Recent a apărut un sondaj de opinie trecu foarte repede cu vederea. Anume cîţi s-ar reînscrie ori s-ar înscrie în PCR ? În afara unor cititoare de ştiri de pe la televiziuni şi nişte indivizi ce se numesc analişti de tot felul, care s-au isterizat urgent şi i-au catalogat pe oameni "nostalgici", apoi au uitat subiectul chiar a doua zi, nimeni nu a încercat să afle motivul pentru care destui oameni au asemenea opţiune. Eu cred că foarte puţini sînt cu adevărat nostalgici, cei mai mulţi analizînd situaţia realist. Mai ales cei care au cunoscut celălalt sistem.
Iar în acel sistem, pe care l-au cunoscut şi chiar l-au detestat, de bine de rău, aveau un loc de muncă sigur, posibilitatea de a avea locuinţă, chiar dacă era un mic apartament la bloc, sau mulţumirea de a-şi petrece un concediu în fiecare an, la munte, la mare şi, mai rar, în străinătate. Poate că asta a fost marea greşală a sistemului, că nu a lăsat oamenii să călătorească şi să se convingă singuri. Şi, desigur, să înveţe ceva! Oamenii s-ar fi întors, dovadă cei care acum lucrează aiurea prin Europa şi trimit banii acasă, deşi nu mai par la fel de hotărîţi ca anii trecuţi să se întoarcă! Chiar şi azi, cînd condiţiile nu mai par a fi nici în străinătate roz, destul de mulţi pleacă încă, pentru că nu au de ales, pentru că nimeni nu le oferă o şansă la ei acasă! Abia apoi vin ceilalţi, cei care au ca unic criteriu valoric Banul.
Dintre cei născuţi într-o epocă pe care nu au dorit-o ei, o mare parte s-au trezit după 1990 fără promisiunile în numele cărora aclamaseră libertatea. Tot mai mulţi aveau să-şi vadă fabricile desfiinţate ori vîndute pe nimic, în numele economiei de piaţă, iar ei, oameni e o anumită vîrstă, erau respinşi de noii patroni pentru că nu mai erau foarte tineri. Speranţele lor într-o altă viaţă promisă cu surle şi trîmbiţe pe la unele posturi de radio, s-au năruit în cîţiva ani! Nu numai că nu au cunoscut binele promis, ci s-au trezit brusc aruncaţi la marginea societăţii ca nişte obiecte inutile! E corect atunci să-i numim pe aceşti oameni nostalgici şi să-i tratăm cu dispreţ ?
Mai există ceva din vechiul sistem de care am uitat, accesul la cultură. Se putea lua, dintr-un salar modest, cel puţin o carte în fiecare lună, ori puteai merge la spectacole de tot felul, spectacole valoroase cu mari interpreţi, ati tot mai puţine şi mai greu accesibile. În schimb, azi e la modă televiziunea comercială!
Altădată, la operă sau la concert, se puteau asculta interpreţi(mai ales din fostul sistem socialist) ce apăreau pe marile scene ale lumii, fără să te coste biletul prea mult faţă de preţul unui spectacol obişnuit, care era cam al unui kilogram de zahăr! Astăzi, pentru mulţi oameni, biletul la un spectacol e o problemă.
Mulţi nu regretă vechiu sistem, dar consideră că un sistem în care munca era elogiată şi nu şmecherii ce se îmbogăţesc peste noapte tocmai din ceea ce a făcut fostul sistem, era totuşi preferabil celui pe care-l avem acum. "Avem libertate", se vor grăbi să susţină unii. Da! Inclusiv libertatea de a muri de foame, ori numai de disperare.
Sistemul de odinioară cel puţin se prefăcea că are grijă de oameni, cei de azi nu-şi ascund dorinţa de a pune mîna pe tot ce a mai rămas de la ceilalţi, pentru că de douăzeci de ani nu s-a mai făcut nimic. Ba da, vile pentru descurcăreţi! Şi atunci, de ce să creadă oamenii că azi e mai bine ? Ei cred acum doar în ceea ce simt concret, mai ales după ce s-au lăsat odată iluzionaţi de abstractul ce nu le-a adus decît deziluzii.
Ciudat este că, în ciuda isteriei de o zi a posturilor de televiziune, nu am văzut politicieni care să pară îngrijoraţi de rezultat şi cu atît mai mult să-şi pună întrebări cum s-a ajuns aici. Tineţi-o tot aşa, domnilor! Numai că s-ar putea să aveţi surprize la vot…
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu