29 iunie

Nu voi vorbi despre literatură, deşi Orhan Pamuk, laureat al premiului Nobel ar merita asta. Voi aminti doar modul în care Turcia păstrează vestigiile culturale ale mai multor milenii. De la Troia la Efes, de la Aspendos la grotele din Capadoccia, dar mai ales toate comorile din Istanbul. De la cele două minuni ce se privesc peste veacuri, Sfînta Sofia şi Moscheia albastră, la Topkapî, ori la melancolia palatului Dolmabachce. Totule îngrijit şi pus în evidenţă.

28 iunie

Kanal D a apărut surprinzător în viaţa noastră şi o vreme părea să nu ne spună nimic. Apoi au apărut serialele lor, pe care mulţi le-am privit cu suspiciune. Totuşi, aduceau altceva decît telenovelele sud-americane, veneau cu o lume mai aproape de noi şi totuşi îndepărtată din unele puncte de vedere, oferind însă şansa cea mai simplă să ne cunoaştem mai bine. Azi pot spune fără să mă tem că serialele turceşti pot fi modalitatea cea mai simplă de a ne cunoaşte, de a vedea că nu sîntem diferiţi, de a nu ne mai privi cu suspiciune… Mai ales că păstrează încă respectul pentru unele valori de care noi am cam uitat. Păcat doar că postul amintit nu are, în locul unor emisiuni absolut stupide, măcar o emisiune despre Turcia. Ar avea multe să ne arate, inclusiv acel ansamblu de dans atît de talentat, carea fost al Bucureşti, dar majoritatea nu au avut ocazia să în vadă, sau ar putea să facă un itinera prin ţara lor minunată, ori să ne dea reţete şi chiar să ne aducă muzica lor originală şi să ne ajute să o înţelegem şi noi.

27 iunie

Încep cu unul dintre cei mai reprezentativi bărbaţi politici ai secolului XX, o figură care ar trebui să servească nu doar ca exemplu de voinţă şi tenacitate, ci mai ales ca vizionar, cu greu egalat de alţi oameni politici, dar făcînd mari servicii nu doar Turciei, ci şi Europei, chiar dacă nu e conştientă de asta.

Mustafa Kemal (supranumit şi Ataturk) a fost ofiţer în Imperiul Otoman. Cu primul război mondial nu doar a văzut că imperiile se destramă, ci a înţeles că turcii au nevoie de o patrie. Şi, lăsînd la o parte orice ambiţii imperiale, a construit Turcia modernă, republică laică, în care dezvoltarea industriei şi agriculturii, dar şi scoala ori emanciparea femeilor şi-au avut locul lor. Dacă Turcia este ceea ce este azi (stat cu creştere economică, atunci cînd UE şi SUA se mai află în criză), i se datorează înainte de orice construcţiei pe care Mustafa Kemal a gîndit-o în nopţile înstelate ale  Anatoliei, acolo unde a şi mutat capitala politică, pentru a lăsa Istanbulul culturii şi dezvoltării economice. A reuşit în 20 de ani ceea ce mulţi nu au reuşit în secole.

De aceea poporul îl venerază şi azi (nu e şi cazul nostru), de aceea Turcia este ce este. Prin podul construit peste Bosfor în anii 70, ţara de pe cele două continente întinde o mînă atît spre Europa, cît şi spre asia. Podul e pentru a lega între ei oamenii, nu pentru a-i dezbina. O lecţie pe care nu au înţeles-o încă bogata şi aroganta Europă occidentală. Păcat! Noi însă, cei de la Marea Neagră, ar trebui să fi învăţat ceva din exemplul lui Mustafa Kemal.



25 iunie

Ştiu că sîmbăta nu se discută despre politică, dar tot ce s-a petrecut în ultima vreme mă duce cu gîndul că nici în politica românească, nici în cea a Europei şi chiar a lumii nu prea există bărbaţi politici adevăraţi. Excepţiile doar confirmă regula. De aceea începînd de săptămîna viitoare, voi vorbi şi uneori despre adevăraţi bărbaţi.

24 iunie

De mai multe luni şi încă ceva vreme de acum înainte, Italia îşi aniversează 150 de ani de existenţă. Şi ştie cum să o facă!

23 iunie

Mătuşa mea îşi primea musafirii cu o ceaşcă de cafea, un pahar de apă rece şi cîteva linguriţe de dulceaţă.

Şi pentru că tot e vremea caiselor, am să vă dau aici o reţetă mai specială, un adevărat succes pentru mătuşa mea şi una dintre preferatele mele

Dulceaţă de caise  întregi

50-60 caise coapte şi sănătoase, dar tari, 1 kg zahăr, 3 pahare apă, sîmburi de la 15 caise, 1 plic de zahăr vanilat, zeama de la o lămîie, apă de var(opţional)

Caisele se spală, apoi se cufundă pentru 2-3 min într-un vas cu apă clocotită, după care se curăţă de pieliţă. Cu un beţişor sau o croşetăse scot cu grijă sîmburii, astfel ca fructul să rămănă pe cît posibil întreg.

Se pregăteşte apa de var (la un l apă un pumn var nestins), care apoi se strecoară. Introducem caisele în acstă soluţie pentru 20-30 min. Pentru cine nu foloseşte apă de var se poate face o soluţie cu cu o linguriţă de sare de lămîie la 1 l apă, dar în această situaţie fructele se vor înmuia şi nu-şi vor păstra forma la fierbere.

Se sparg cîţiva sîmburi de caise în aşa fel încît miezul să rămînă întreg. Se ţin cîteva min. În apă fierbinte, apoi se curăţă de coaja maronie ca să rămînă albi, apoi se introduc în unele caise.

Se prepară siropul din zahăr şi apă, iar cînd acesta a legat introduceţi fructele şi îndepărtaţi vasul de pe foc o jumătate de oră. Se pune din nou la fiert timp

de 20-30 min, deodată sau în reprize, apoi, cînd dulceaţa e legată, se pune zahărul vanilat şi zeama de lămîie şi se aşează în borcane.

Observaţii :

1. Fără folosirea apei de var e posibil ca fructele să se fărîme.

2.Nu se pun mai mulţi sîmburi în dulceaţă, deoarece consumaţi în cantităţi prea mari (cum ar fi sîmburii de la toate caisele), pot deveni toxici.

3.E preferabil ca să puneţi fructele în borcane mici, nu mai mult de 3-4 fructe într-un borcan, pentru a-şi păstra pe cît posibil forma.

22 iunie

Pentru că e vară, pentru că e o aniversare importantă pentru Italia, cei ce pot, ar fi bine să facă o vizită la Florenţa. Cei ce nu pot s-o facă aievea, o pot face cu ajutorul imaginaţiei. Pot fi astfel nu doar în Florenţa de azi, ci şi în cea a lui Dante sau Ptrarca, ori în cea a lui Verrocchio, Ghirlandaio, dar mai ales a lui Michelangelo şi Botticelli. E şi perioada de înflorire a oraşului, epocă de glorie din timpul familiei de Medici, în special a lui Lorenzo. Poate că şi cei ce nu ştiu prea multe despre Lorenzo, munit Magnificul, raţiuni existînd destule, ar trebui să afle.

Şi chiar dacă perioada respectivă e departe, Lorenzo s-a născut la 1 ianuarie 1449, cu puţin romantism şi imaginaţie, te poţi afla acolo şi atunci. Iar pentru cei ce doresc doar date exacte, să caute cartea lui Ivan Cloulas despre perioada respectivă, cartea se numeşte chiar "Lorenzo Magnificul" şi vor afla lucruri interesante.

21 iunie

M-am convins! Noi nu ştim să facem nici telenovele, asta cu toate că un domn afirma odată că românii trăiesc într-o permanentă telenovelă. Toate de pînă acum au fost proaste, chiar dacă unele au promis la început. Desigur, după 2-3 episoade orice om cu mintea întreagă a renunţat. Chiar dacă unele au fost bine interpretate, scenariile au fost de groază. Nu s-au respectat reguli, nu s-a transmis un mesaj, nu au avut nici măcar un fir coerent al acţiunii. Şi după ce că nu ştim să facem scenarii, ne mai băgăm şi în subiecte care ne depăşesc, cum e lumea arabă. N-am rezistat la serial, decît uneori în timpul pauzelor de la alte emisiuni, dar a fost suficient să-mi dau seama că nici măcar actorii consacraţi nu au reuşit să scoată nimic din rol. Poate cu excepţia domnului Isaiu, pe care însă l-a ajutat puţin personajul, unul dintre puţinele cît de cît credibile şi a tinerei interprete a fiicei emirului. Domnul care a prezentat înainte ştirile la Acasă trebuie să înveţe mult, dacă vrea să fie actor, altfel nu va fi decît un tip drăguţ. În schimb partenera sa, Doamne iartă-mă!, cu ce pile o fi venit ca să strice şi mai rău serialul, că talent nu are ?! În concluzie, nu avem scenarii, nu folosim doar actori profesionişti, nu avem regie. Bani aruncaţi pe apa sîmbetei!

20 iunie

Parlamentul României ar trebui să fie cea mai respectată instituţie, pentru că e singurul care ne reprezintă pe toţi! Sau ar trebui să o facă! În loc de asta, noi vedem zilnic o grămadă de politicieni, certîndu-se pentru interese de grup şi dînd naibii interesul celor ce i-au trimis acolo ca să facă legi cît mai bune!

            O vină o avem şi noi, pentru că nu avem o minimă educaţie civică şi nici nu ne ostenim să ne-o facem. Asta începînd de la şcoală, unde ar trebui ca o astfel de materie să fie una din care să se dea examen de absolvire. Dar pentru asta ar trebui interes, iar politicienii noştri îşi doresc oameni care să nu priceapă prea bine lucrurile. De aceea se votează cum se votează! Din păcate, oamenii nu sînt conştienţi că ei au decizia odată la patru ani şi că pot schimba lucrurile.

Şi nu cred că e numai vina lor. Nu cred că în partidele existente sau în cele care au dispărut, în mare parte din vina lor, s-a întrebat cineva care a fost eficienţa celor pe care, de-a lungul timpului, i-au trimis în Parlament. Probabil că un vot pe listă de partid ar fi fost edificator dacă ai fi putea vota pe acea persoană de pe listă, care are o carte de vizită mulţumitoare, fie ca fost parlamentar, fie ca tînăr ce aspiră la o carieră politică! Deocamdată nimeni nu se gîndeşte la un asemenea sistem, astfel că la viitoralele alegeri, dacă va rămîne votul uninominal combinat cu parlament unicameral s-ar putea să iasă o chestie atît de ciudată, încît să-i facă pe cei din Uniunea Europeană să regrete că ne-au primit! Îmi şi imaginez un Parlament cu interpreţi de manele, patroni de fotbal şi vedete din Playboy, mai ales ca unii să poată rămîne la putere! Ei şi ? Ca la noi la nimeni, ce dacă s-ar cruci Europa ?!

            M-a surprins furia pe care o manifestă cineva, care vrea mai ales să desfiinţeze Senatul!

            “Sînt prea mulţi!” e argumentul strivitor, justificarea care i-a îmbrobodit pe mulţi dintre votanţi. Poate, dar ar trebui să existe şi ar trebui să fie cei mai buni, mai înţelepţi şi mai distinşi! Oameni de la o anumită vîrstă, undeva la 40 de ani, mai puţini decît sînt acum şi reprezentîndu-şi regiunea, dacă tot se vorbeşte despre asta, dar altfel de regiuni, nu doar 8, sau păstrînd cîte un reprezentant din fiecare judeţ şi alţii de reegiuni de dezvoltare, la care să se adauge cîţiva senatori "de drept", foşti preşedinţi de stat, probabil preşedintele Academiei, personalităţi deosebite( nu ştiu, nu e treaba mea!), în orice caz, oameni reprezentativi, a căror prezenţă şi sfaturi să fie folositoare!

Iar dacă se insistă pe ideea unicameralului, ar trebui să ne gîndim serios, unii au şi făcut-o, la republica parlamentară.

            Republica parlamentară ar fi de dorit mai ales dintr-un punct de vedere; din păcate ne mai bîntuie nostalgia conducătorului suprem şi nu numai pe oamenii de rînd, care n-au învăţat că preşedintele are puteri limitate, ci şi pe cei ce îşi doresc să ajungă în cea ce, pe drept sau nu, e considerată cea mai înaltă funcţie.

            Preşedintele unei republici parlamentare are, desigur, atribuţii diferite de cele pe care le are azi Preşedintele României, dar ar fi evitate multe suprapuneri şi Gunernul ar avea mai multă libertate, iar Primul Ministru nu numai mai multă responsabilitate, ci şi o altă modalitate de acţiune. Desigur, e un pericol această tentaţie pe care o au guvernele ultimilor ani, sub diverse pretexte, de a guverna prin ordonanţe, dar ăsta e un exces care ar putea fi uşor stopat de un parlament responsabil şi un preşedinte care să nu fie vizibil de partea unei grupări.

            Probabil că republica parlamentară ne-ar învăţa să acordăm mai multă atenţie programelor de guvernare şi celor care pretind să le pună în aplicare şi nu să ne concentrăm doar asupra unei persoane, Pentru că ceea ce înseamnă voinţa unei persoane asupra destinelor noastre, se poate vedea, din păcate, chiar azi!

18 iunie

Aseară, la emisiunea lui Victor Ciutacu l-am văzut pe Sorin Oprescu. Omul chiar face lucruri bune, dar unii se încăpăţînează să-l denigreze. Cu o seară înainte l-am revăzut la Roma, într-o emisiune dedicată muzicii romîneşti şi nu numai. Deci se poate şi de bine. E adevărat că mai mult pe afară.

17 iunie

Ar trebui să scriu despre vacanţă, ori despre alte lucruri frumoase, doar că cineva se încăpăţînează să ne transforme viaţa în coşmar. Aşa că nu pot să mă gîndesc la nimic. Doar să mă întreb: DE CE ?

16 iunie

Perioada căpşunelor

La fel ca şi cireşele, căpşunelor. De preferat să fie mîncate în stare naturală. Mai ales cireşele! Cît despre căpşune, dacă nu vrem spuma de fructe ( un albuş, 3 linguri zahăr, 3 linguri fruct, totul mixat pînă devine o spumă), atunci vă sugerez un alt desert mult mai uşor şi de preferat în tilele de vară:

300 gr iaurt se mixează cu 200 gr căpşune, apoi cu 250 mu frişcă, din care reţineţi 2-3 linguri pentru decor. Pe fundul unei cupe de îngheţată sau a unui bol puneţi 2-3 linguri de fulgi de porumb sau altfel de fulgi de cereale, apoi puneţi cam 2/3 spuma obţinută şi puneţi totul la rece pentru 20 min. Din cantitatea de mai sus, în funcţie de mărimea cupelor, ar trebui să se obţină cam 5 porţii. Înainte de a servi, décoraţi cu puţină frişcă 2 fructe întregi şi cîteva frunzuliţe de mentă.

- reţeta se poate face şi cu alte fructe: zmeură, agrişe, fragi, mure, afine

15 iunie

Am citat zilele trecute dintr-un mare scriitor al secolului trecut. Miguel Angel Asturias, autorul romanului Domnul Preşedinte, descrie nu doar aici o realitate crudă. Dacă romanul aduce tema dictatorului de tip latino-americat, temă ce a fost tratată de toţi marii scriitori din acea parte alumii, caracteristică pentru Asturias mi se pare trilogia sa "bananieră", în care atrage atenţia ca nimeni altul, asupra pericolului pe care-l reprezintă multinaţionalele. În scrierile sale e vorba de United Fruit, compania ale cărei interese aveau să fie atît de periculoase pentru Guatemala şi nu doar pentru ea. În "Papa cel verde", avertismentul e cît se poate de clar : "N-a pornit împotriva niciunei ţări, nu ameninţă vreo ţară anume; a pornit împotriva speranţei celor ce mai au speranţă. Să ucidă speranţa!" Cum anume o fac ? Simplu! "Trebuie să cumpărăm oameni de stat, deputaţi, magistraţi, primari…Orice persoană cu autoritate, cu influenţă, cu prestigiu, trebuie să laude cu surle şi trîmbiţe acţiunile noastre binefăcătoare, în agricultură, în comerţ, în economie, în viaţa socială."

