31 martie

Sîntem în Postul Mare şi mă întreb ce se întîmplă cu noi. Niciodată nu am simţit biserica mai departe de oameni ca acum. Mă mir că mai are în sondaje şi încrederea care o are din moment ce s-a îndepărtat de sufletele pe care ar trebui să le păstorească, umblînd după bani şi putere. Tocmai ei care ar trebui să ştie mai bine decît oricine altcineva greutatea cuvintelor rostite cu milenii în urmă despre deşertăciune!

Şi totuşi, aşa cum sîntem, păcătoşi şi nerecunoscători, Cineva S-a sacrtificat pentru mîntuirea noastră. Dar şi despre asta reprezentanţii bisericii au uitat să ne vorbească! Poate ne amintim singuri, că tot sîntemn în Postul Paştelui! Ar trebui chiar ca acest sacrificiu să ne dea de gîndit.

30 martie

Se tot plîng unii că nu merge turismul. Nici nu va merge curînd, aşa cum e promovat!

De altfel, cine să-l promoveze, domnul ăla care e ministru şi care e mai slab decît fosta ?!

Au ei un inventar cu ceea ce poate oferi în acest moment România turistică şi cu situaţia din ţară: drumuri, hoteluri, pensiuni, dotarea staţiunilor de tratament etc, ? Probabil nu, dovadă că îi lasă rece şi cum arată Borsec ori Herculane şi chiar atîtea alte staţiuni şi baze de tratament. Au rezolvat cumva ca la Olăneşti să ai acces la apă, fără să plăteşti unuia care doar a făcut un gard şi se îmbogăţeşte din ceea ce ar trebui să fie al tuturor ori măcar venit al localităţii ?

Au nişte trasee posibile pentru pelerinaje la diferite mănăstriri, cu informaţii la zi, că tot vorbea fosta ministră de turism religios şi sîntem în post ? Nu!

Să încerce cineva să-i întrebe cum ar promova Mănăstirea Rohia, spre exemplu, dar aşa repede, să vedeţi ce răspunsuri ar da! Şi tare mă tem că nici agenţii de turism nu sînt mai breji. Eu de cîte ori am cerut informaţii mai ample, am primit un ridicat din uneri.

Ţin minte că am întrebat odată o fîţă de la o agenţie de turism dacă s-ar putea organiza o excursie cu vizitarea mănăstirii Rila şi m-a întrebat senin: „Ce-i aia ?!”. Şi aşa vrem noi să facem turism în ţară şi în străinătate! Dacă-i întrebi de Socotra pun pariu că îşi vor face cruce şi vor zice că eşti nebun, în orice caz, nu vor fi capabili să-ţi spună că acolo se ajunge greu (cred că e nevoie de un permis special), că ar fi foarte scump şi departe, etc.

Din păcate, ca mai peste tot în ţara asta, inclusiv turism fac nepricepuţii cu bani, care cred că totul se limitează la Paris, Las Vegas, Maldive ori Tailanda şi pentru oamenii de rînd cîteva plaje din Bulgaria,  Grecia şi poate din Spania!

29 martie

Azi e joi, deci ne întoarcem la reţete. Şi sîntem tot în post. Uneori e dificil să mai găteşti ceva, noroc cu soia. Poţi să faci chiftele cu soia, fiartă puţin, un cartof crud ca să lefe, puţin praf de usturoi, pătrunjel, făină, o lingură de pesment şi condimente (piper, boia), apoi le prăjeşti, de preferinţă în ulei se palmier. Le poţi servi cu mîncare de mazăre, cartofi, ori le poţi face un sos de roşii, în care pui şi o foaie de dafin, apoi adaugi chiftelele şi le dai cîteva clocote. Nu sînt aşa de seci şi merg bine cu piure de cartofi.

28 martie

Iniţial am vrut să vin cu un citat, apoi m-am răzgîndit. Nu are rost, pentru cei mai mulţi e greu să vadă cît de actual e romanul lui Garcia Marquez „Toamna patriarhului” aici, la noi. Ca şi în roman, nici noi nu am vrut să credem că ne putem întoarce la dictatură ori, mai corect, am uitat prea repede ce a însemnat ea. Că reîntoarcerea de acum ar putea avea ceva comun cu acel vas de război evocat în roman nici nu ne trece prin minte să admitem. Şi totuşi, dacă am citi cu atenţie romanul, dacă am medita puţin...

Revin a nu ştiu cîta oară cu acelaşi sfat. Citiţi cartea, ori recitiţi-o cei care aţi uitat, e mai necesar ca oricînd!

27 martie

Aceleaşi filme repetate de nu ştiu cîte ori, aleleaşi seriale proaste, nu am mai văzut ceva drăgut de aproape un an, aceleaşi emisiuni fără miez!

 Domnul Badea zice că poţi schimba canalul. Mă îndoiesc că la emisiuni de după amiază, atenţie!, pe orar de 17 – 19, la care se uită şi copii, iar părinţii sînt interesaţi de bîrfe şi certuri, chiar dacă cu bip!, copii au ce învăţa. Iar ei nu pot, chiar dacă ar vrea să schimbe canalul. Şi nu e doar treaba părinţilor cum se formează, ci şi a societăţii, adica şi a radioului şi televiziunii, deci ar trebui să fim mai atenţi ce dăm pe posturi şi, mai ales, cum dăm anumite lucruri, dacă vrem să avem şi altceva decît audienţă. Dacă nu, să nu ne plîngem că avem o societate care nu reacţionează şi a cărei reacţie îi enervează adesea pe domnii Gîdea sau Badea.

Unii nici cu toate vulgarităţile din lume nu fac audienţă. Cum e individul ăla de la B1, care face eforturi penibile să-l imite pe domnul Badea, deşi îl critică, mai bine zis îl înjură tot timpul. Sînt curioasă cît mai e ţinut pe post.

26 martie

Sînt curioasă ce urmează. În ţară şi în lume! Deocamdată e greu de prevăzut ceva, starea de confuzie pare să existe nu doar la noi, ci şi în lume, unde nu prea există lideri. Ori poate că ăsta e şi scopul, o mulţime amorfă, ghidată de oamenii fără chip. Ăia chiar ştiu foarte bine ce urmăresc!

La noi, am senzaţia că se încearcă, fără succes, impunerea unor lideri în Piaţa celor ce protestează. Numai că pentru asta un om ar trebui să aibă acea scînteie cărăra oamenilor de acolo le lipseşte. Probabil credinţa în cauza lor!

Pepet, singurul om care m-a convins, deşi nu se dă nici protestatar nici lider, a fost domnul care s-a aruncat de la balcon, deşi dezaprob astfel de gesturi.

M-a dezamăgit şi domnul Putin. Şi cu operaţia estetică şi cu lacrimile, chiar dacă nu au fost sincere. Mi se pare o greşală de imagine. El trebuia să rămînă tipul cu faţă de statuie la care doar ochii aceia cenuşii ca două pumnale dovedesc că e viu, nu să se maimuţărească operîndu-şi mutra şi cu atît mai puţin să verse lacrimi. Nu cu asta i-a pus la respect pe americani, iar ăia chiar au nevoie să fie puşi la respect, pentru că iar se gîndesc la blestemăţii.

24 martie

Vă propun un exerciţiu. O zi din viaţa noastră să încercăm să nu ne certăm, ci să oferim un zîmbet, să nu mentalizăm nemulţumiri pentru ce nu am realizat, ci să ne bucurăm pentru ceea ce avem, să nu spunem nu pot face asta, ci să-l rugăm pe Dumnezeu să ne ajute să ne îndeplinim obiectivul. Sînt sigură că ne vom simţi mai bine şi cine ştie, poate că vom vedea altfel viaţa.

Şi mai am un sfat. Cînd sîntem supăraţi pentru lucruri mărunte să ne gîndim o clipă la cei care chiar ar avea pentru ce să fie trişti. Poate aşa învăţăm să fim mai buni, mai optimişti!

P:S. Mi-am amintit că, în urmă cu vreo două săptămîni, domnul Cristian Tudor Popescu, iar ne făcea teoria reintroducerii pedepsei cu moartea. Crescut în mediul unor activişti PCR atei, nu mă aştept ca domnul în cauză să adere la credinţa creştină. El doar s-a lepădat de convingerile părinţilor în favoarea capitalismului, adica a optat pentru egoism, ceea ce nu e o surpriză. Mă întreb dacă ar mai fi la fel de categoric în situaţia în care cel care ar fi descărcat pistolul ar fi unul dintre membrii familiei domniei sale. Şi ar fi bine să nu îl tenteze pe diavol, chiar dacă nu crede în Dumnezeu, asta ca să nu fie obligat să experimenteze pe propria piele ceea ce propovăduieşte cînd e vorba de alţii.

23 martie

Voi da cîteva imagini dintr-un loc unde nu se întîmplă ceea ce ar trebui, un loc minunat, unde ar putea funcţiona nişte pensiuni, un loc unde a existat cîndva şi un trenuleţ, dar furia de după 1989 l-a distrus ca şi atîtea alte linii ferate mici, vîndute la fier vechi, un loc unde s-ar putea profita de produse bio şi, dacă ar fi inteligent exploatat, ar putea să fie un colţişor de Rai. Din păcate nu este şi, mă tem, nici nu va fi!

Nu dau numele, cine recunoaşte locul din poze, bine, cine nu, să se gîndească un pic dacă nu cunoaşte un alt loc ca ăsta, frumos şi uitat!

22 martie

A venit primăvara. Încet încet apar tot felul de frunze verzi, bune pentru ciorbă: salata, urzicile, spanacul, loboda. Voi da reţeta mea, adica principiul de bază, apoi pentru fiecare se ajustează puţin.

Se călesc în ulei 2-3 cepe verzi şi nişte usturoi, din care este. Dacă e verde, tot aşa. 2-3 bucăţi, dacă e vechi în funcţie de cît e de mare şi cît vrei să fie gustul, cam 2 căţei. Eu pun praf, cam ½ linguriţă, la 2 l apă.

Imediat după ce ai pus ceapa şi usturoiul adaugi ce ai, salata ruptă bucăţi, spanacul, urzicile sau loboda tăiate mai mare cu cuţitul şi le laşi să se călească.

Dacă faci supă de salată  poţi adăuga ½ din cantitatea de lichid apă, cealaltă zer, dacă ai. E bun pentru că are mult calciu. Pentru celelalte doar apă.

Cînd începe să fiarbă adaugi o lingură de bază pentru supă (tip vegeta), piper şi, pentru celelalte supe, cu excepţia salatei, două linguri orez sau ceva tăieţei. O dregi cu ou şi smîntînă sau iaurt. Iar dacă vrei mai acră adaugi lămîie.

Pentru supa de salată, odată cu ceapa şi usturoiul poţi pune şi bucăţele de suncă ori costiţă să se prăjească puţin, apoi le laşi să fiarbă în supă, situaţie în care pui ulei mai puţin.

Tot la supa de salată poţi să faci omletă tip clătită, dar mai groasă, ori frigănele.

Un alt sfat e să folosiţi salată de grădină adica nu din asta căpăţîni, cum se găsesc în magazine, ci salata mai mică pe care o aduc cultivatorii, dacă o mai aduc anul ăsta!

În ceea ce priveşte supa de lobodă, se pune atît lobodă albă, cît şi nişte lobodă roşie, mai ales pentru culoare. Eu la supa de lobodă pun doar orez, la celelalte opţional.

La urzici trebuie abut grijă, se pune doar frunza nu şi codiţele care sînt lemnoase.

Oricare varianţă o veţi alege e foarte bună ciorbele de acest fel fiind sănătoase, cu atît mai mult acum, prinăvara.

* dacă ai ştevie, aceea nu se face singură, e prea acrişoară, aşa că o combini fie cu spanac, fie cu lobodă, fie cu urzici, fie chiar cu salată.

21 martie

Cred că se duce o luptă teribilă pentru a împiedica accesul la cultură. Va deveni probabil un lux la care cei mai mulţi nu vor avea acces, în ciuda modalităţilor de comunicare.

Argumente ?

Spectacolele de operă şi teatru, sub pretextul modernizării, sînt nişte ciudăţenii care nu mai au adesea legătură cu intenţiile autorilor.

Se premiază scriitori la care te întrebi ce s-o fi găsit, oricum nu îi citeşte nimeni. Pe Marquez, Llosa ori Pamuk îi citeşte!

Chiar şi în muzica uşoară se promovează non valorile, voci sintetice la care dacă le cade staţia s-au dus!

În general se încearcă o globalizare a superficialităţii, a lipsei de cultură, de valori, de criterii, care în cîteva generaţii va da naştere la o turmă foarte uşor de condus. Vor mai exista atunci cîţiva îndrăzneţi gata să salveze planeta ?

În coşmarul lor etern din filmele pe care le promovează, unele filme de duzină, dar perfecte pentru manipulare, se tem că da!  Ori poate că nu se tem, îşi iau doar o marjă de siguranţă ca să poată spune după aceea: noi am prevăzut totul, dar am ştiut că pînă la urmă omul şi forţa binelui... Adica bla, bla, bla!

Din păcate, oamenii merg deocamdată şi chiar cu admiraţie în direcţia ce i se indică turmei. Şi cine ştie dacă va mai exista salvare, aşa cum te lasă să speri aceleaşi filme!

20 martie

Domnii de la Antene erau supăraţi pe cenzură, pe bună dreptate, dar eu mă aşteptam ca ei, ori partidele din opoziţie să facă ceva mult mai deştept Şi anume să înceapă să adune semnături pentru desfiinţarea CNA. Da, aţi auzit bine, DESFIINŢARE!

De ce ? Pur şi simplu pentru că e o instituţie inutilă, care toacă bani din buget şi asigură unora nişte sinecuri.

Ar fi mai potrivită o instituţie de monitorizare, una absolut independentă, care doar să ia pulsul a ceea ce se întîmplă nu doar la televiziuni, ci şi în presa scrisă, oricare ar fi ea. Dar numai să monitorizeze situaţia, nu să ia decizii, să informeze parlamentul şi eventual să sugereze nişte modificări prin diferite legi, mai ales dacă e vorba de morală, ori de atac la demnitatea persoanelor. Dar repet, legi existente în general, nu o legislaţie specială pentru presă. Pentru asta ar fi suficient un fel de birou de cîţiva oameni, eventual pe lîngă Parlament, fără salarii de ministru şi fără avantaje.

Din păcate există acolo nişte profitori politici, care se dau mari şi care nu cred că-şi mai cunosc vechea meserie, la care ar fi totuşi bine să se întoarcă. Şi ce mare lucru că a demisionat Dan Grigore, să se întoarcă la concerte, dacă după atîta stat pe funcţii administrative nu a uitat să cînte la pian.!

19 martie

Sînt tot mai convinsă că nimic nu stă în voinţa noastră. Nici nu cred că a stat nicăieri, dar ceea ce se petrece azi pe planetă nu cred că s-a întîmplat de milenii bune. Poate de atunci de cînd a dispărut Atlantida, care nu mai cred că a fost doar o poveste. Nu ştiu dacă a fost vorba de o civilizaţie venită de nicăieri din adîncurile Cosmosului, ori doar de una care a fost posibilă la noi, iar istoricii şi arheologii ştiu prea puţin, o societate care, ca şi cea de azi, s-a dezvoltat tehnic şi a uitat de oameni, iar apoi a venit preţul trufiei.

La fel ca azi. Dorinţa de putere şi de bani a „scufundat” Atlantida. Pe ici pe colo au mai scăpat unii care au încercat să transmită ţtiinţa celorlalţi oameni, la fel cum s-ar întîmpla şi azi dacă deţinătorii tehnicii de vîrf ar păţi ceva. Dar nimeni nu învaţă nimic din trecut. Nici măcar în fatidicul an 2012.

Iar dacă anumite lucruri au fost decise deja din anumite centre de comandă, mă întreb la ce bun toate zbaterile noastre sau ce ar trebui să se întîmple în acest an ca ei, puternicii lumii, fără sentimente şi credinţă, să fie învinşti ? Dar nu e depă cum vrem noi, ci după cum hotărăşte o forţă superioară nouă, tuturor pămîntenilor, indiferent cum s-ar numi ea!

P.S. Dacă domnii de la televiziuni o vor ţine de fiecare dată două zile cu ce mai zice Băsescu, precis voi vota USL-ul numai să terminăm odată. Să se uite şi ei pe audienţe cum scad cînd dau ce a mai zis dînsul. Nu mai interesează pe nimeni care mai are bun simţ, dar nu toţi „ziariştii” înţeleg asta.

17 martie

Cred că multe probleme s-ar putea rezolva dacă am fi mai solidari ca naţie. Nu mă refer acum la solidaritatea oamenilor în faţa unor dificultăţi ale semenilor, aşa cum au fost zăpezile, inundaţiile ori boala. Mă refer la solidaritatea aceea minunată a unui popor care speră ceva, cum au fost momentele din 1989. A durat puţin şi nu cred că se va repeta, dar ar fi fost minunat ca, imediat după aceea, în loc să ne gîndim cum să ne îmbogăţim doar noi, ne-am fi gîndit la bunăstarea tuturor,

Din nefericire am făcut parf şi ceea ce am avut şi am creat o polarizare socială sinistră, doar ca să facem pe placul unora care, oricum ne dispreţuiesc. Trebuia profitat de faptul că tot au organizat unii acţiuni peste acţiuni în 1990, doar doar îl alungă pe Ion Iliescu şi îşi pun oameni şi să facem ce credeam noi de cuviinţă, că posibilităţi am fi avut.

Din păcate nici Petre Roman, care a făcut multe lucruri bune, altfel nu l-ar fi trîntit ăia în septembrie 1991, nu a avut curaj să rupă cu vasalitatea faţă de Europa şi să nu-i pese de SUA. După eşecul din Transilvania din martie nu cred că ar fi avut curajul să ne bombardeze cum au făcut mai tîrziu cu Yugoslavia. Sau, cine ştie?...

P.S. Ca să vezi cine moare acum de grija Serbiei, precupeaţa de la Berlin! A uitat ce i-au făcut Yugoslaviei mai ales ei şi americanii ? Sper că sîrbii nu au uitat! Oare cu ce mai vrea să se aleagă de pe acolo, că sîrbii nu au insule şi Kosovo l-au luat deja ?!

16 martie

La turism a venit unul şi mai nepriceput, deşi zice că s-a ocupat exact de asta înainte. Oare ? Pentru că de cînd a venit nu a produs măcar o idee. Iar ţara asta are atîtea locuri superbe! De exemplu, o altă zonă din Munţii Banatului, alta decît celebrul Semenic, una renumită cîndva şi destul de uitată acum. Se numeşte Poiana Mărului. Aşai că nu e celebră ca Sinaia şi snobii nici nu se gîndesc că ar mai putea exista şi altceva decît Valea Prahovei ori zona Moeciu-Bran ?

Nu vă spun mai mult, căutaţi şi singuri, iar surpriza (ca peisaj vorbesc) vine abia atunci! Ce frumoasă ţară avem, păcat că nu ştim să o apreciem şi să ne folosim de frumuseţile ei!

Unii ar zice conform bancului „păcat că e locuită” şi uneori mă întreb cît de departe de adevăr o fi zicerea asta ?

15 martie

Sîntem în post, aşa că vă propun o supă

Supă de năut.

Năutul e foarte bun pentru toată lumea şi se găseşte gata fiert în conservă.

O ceapă de mărime potrivită se căleşte în ulei, se adaugă un morcov mic dau o jumătate din tr-un morcov potrivit, dat pe răzătoarea cu ochiuri mici, apoi cartofi tăiaţi cuburi nu prea mari şi se pune apă. După ce a început să fiarbă se adaugă o cutie de năut din care s-a scurs apa, puţin rozmarin şi se potriveşte de sare şi piper. E gata cînd sînt fieţi cartodii, adica în aproximativ 10 minute.

* cei care nu ţin post ori îl ţin catolic pot pne smîntînă sau iaurt cremos.

Dacă folosiţi năut obişnuit nu din donservă, acesta se pune în apă 12 ore, apoi se fierbe cam două în oala sub presiune. Atenţie să nu scadă toată apa!

Şi pentru că o asemenea operaţiune presupune să fierbi mai mult năut nu doar vreo 200 gr., puteţi face să-l treceţi pe restul prin sită şi să faceţi o pastă de năut în care puneţi cam 2 linguri din zeama în acre a fiert şi potriviţi de sare, piper şi praf de usturoi.

Se mănîcă punînd deasupra ulei, boia şi alături murături şi ceapă roşie tăiată peştişori şi frecată cu sare şi desigur cu pîine prăjită, lipie sau chipsuri.

Dacă aveţi noroc, prin magazinele cu produse arăbeşti, cîte or mai fi rămas, găsiţi sos de susan. Găsiţi şi pasta de năut gata preparată, sub numele de hunus.

14 martie

M-am săturat să se tot spună despre unul sau altul ce oameni de cultură, ce intelectuali grozavi sînt! Pînă la urmă se devalorizează şi noţiunea asta. Toţi rîd de T.Paleologu, n-am înţeles de ce, el chiar e intelectual, unul care ştie din Shakespeare că adevărurile le spui adesea făcînt pe clownul. În schimb se ambiţionează să-i considere mari intelectuali pe Cotoi, ori pe Patapievici. De ce ? Primul nu a făcut dovada prin nimic, celălalt e doar o ”făcătură”, iar cei ce cad în extaz probabil nu au citit ceea ce, chipurile, ar fi scris. M-am întrebat deseori, oare chiar el o fi scris ?

13 martie

N-am zis o vreme nimic despre propaganda pe care i-o fac unele posturi tv şi unii oameni regelui Mihai.

Precizînd că eu sînt republicană , hai să lămurim puţin povestea!

Nu am nimic cu regele ca persoană şi mai ales ca personalitate istorică. De fapt istoria îl va judeca, nu noi, care nici după 60 de ani nu avem suficiente informaţii despre anumite evenimente şi nici nu le putem, probabil, aprecia.

Eu mă refer la ceea ce este vizibil şi cunoscut de către noi şi se rezumă la cîteva lucruri.

1. Aş vrea să ştiu ce a căutat în vara lui 1989 la Budapesta, atunci cînd se discuta despre Transilvania separat de România ? Şi tot aici, ce a căutat toată toamna rspectivă la emisiunea „Panorama” de la televiziunea maghiară ?

2. Deşi locuieşte adesea în ţară, pe fetele lui, cu excepţia Margaretei, care are interes, nu le cunoaşte nimeni, nu vin aici şi nu le interesează de România. Probabil nu ştiu româneşte, nici regina nu ştie, nu au învăţat în 20 de ani decît puţine cuvinte, cu excepţia aceleaşi Margareta.

Personal îi înţeleg, dar nu pot avea ataşament pentru cineva care nu simte ca noi şi nu poate avea mare afecţiune pentru un popor care îi e străin ca sînge, avît în vedere că el e germano-anglo-grec, iar ortodox doar de nevoie. Nu e neapărat un rău în asta, dar nici afinităţi nu pot să existe!

3. Indiferent cît de severe ar fi regulile lor monarhice, nu ar trebui să includă şi lipsa completă de sensibilitate. El nu e Dumnezeu, ca să-i privească de sus pe toţi! Nici Dumnezeu nu o face, dimpotrivă! Ori faptul că nu a avut curiozitatea măcar să-şi cunoască fratele vitreg şi nici nepotul, să-i cunoască doar!, mi se pare mie, om obişnuit, o dovadă că pentru noi, ceilalţi cu care nu are în comun nici măcar naţia, nu are decît o rece indiferenţă, mascată în cuvinte frumoase.

Atunci de ce am renunţa la dreptul nostru, al fiecăruia de a putea fi cîndva, măcar teoretic, în fruntea ţării ?

12 martie

Nu voi vorbi despre politica internă, voi face doar cîteva scurte observaţii:

1. Ursuleţul Panda e tot mai penibil. În ciuda ifoselor şi aroganţei, nu reuşeşte să-şi depăşească deloc condiţia de lacheu. Pentru că cea de mare intelectual cred că e mai degrabă o poveste a creatorilor de imagine, care a prins însă şi la oameni aparent serioşi.

2.  Asta nu e nimic pe lîngă caraghioşii din partidul de guvernămînt. Ăia chiar nu au nici inteligenţă nici bun simţ şi cred că vor sfîrşi prin a-i exaspera pe oameni şi bun e Dumnezeu dacă nu îi vor lua cu „huo!”, cît de curînd.

3.  Din păcate nici opoziţia nu are suficientă forţă, deşi acţionează mai coerent decît pînă în urmă cu două luni. Ceea ce nu înţeleg ei e că după ce la putere e plin de caricaturi, e nevoie măcar la ei de bărbaţi adevăraţi. Şi degeaba rîd de Mazăre, omul are destule idei bune, chiar dacă multe doar de imagine.

Din păcate nimeni nu poate sau nu vrea să vină cu o listă de specialişti, ori măcar de oameni adevăraţi, oameni care să nu fie capabili de trădare pentru o poziţie personală, oricare ar fi ea. Au fost cîţiva, numai că opoziţia s-a cam dezis de ei. Păcat!

10 martie

Vine primăvara! Chinuit, dar vine! Cel puţin zilele tot mai lungi, de altfel cel mai frumos lucru din această perioadă, e dovada. Ascultaţi-l pe Grieg şi gîndiţi-vă vum se topesc zăpezile nordului. Puţină muzică bună, alături de un pic de timp frumos e de dorit în acest sfîrşit de săptămînă. 

9 martie

Am făcut de curînd o descoperire. Domnul Meleşcanu, deşi se numeşte Teodor, e ateu. Altfel nu s-ar explica de ce a „uitat” să pună mîna pe Biblie şi că nu a încheiat jurămîntul măcar cu semnul crucii, dacă nu a vrut să adauge acel „Aşa să îmi ajute Dumnezeu!”, uzitat de toţi cei care oficiază un astfel de ritual. Mă rog, de judecată tot nu va scăpa!

Pe mine nu mă mai miră trădarea, cel puţin nu după dezertarea dezonorantă a lui cristian Diaconescu, cel care are tupeu să ne şi dea lecţii de morală, dar faptul că domnul mai sus pomenit e necredincios, chiar m-a surprins!

8 martie

Azi e ziua femeii. O zi pe care o respectau comuniştii şi pe care ăştia de azi o consideră desuietă. De fapt au dreptate, pentru că ei nu respectă femeia. Dimpotrivă, a devenit, la fel ca multe alte lucruri, obiect de consum. Ori e bună la bucătărie.

Atunci să vorbim de bucătărie, că tot e joi şi sîntem în post!

Două feluri de salate:

1. O cutie de ton, 2/3 cutie de porumb, 10 cm praz, alb şi verde, cîteva frunze de salată, o ceapă roşie mică, zeamă de lămîie, sare, piper. Pentru cine vrea, puţin ulei de măsline.

Amestecaţi totul într-un castron. De la salată alegeţi inima, apoi cîteva frunze ca să căptuşiţi un bol. Piperul îl puneţi la sfîrşit. Acoperiţi şi lăsaţi aşa o jumătate de oră.

Ceapa se taie peştişori, iar parzul rondele. În schimb salata se rupe bucăţele cu mîna.

2.Fierbeţi cam 200 gr paste fără ou în formă de scoică. În aceeaşi apă fierbeţi şi cîteva bucheţele de broccoli şi conopidă, sau numai una dintre ele. Dacă folosiţi broccoli puneţi mai tîrziu în apă, conopida odată cu pastele.

Scoateţi întîi legumele, apoi scurgeţi pastele şi le puneţi într-un bol. Adăugaţi 2-3 linguri de mazăre, 2-3 ciuperci care au fost ţinute ½ h într-un amestec de ulei, piper, sare şi zeamă de lămîie, ceea ce v-a rămas din cutia de porumb (ori porumb murat, din conservă tăiat rondele cam de 2 cm), ceapă sau praz după gust ( cam 5 cm praz sau o ceapă mică), un morcov mic dat pe răzătoare, mai mult pentru culoare, o jumătate de ardei roşu, brocoli şi conopida. Se stropeşte cu ulei, se adaugă piper şi zeamă de lămîie şi se amestecă uşor.

* pentru cine nu ţine post se poate adăuga piept de pui şi brînză cu mucegai albastru. De asemenea se pot folosi şi ciuperci din conservă, situaţie în care nu pun la marinat.

7 martie

Asta ar trebui să o spun la comentariile despre tv., totuşi mi se pare nimerit să vorbesc aici despre cultura care nu se face. Cîteva exemple care chiar ar trebui să intre în atenţia CNA, respectiv emisiuni de după amiază, toate numai scandaluri, tot felul de show-uri în care subiecţii se ceartă, dar nu-i vezi (înţeleg că nici nu li se permite, or nu li se pune la dispoziţie), nici privind un set de emisiuni la televiziune, nici măcar un film, un serial ori un meci, ceea ce, după ce stau mai milt timp închişi, mi se mare inumam. Normal că devin agresivi. Nu-i vezi nici citind ori pe doamne lucrînd ceva. Şi atunci ce exemple se oferă ? Chiar nu interesează pe nimeni ?

Ţi se răspunde că numai astfel de emisiuni fac audienţă. Dar deserviciile pe care le fac naţiei ? Nu s-a gîndit nici un post să facă o emisiune concurs cu premii, măcar pe subiecte de cultură generală ? Ca să aduc un argument, aş zice că emisiunea domnului Ianţu chiar are succes, doar că e singura. În schimb pe la alţii există mai multe emisiuni de tip cultură generală. Poate că la început ar fi interesul cîştigului, în timp însă beneficiile ar putea să fie multiple.

6 martie

Nu voi vorbi despre emisiunile tv, ci despre anumiţi ziarişti. Mai precis despre cei care se chinuie din răsputeri să rupă USL şi în special să-l discrediteze pe Victor Ponta.

Nu-mi place domnul Ponta, dar nici nu pot să nu observ că i se răstălmăcesc toate acţiunile şi afirmaţiile, doar doar se rupe alianţa. Culmea e că unii sînt fie „independenţi”, de exemplu Bogdan Chiriac, fie ai domnului Voiculesc, în special omul cu laptop-ul, despre care sînt tot mai convinsă că e altceva decît pare şi sper să se desconspire odată, aşa ca să-l dea domnul Voiculescu afară, să nu mai poată otrăvi suflete.

Şi tot acum văzîndu-i, mi-am amintit „Lista lui Severin”, celebră prin faptul că dădea o mulţime de nume de agenţi acoperiţi, din politică şi din presă, din păcate bagatelizată exact ce cei pe care îi numea şi dată uitării chiar şi de ceu ce îşi zic patrioţi. Dacă s-ar uita cineva acum pe lista aceea, ar avea surpriza să constate că, în bună parte, Adrian Severin, atît de hulit atunci ca şi azi, a avut dreptate. Poatre că are şi acum, numai că noi, sclavi ai mirajului UE nu vrem să vedem. Şi, în afară că scade credibilitatea presei, în vreme ce ne convingem tot mai mult că o bună parte dintre ziarişti chiar sînt agenţi străini, atitudinea supusă a celor ce nu sînt înregimentaţi nu face bine nimănui. Nici azi, cum nu a făcut nici altădată. Din păcate teama, interesele ori numai snobismul nu ne lasă să vedem dincolo de aparenţe.

5 martie

Am promis să nu vorbesc o vreme despre politica internă. Înainte de orice pentru că vreau să mă lămuresc eu însămi referitor la unele situaţii.

Aşa că, să ne uităm pe planeta pămînt. Americanii nu o duc prea bine, dar tot se bagă în treburile altora. Tot ce fac în ultima vreme, de la nordul Africii la Orient e sortit eşecului, iar lumea e tot mai scîrbită de ei. Doamna Clinton e o dezamăgire, iar vînătorul de muşte de la Casa Albă nu reuşeşte să se remarce prin nimic. Cîntă sperînd că aşa arată o faţă umană, dar spectrul atacului asupra Iranului şi toate blestemăţiile din diverse locuri din lume nu prea mai pot fi ascunse şi el nu reuşeşte să convingă pe nimeni.

