19 mai

Încă puţin şi plec în vacanţă. Sper să şi constat pe acolo ce înseamnă să ai demnitate. Şi o mare albastră şi lumea zeilor, care vai, erau atît de asemănători oamenilor!
Tot ce doresc e să uit de oamenii de aici, cu cîteva excepţii...
Din nou nota maximă cu tot respectul meu, domnului Tăriceanu.
Despre vacanţă, la întoarcere.

16 mai

Gaşca din justiţie îşi face mai departe de cap. Nimic nu i se întîmplă individului... În schimb, prin condamnarea domnului Dragnea sîntem puşi la colţ toţi cei care am votat. Putem spune pentru prima oară că democraţia e îm pericol. Se aude la ambasade ?!!!
Doamna de la DNA şi aliata de la Înalta Curte au cam trebui cercetate, dar cine s-o facă ? Parchetul General a îndrăznit şi aşa foarte mult. Bra vo lor, sper să nu fie foc de paie!
Toată stima pentru domnul Tăriceanu! În sfîrşit un bărbat adevărat în politica românească. Dacă învaţă să fie consecvent, poate deveni şi domnul Ponta!

9 mai

Ar trebui să fie în special ziua victoriei împotriva norilor negrii care au cuprins o vreme Europa secolului trecut. Doar asta!
Cineva a avut ideea să zică şi ziua Europei. Care Europă, cea care e mai dezbinată azi decît pe vremea Cortinei de Fier ? Şi oare din vina cui ? Mi se face silă cu atîta ipocrizie! Europa ar fi trebuit să însemne, aşa cum spunea Ioan Paul al II lea, "globalizarea solidarităţii", dar nici vorbă de aşa ceva!
Cît ne priveşte pe noi... Domnul preşedinte şi-a dat arama pe faţă; îl văd tot mai mult ca pe un personaj din romanul sud-american, cît despre toţi ceilalţi lachei ai diverselor ambasade, aştept un dram de demnitate!
Există vreum bărbat adevărat care să le spună indivizilor ălora să nu se mai amestece în problemele noastre ? Are cineva curajul să le atragă atenţia că nu sîntem colonia lor ?

3 mai

După ce am scris lucruri frumoase cu două zile înainte, iată-mă în situaţia să mă crucesc.
Am urmărit, atîta cît am putut, nişte fragmente din "Flautul fermecat". Cred că Mozart s-a răsucit în mormînt!
Dumnezeule, aşa-zisul regizor, oricine ar fi fost, nu cred că s-a uitat nici pe text, ce să mai vorbim de partitură ori de comentariile lui Mozart însuşi asupra muzicii sale. A fost de coşmar, nu ştiai nici unde eşti, nici cine e toată adunătura aia, semăna cu un balamuc şi cine a urmărit opera prima oară nu cred să mai încerce în veci.. Altfel, cîteva voci foarte bune, dar ca să le auzi, trebuia să ţii ochii închişi.
Mă întreb ce or fi priceput cei din sală, că păreau foarte entuziasmaţi, ori aplaudau pentru că e la modă ?!
Dar dezamăgirea cea mai mare mi-a oferit-o chiar celebra Scala. E adevărat că nu am urmărit decît minutele transmise de ştirile Rai, dar a fost suficient. Montare, cică modernă adica minimalistă, cu trei obiecte de decor pe scenă şi Calaf în haină de piele, iar Turandot în rochie de secol XXI. Cred că teatrele se află în criză de fonduri, altfel nu se explică moda asta! E bine şi aşa, dar nu văd cum a fost respectată muzica lui Puccini. Şi ca cireaşă pe tort, au mai transmis şi finalul de la Nessun dorma, că doar aşa e la modă. Mai bine se lăsau păgubaşi. În viaţa mea nu am auzit ceva mai scîrţîit decît acuta aceea! Şi unde ? La Scala unde publicul ar fi fost capabil să-i fluere şi pe un del Monaco ori Pavarotti! Iar ăştia cică au aplaudat 11minute ?! Să se fi schimbat în halul ăsta publicul italian ? Doamne fereşte!

1 Mai 2015 - Revin

Am considerat o vreme că nu merită să mai revin. Poate că ceea ce se petrece la noi mă face să gîndesc încă la fel. Totuşi... La alţi se întîmplă lucruri frumoase. De exemplu , expoziţia de la Milano, care se inaugurează astăzi şi care aseară a fost precedată de un spectacol minunat. Era în faţa Domului, cu mari interpreţi, cîntînd operă italiană şi canţonete, cu orchestra şi corul de la La Scala, cu mulţi interpreţi în frunte cu unul dintre ambasadorii evenimentului, Andrea Bocelli. Pe cînd şi la noi ?