Poate de aceea nimeni nu traduce astăzi Asturias. Semănăm prea mult cu ce scire acolo şi ni s-ar deschide ochii. Aşa că, asupra lui "United Fruit" voi reveni.

Nu pot să închei astăzi fără a menţiona şi cel mai renumit roman, "Oameni de portumb", în care realul şi fantasticul se amestecă, un roman din care rişti să nu înţelegi prea mult dacă nu ai idee despre cultura popoarelor maya. Imaginile însă, sînt minunate : "Un cintezoi luă cu el pădurea într-un tril.O mierlă, într-un tril o duse înapoi. Cintezoiul, cu cîţiva virdari, o duse repede, mai departe. Mierla, ajutată de ghionoaie, o puse iar la loc, cît ai clipi din ochi." Frumos, nu ?! Dacă găsiţi romanul, citiţi-l!

14 iunie

Vine vacanţa şi, odată cu ea, mai multe emisiuni se vor relua la toamnă. Sper totuşi că Mircea Badea nu va lipsi prea mult. Mai ales că expresia lui "vreau să-i văd tîrîndu-se în chinuri", atît de potrivită pentru mulţi, pare să aibă în perioada asta mai mult succes decît cealaltă cu România. În plus are dreptate, trebuie să cam plecăm de aici, dacă vrem să trăim şi noi puţin!

Dar nu despre domnul Badea vreau să scriu, pe el vreau să-l văd, ci despre o emisiune pe care sper să nu o mai găsesc în grilă, dacă domnul cu laptopul va continua să le ridice osanale americanilor. Deşi o afirmaţie a fost comică, cică indivizii ar fi patrioţi! Avînd în vedere ce am scris ieri şi ce voi scrie mîine, mă îndoiesc!

De ceea ce nu mă îndoiesc însă, e că domnul director al postului nu l-a mai urmărit de ceva vreme, altfel nu l-ar lăsa să bată cîmpii. Tot spune dumnealui că nu agreează servilismul. Păi atunci să nu-l agreeze nici cînd e vorba de americani!

Voi reveni la respectivul canal de televiziune, pe care îl urmăresc cu destul interes.

- astrăzi e oficial data naşterii lui Ernesto Che Guevara

13 iunie - "Numele Domnului Preşedinte"

<<Cetăţeni,

            A pronunţa numele Domnului Preşedinte al republicii înseamnă a lumina cu făcliile păcii interesele sfinte ale naţiunii care, sub înţeleapta lui cîrmuire, a cucerit şi continuă să cucerească nepreţuitele foloase ale progresului şi ale ordinii, ale ordinii şi ale progresului!!!

            Ca cetăţeni liberi, conştienţi de datoria pe care o avem să veghem asupra propriei noastre soarte, care este şi soarta patriei, şi ca oameni de bine, inamici ai anarhiei, proclamăm că salvarea republiciistă în realegerea eminentului nostru mandatar, şi numai în realegerea lui! De ce să primejduim barca statului avîntîndu-ne în necunoscut, cînd în fruntea ei se află cel mai desăvîrşit om de stat al timpurilor noastre, acela pe care Istoria îl va saluta ca Mare între Mari, ca Înţelept între Înţelepţi, ca Liberal, Gînditor şi democrat ? ? ? Chiar şi numai gîndul că altcineva ar putea ocupa o atît de înaltă funcţie e un atentat împotriva Destinelor Naţiunii, care sînt destinele noastre, şi cine ar îndrăzni acest lucru - dar nu se va găsi nimeni - ar trebui să fie închis ca nebun primejdios, iar dacă nu ar fi nebun, ar trebui judecat ca trădător de patrie potrivit legilor noastre!!! Cetăţeni, urnele vă aşteaptă!!! Votaţi!!! pe!!! candidatul!!! nostru !!! care!!! va fi!!! reales!!! de către!!! popor!!!>>1

Vi se pare cunoscut ? Nu, nu vă gîndiţi la ceva ce a fost în trecut, ci la ceea ce ni s-ar putea întîmpla în viitor. Fragmentele nu vorbesc despre România de odinioară, ci despre ţările Americii Latine şi fac parte din romanul "Domnul Preşedinte" al scriitorului Miguel Angel Asturias, laureat al Premiului Nobel pentru literatură. E adevărat că, dacă nu sîntem destul de atenţi, ni se poate întîmpla şi nouă curînd. Condiţiile par propice, iar lipsa proverbială de reacţie a românilor ne-ar putea oferi exact o astfel de ţară, unde Domnul Preşedinte şi oamenii săi ştiu tot ce mişcă. Aşa că, scapă cine poate şi cît mai are timp! 

