După ce am scris lucruri frumoase cu două zile înainte, iată-mă în situaţia să mă crucesc.
Am urmărit, atîta cît am putut, nişte fragmente din "Flautul fermecat". Cred că Mozart s-a răsucit în mormînt!
Dumnezeule, aşa-zisul regizor, oricine ar fi fost, nu cred că s-a uitat nici pe text, ce să mai vorbim de partitură ori de comentariile lui Mozart însuşi asupra muzicii sale. A fost de coşmar, nu ştiai nici unde eşti, nici cine e toată adunătura aia, semăna cu un balamuc şi cine a urmărit opera prima oară nu cred să mai încerce în veci.. Altfel, cîteva voci foarte bune, dar ca să le auzi, trebuia să ţii ochii închişi.
Mă întreb ce or fi priceput cei din sală, că păreau foarte entuziasmaţi, ori aplaudau pentru că e la modă ?!
Dar dezamăgirea cea mai mare mi-a oferit-o chiar celebra Scala. E adevărat că nu am urmărit decît minutele transmise de ştirile Rai, dar a fost suficient. Montare, cică modernă adica minimalistă, cu trei obiecte de decor pe scenă şi Calaf în haină de piele, iar Turandot în rochie de secol XXI. Cred că teatrele se află în criză de fonduri, altfel nu se explică moda asta! E bine şi aşa, dar nu văd cum a fost respectată muzica lui Puccini. Şi ca cireaşă pe tort, au mai transmis şi finalul de la Nessun dorma, că doar aşa e la modă. Mai bine se lăsau păgubaşi. În viaţa mea nu am auzit ceva mai scîrţîit decît acuta aceea! Şi unde ? La Scala unde publicul ar fi fost capabil să-i fluere şi pe un del Monaco ori Pavarotti! Iar ăştia cică au aplaudat 11minute ?! Să se fi schimbat în halul ăsta publicul italian ? Doamne fereşte!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu