsura. De unde naiba scoatem noi atîţia “intelectuali” de nu-i mai vedem pe cei autentici ? Indiferent de ce se va întîmpla peste cîteva zile, nu am de gînd să comentez prea curînd.

7 aprilie

Ne aflăm înainte de Floriile ortodoxe şi în prag de Paşte catolic. Nimeni nu a excelat prin a ne oferi lucruri frumoase. Să ni le oferim singuri. Mergeţi la biserică, bucuraţi-vă de familie şi de ieşirile în natură şi, mai ales, nu uitaţi sacrificul făcut pentru salvarea sufletelor noastre. Dumnezeu ne-a oferit mereu dragostea, ce ar fi să învăţăm să o preţuim şi vom vedea că totul e mai uşor!

Pe moment voi întrerupe scrisul, probabil pînă prin 20 ale lunii, aşa că nu-mi rămîne decît să transmit tuturor urarea de: Sărbători fericite!

6 aprilie

Am constatat cu stupoare că pe reprezentanţii Bisericii Ortodoxe nu-i interesează deloc starea sufletească a credincioşilor, deşi sîntem în postul cel mai important de peste an. În schimb se ocupă de politică, postul „Trinitas” făcîndu-şi un ţel din asta. Şi ne mai mirăm că sînt atîtea violenţe şi sinucideri şi derută în ţara asta ?!

5 aprilie

Sîntem înainte de Florii, aşa că vă dau reţeta mea de salată cu ton. Eu nu pun maioneză, dar cine vrea să pună o poate face.

O ceapă roşie mică, tăiată peştişori, o bucăţică de praz, parte albă şi puţin verde, două ridichi mai mici la care le lăsăm coaja roşie, cîteva măsline negre feliate(cam o lingură), o jumătate de cutie  de porumb, o cutie de ton, sare, piper, cîteva frunze de salată verde.

Amestecăm ingredientele cu grijă punem o lingură de ulei de măsline, dacă nu folosim maioneză, sucul de la o jumătate de lămîie şi punem totul într-un castron decorat cu frunzele de salată verde în formă de coşuleţ.

* putem folosi şi inima de la salată împreună cu celelalte ingrediente, dar numai dacă se consumă toată salata odată. Pentru că salata verde se înmoaie şi se amărăşte dacă nu e mîncată imediat, ci e lăsată mai mult timp.

            În ceea ce priveşte prăjitura, pentru cei ce ţin post le recomand o salată de fructe, chiar dacă sînt mai puţine în perioada asta. O parte din fructe pot fi din compot. Pentru ceilalţi , un tort de fructe, cu blat de pandişpan obişnuit, însiropat cu sirop de la compot şi fructe de care au la dispoziţie. Eventual se pot folosi ananas şi piersici din compot, bine scurse şi cîteva stafide puse la înmuiat. Presăraţi şi o lingură de cocos, apoi ornaţi cu frişcă.

* dacă faceţi un blat de post (cel de negresă de post de exemplu) şi folosiţi frişcă vegetală poate fi un altfel de tort de fructe. Ananasul şi perele dau foarte bine.

Să mai zică cineva că nu poate ţine postul, dacă vrea cu adevărat!

4 aprilie

Stau să mă gîndesc dacă mai trebuie să vorbesc despre cultură, cînd bătălia care se duce e exact împotriva ei.Adesea chiar din interior. Spectacole de teatru ciudate, ca să nu zic mai mult, altele de operă care vor să anuleze muzica, o seamă de alte ciudăţenii cu pretenţii de modernitate şi în plastică...

Unchiul meu îmi povestea că Picasso a fost întrebat odată cum deosebeşte un pictor modern de un impostor şi acesta ar fi răspuns că îl pune să deseneze o mînă; pictorul va reuşi, impostorul niciodată. Şi, adăuga el, în poezie e cam la fel. De ce nu ar fi valabil în general în artă ?

Totuşi, sîntem în post şi vreau să propun altceva, priviţi icoanele, bizantine sau catolice (unele opere ale unor mari pictori) şi încercaţi să vedeţi în ele nu doar credinţa ci şi arta. Cred că e singura asigurare pe care o mai putem avea că „liderii” cu faţa nevăzută nu ne vor învinge.

3 aprilie

Penibili majoritatea celor ce îşi zic pompos „oameni de presă”. Apucă un subiect minor şi ţin de el „precum gaia maţu” şi nu realizează că plictisesc oamenii  S-o ţină tot aşa, dar să nu se mire de rezultatele din audienţe.

Însă pe lîngă ziariştii penibili, cei greţoşi sînt mult mai rău. Aici bate recordul unul Cristoiu, a cărui vină, care o fi ea, trebuie să fie foarte mare, din moment ce se compromite într-un asemenea hal. Ceilalţi sînt fie lingăi, fie nulităţi, fie ofiţeri acoperiţi (ăia de pe lista lui Severin), aşa că nu mă mir prea mult. În ce-l priveşte, insul cu laptopul a primit ordin de la şefii lui americani s-o lase mai moale cu atacurile la adresa celor de la Cotroceni şi să se uite şi la opoziţie. Ceea ce şi face!

P.S. Săptămînile trecute televiziunile au ţinut-o cu ce a zis Băsescu despre Ponta nepermis de mult, în loc să se preocupe de legile energiei pe care vor cei de la putere să le dea pe ultima sută şi mai ales de ceea ce a prezentat Oana Stancu despre jaful permanent al bugetului şi alte afaceri dubioase. Probabil că nu-i duce mintea, pentru că aşa l-au ajutat pe Băsescu la al doilea mandat, dînd pîna la exasperare faza cu palma, apoi au dat toată vina pe Geoană, cînd jumătate era a lor. Ori nu era vină şi, la fel ca acum, îi fac iarăşi jocurile, lui sau americanilor, cine poate spune ?!....

2 aprilie

Trăim într-o lume nebună, în care politica nu mai are valoare. O mînă de oameni chiar par că se află la cîrma lumii şi sînt orbiţi de putere. Aşa că au întors planeta pe dos. Cel mai grav e că şi-au propus să reducă oamenii la o turmă uşor de condus. Uneori par să fie aproape de reuşită, alteori intervine ceva de ultim moment şi le dă planurile peste cap.

Deocamdată ceea ce avem e trist. Piraţi ca altădată cei din Caraibe, războiae civile acolo unde puternicilor lumii nu le reuşesc „revoluţiile”, atacuri incredibile la orice încercare de indepandenţă a statelor, indiferenţă la suferinţa celor mulţi, fracturi sociale uriaşe, dar mai ales cinism, mult cinism. Poate 2012 e totuşi un an din care trebuie să învăţăm ceva, altfel vine cu adevărat sfîrşitul.

La noi e înfiorător să constaţi nu atît că nu există lideri, ăia nu prea mai sînt nici prin alte părţi, ci nă nu avem oameni politici. Nici măcar nu sînt capabili să-şi construiască o imagine. USL începuse bine prin ianuarie, apoi dracul ştie ce s-a întîmplat! Eu cred în continuare că de la americani s-a dat ordin ca insul de la Cotroceni şi mai nou şeful spionilor să nu fie deranjaţi. Aşa că nici măcar nu mai am dubii pentru cine „spionează” ursuleţul Panda.

P.S. Deşi nu sînt foarte sigură că numele ăsta i se potriveşte acum. Ursuleţul Panda e simpatic, domnul prim ministru în nici un caz. E tot numai aroganţă şi dispreţ pentru cei care sînt un pic mai jos ca el. Cît despre curaj, ursuleţul adevărat se apără sau chiar atacă pe faţă, cu propriile forţe, nu se foloseşte de tertipuri jalnice, un fel de pîră menită să destabilizeze, tipică spionilor probabil, dar absolut penibilă să o aplici în viaţa de zi cu zi a unor oameni normali.