---

1 M.A. Asturias "Domnul Preşedinte"

11 iunie - Recitind "Micul prinţ"

 Mi-a plăcut cartea asta şi în copilărie, deşi ea nu e o poveste pentru copii. Dimpotrivă, cu fiecare an ce trece, atunci cînd revii asupra ei, constaţi că ţi-a scăpat ceva. Ceea ce nu trebuie însă uitat e ceea ce spune vulpea : "Limpede nu vezi decît cu inima. Ochii nu pot să pătrundă-n miezul lucrurilor.", iar micul prinţ, mai tîrziu, va relua prin: "Ochii însă sînt orbi. Cu inima trebuie să cauţi." Şi mai ales să nu trecem indiferenţi peste pasajul ce se poate rezuma prin trei cuvinte: dacă iubeşti, ajunge!

Probabil că acest adevăr i-a fost suficient şi autorului, el însuşi pilot, care a plecat pe neaşteptate din citadela sa, într-un zbor de noapte din care nu s-a mai întors. Iar nouă ne place să credem că şi-a găsit loc pe  un asteroid, aproape de cel al micului său tovarăş.

10 iunie - S-a cam încheiat cu fotbalul

Nimic strălucitor, nici la alţii! Cît priveşte fotbalul românesc, nu mai avem jucători. Antrenorii nu pot face nimic în faţa lipsei de strategie a celor ce conduc fotbalul românesc. Şi ceva îmi spune că atîta vreme cît vom avea parte tot de Mircea Sandu şi de Mitică Dragomir în posturile cheie, cît "finanţatori" vor fi tot o persoană ce se pricepe mai bine la oi decît la joc, sau un ins făorră alt merit decît că s-a născut în localitatea Valea Boului, cît nişte indivizi aroganţi vor critica arbitrii, convinşi că Banatul trebuie să fie "fruncea", ori că toate drumurile ar trebui să ducă la Cluj, nu cred că ceva are să se schimbe. Şi ce fotbal aveam altădată! Unde e vremea în care ne calificam la Mondiale, ori Steaua cea de altădată cîştiga trofeul suprem ? Tempi passati… Şi cine ştie cînd se vor întoarce. Noroc că a venit vacanţa. Poate că la toamnă campionatul va arăta altfel! Poate…

Am revăzut victoria Stelei din Cupa Campionilor. Ce vremuri!

9 iunie 2011 - cu "găteli" simple

E o modă ca toată lumea să dea reţete. Fie de mîncare sănătoasă, fie, de slăbit, fie reţete străine, cu ingrediente străine, adesea neexplicate.

Probabil că nu sîntem foarte sănătoşi pentru că nu mîncăm simplu.

De exemplu, în perioada asta a apărut mazărea şi zarzavaturile .

Cum le găteşti simplu ?

De exemplu, pui 2 linguri de ulei într-o cratiţă, apoi o ceapă mică, tăiată  mărunt, cînd se înmoaie adaugi un borcan boabe de mazăre şi pui apă cît să o acopere. Cînd începe să fiarbă adaugi doi morcovi noi, tăiaţi rondele cam de 1 cm grosime şi, dacă vrei, cîţiva cartofi noi, mai mici. Cînd apa aproape a scăzut adaugi pătrunjel tocat fin. sare şi piper după gust, pui capacul şi stingi focul. Poţi adăuga alături piept de pui la grătar sau ficat.

Se poate şi fără cartofi.

Dar mazărea se poate găti şi cu orez. Tai o ceapă şi cîteva felii de ardei, le căleşti în ulei, adaugi două măsuri (ex. pahar) de mazăre şi unul de orez, adaugi două măsuri de apă şi laşi la fietr. Adaugi curry sau şofran, sare şi la sfîrşit pătrunjel tocat. Pui totul într-o formă unsă cu unt, o laşi să stea cîteva minute, apoi o întorci peplatou. O poţi servi doar aşa, sau alături de chiftele sau friptură.

 Destul de ieftin, de rapid şi de sănătos.

8 iunie 2011 - Tăcerea îngerilor

"În marginea Dunării se legănau ancorate douăsprezece luntrii. Pe botul lor se uscau vîrşii, prostovoale şi plăşi ude. Un băiat cu şapcă ponosită, cu flaneaua veche înverzită în coate  - avea obiceiul să se tîrască prin ierburi după ouă de pasăre - şi cu pantalonii suflecaţi pe fluierul piciorului, întinsese o scîndură ca un podeţ pe marginea a două luntri şi se lungise cu faţa la soare, ţinînd sub braţ două păpuşi de lut, coapte în foc, pietrificate, ca nişte monştri. De dincolo de Dunăre, din baltă, unde se bălăceau turme de porci, luptîndu-se să găsească rizomul strufului în apele murdare, vîntul aduce miros de nămol."

Citatul e începutul romanului "Îngerul a strigat" al autorului ce tocmai ne-a părăsit. Fănuş Neagu a plecat de la noi, mărind şi mai mult pustiul ce ne înconjoară. Pentru că în aceşti ultimi douăzeci de ai scriitori şi alţi oameni de cultură au tot plecat, dar nimeni de aceeaşi valoare nu le-a luat locul.

Şi în timp ce-i admirăm pe scriitorii latino-americani, extraordinari, e adevărat!, uităm cu totul de autorii noştri, poate la fel de talentaţi.

7 iunie 2011 - La porţile ceriului

Nu aş putea scrie despre altă emisiune TV, înainte de a-mi exprima mulţumiri şi toată admiraţia pentru ceea ce realizează pe TV Cultural Grigore Leşe, în emisiunea atît de sugestiv intitulată "La porţile ceriului". Într-adevăr, e ceva ce te poate apropia nu doar de ceruri, ci şi de frumuseţea şi bogăţia culturală a ţării acestea pe care, în ultima vreme, prea mulţi o părăsesc. Mulţumim Grigore Leşe, la cît mai multe astfel de emisiuni!

6 iunie 2011 - Atenţie la VOT!

Recent a apărut un sondaj de opinie trecu foarte repede cu vederea. Anume cîţi s-ar reînscrie ori s-ar înscrie în PCR ? În afara unor cititoare de ştiri de pe la televiziuni şi nişte indivizi ce se numesc analişti de tot felul, care s-au isterizat urgent şi i-au catalogat pe oameni "nostalgici", apoi au uitat subiectul chiar a doua zi, nimeni nu a încercat să afle motivul pentru care destui oameni au asemenea opţiune. Eu cred că foarte puţini sînt cu adevărat nostalgici, cei mai mulţi analizînd situaţia realist. Mai ales cei care au cunoscut celălalt sistem.

Iar în acel sistem, pe care l-au cunoscut şi chiar l-au detestat, de bine de rău, aveau un loc de muncă sigur, posibilitatea de a avea locuinţă, chiar dacă era un mic apartament la bloc, sau mulţumirea de a-şi petrece un concediu în fiecare an, la munte, la mare şi, mai rar, în străinătate. Poate că asta a fost marea greşală a sistemului, că nu a lăsat oamenii să călătorească şi să se convingă singuri. Şi, desigur, să înveţe ceva! Oamenii s-ar fi întors, dovadă cei care acum lucrează aiurea prin Europa şi trimit banii acasă, deşi nu mai par la fel de hotărîţi ca anii trecuţi să se întoarcă!  Chiar şi azi, cînd condiţiile nu mai par a fi nici în străinătate roz, destul de mulţi pleacă încă, pentru că nu au de ales, pentru că nimeni nu le oferă o şansă la ei acasă! Abia apoi vin ceilalţi, cei care au ca unic criteriu valoric Banul.

Dintre cei născuţi într-o epocă pe care nu au dorit-o ei, o mare parte s-au trezit după 1990 fără promisiunile în numele cărora aclamaseră libertatea. Tot mai mulţi aveau să-şi vadă fabricile desfiinţate ori vîndute pe nimic, în numele economiei de piaţă, iar ei, oameni e o anumită vîrstă, erau respinşi de noii patroni pentru că nu mai erau foarte tineri. Speranţele lor într-o altă viaţă promisă cu surle şi trîmbiţe pe la unele posturi de radio, s-au năruit în cîţiva ani! Nu numai că nu au cunoscut binele promis, ci s-au trezit brusc aruncaţi la marginea societăţii ca nişte obiecte inutile! E corect atunci să-i numim pe aceşti oameni nostalgici şi să-i tratăm cu dispreţ ?

Mai există ceva din vechiul sistem de care am uitat, accesul la cultură. Se putea lua, dintr-un salar modest, cel puţin o carte în fiecare lună, ori puteai merge la spectacole de tot felul, spectacole valoroase cu mari interpreţi, ati tot mai puţine şi mai greu accesibile. În schimb, azi e la modă televiziunea comercială!

Altădată, la operă sau la concert, se puteau asculta interpreţi(mai ales din fostul sistem socialist) ce apăreau pe marile scene ale lumii, fără să te coste biletul prea mult faţă de preţul unui spectacol obişnuit, care era cam al unui kilogram de zahăr! Astăzi, pentru mulţi oameni, biletul la un spectacol e o problemă.

Mulţi nu regretă vechiu sistem, dar consideră că un sistem în care munca era elogiată şi nu şmecherii ce se îmbogăţesc peste noapte tocmai din ceea ce a făcut fostul sistem, era totuşi preferabil celui pe care-l avem acum. "Avem libertate", se vor grăbi să susţină unii. Da! Inclusiv libertatea de a muri de foame, ori numai de disperare.

Sistemul de odinioară cel puţin se prefăcea că are grijă de oameni, cei de azi nu-şi ascund dorinţa de a pune mîna pe tot ce a mai rămas de la ceilalţi, pentru că de douăzeci de ani nu s-a mai făcut nimic. Ba da, vile pentru descurcăreţi! Şi atunci, de ce să creadă oamenii că azi e mai bine ? Ei cred acum doar în ceea ce simt concret, mai ales după ce s-au lăsat odată iluzionaţi de abstractul ce nu le-a adus decît deziluzii.

Ciudat este că, în ciuda isteriei de o zi a posturilor de televiziune, nu am văzut politicieni care să pară îngrijoraţi de rezultat şi cu atît mai mult să-şi pună întrebări cum s-a ajuns aici. Tineţi-o tot aşa, domnilor! Numai că s-ar putea să aveţi surprize la vot…

4 iunie 2011 - Sfîntul Francisc s-a rugat pentru noi.

Iar atunci cînd oamenii nu l-au ascultat, el a predicat păsărilor, care, mai înţelepte decît noi, s-au oprit să-l asculte.

3 iunie 2011 - Se apropie vacanţa!

Primele zile de vară, vacanţa e aproape. 

Şi ce e mai frumos decît să te plimbi pe ţărmul mării, să asculţi valurile şi să simţi adierea brizei, să aduni scoici, să visezi… 

Apoi vacanţa se termină şi nu-ţi mai rămîne decît amintirea vacanţei, ca un ţipăt de pescăruş

2 iunie 2011 - Despre bucătărie, altfel …

Azi e zi de sărbătoare, aşa că voi vorbi doar despre plăcerea de a găti. Ştiu că se caută mai mult reţete, dar asta nu înseamnă că cei sau cele care le caută au şi plăcerea de a găti. Ori statul în bucătărie ar trebui să fie o bucurie nu o corvoadă. Se poate găti repede sau să faci lucruri ce îţi cer timp, totul e să-ţi dea satisfacţie. de aceea, pe viitor, pe lîngă diverse reţete voi vorbi puţin şi despre alte lucruri legate într-un fel de ele. Dar asta, începînd de săptămîna viitoare.