Cît priveşte Europa, de s-ar termina odată cu iluzia numită Uniunea Europeană. Nu e decît o porcărie menită să asigure supremaţia cîtorva asupra restului ţărilor, aşa zis admise mai tîrziu, de fapt tîrîte în aventura celor puternici, care nu au mai putut face faţă unui nou război şi s-au gîndit să supună o mare parte din ţările continentului, cică „eliberîndu-le” de comunism. Adica distrugînd în primul rînd CAER-ul şi lăsăîndu-i pe cei mai mulţi, printre care şi pe noi, fără fabrici, fără bănci, fără pămînt chiar. Desigur, există destule cozi de topor în fiecare ţară, dar de ce ar trebui să plătească o mulţime de amărîţi, chiar dacă la o anumită vreme au fost abil manipulaţi, pentru ticăloşia cîtorva îmbogăţiţi ? E şi cazul Greciei şi a altor ţări. Portugalia nici măcar nu e vinovată, au jefuit-o la fel ca pe noi cînd i-au „permis” intrarea în UE!

Aşa că, să nu-l mai aud pe Radu Tudor debitînd tîmpenii despre greci şi despre alţii şi pupînd-o undeva pe oribila precupeaţă de la Berlin. Să stea să se gîndească bine, înainte de a scoate ceva pe guriţă. Mai ales că se contrazice de la o săptămînă la alta! Nu poţi fi şi patriot şi susţinător al americanilor, nu poţi iubi ţara asta şi susţine, în acelaşi timp, pe toţi aroganţii unei Europa falimentare care ne-au distrus şi acum ne dau lecţii!

Ceea ce mă nelinişteşte e Orientul, cel de mai aproape, dar şi de mai departe, în special Pakistanul şi India. Dar despre asta, cu altă ocazie.

P.S. Altădată, mă întrebam retoric ce va urma, Siria sau Iranul. Atunci nu ştiam încă răspunsul exact, acum nu-mi rămîne decît să afirm Siria şi Iranul. Pentru că Siria a fost aruncată în război civil, iar Iranul e gata să fie atacat sub un pretext sau altul. Desigur, totul se face în numele democraţiei! Numai să nu li se întoarcă repede americanilor şi celor care-i incită cu vîrf şi îndesat chestia asta. Pentru că, în prostia lor, continuă să nu înţeleagă ce se întîmplă de fapt şi nici să admită că totul ar putea avea efect de bumerang.

3 martie

Trebuie să vină primăvara. Am auzit că domnul Leşe a avut un spectacol la Ateneu, păcat că nu am putut să-l văd şi trebuie să mă mulţumesc doar cu TVR Cultural de duminica. E totuşi mai mult decît nimic, dar mai multe apariţii ale sale, nu doar cu muziuca, ci şi cu vorba, ar face vine multora în această primăvară pe care îmi place să o numesc a redeşteptării noastre.

2 martie

E o bucurie să constaţi cîtă umanitate e încă în poporul ăsta atît de înşelat de toţi în ultimii douăzeci de ani. Şi să vezi cum, în momentele de restrişte, la fel ca în urmă cu alţi douăzeci şi... de ani, reuşim să ne adunăm, chiar dacă solidaritatea va fi iarăşi de scurtă durată. Un lucru e sigur, că nu ne vor învinge!

Sper ca în starea actuală de confuzie şi totodată de dorinţă de mai bine să apară şi oameni de excepţie care să dorească să facă ceva. Şi mai alesă că politicul de la noi le va da o şansă să arate că pot schimba lucrurile.

1 martie

Tocmai astăzi, de mărţişor, e rîndul unei reţete. Avînd în vedere că sîntem în post şi că e un fel de sărbătoare am să încerc să sugerez un dulce de post, chiar dacă mai mult catolic.

Am să propun ceea ce în anumite locuri din lume se numeşte

Cataif

De făcut îl fac însă în felul meu, mai ales că nu am găsit nicăieri o reţetă, aşa că din ceea ce am văzut şi am gustat, mi-am făcut-o singură.

Prăjiţi în ulei, de preferinţă de palmier mai multe rotocoale de fidea (tăieţei foarte fini, pe care îi găsiti în pungi în rotocoale). Faceţi-o cu grijă ca să nu se srtice, apoi cînd sînt aurii îi puneţi la scurs pe hîrtie absorbantă, apoi într-o tavă unde turnaţi un amestec de sirop din miere de albină, în funcţie de cîtă prăjitură faceţi. Trebuie cam o ceşcuţă de cafea de mărime medie (nici mică nici mare) de sirop pentru fiecare rotocol. Amestecaţi mierea, cam 3 linguri, cu puţină apă şi cu 2-3 plicuri de zahăr vanilat şi faceţi siropul. Asta cam pentru 5-6 porţii.

După ce rotocoalele au absorit siropul puneţi fiecare rorocol pe farfurie şi cu un cornet puneţi-i un moţ consistent de frişcă. Dacă vreţi, la sfîrşit puteţi pudra cu puţin cacao.

E simplu şi foarte bun, deşi nu cred că e reţeta adevărată de la cataif. E pur şi simplu o idee. Şi ca sfat, vă spun că se face cu 2-3 ore înainte de a fi servit ca să aibă timp să absoarbă siropul şi nu se lasă de azi pe mîine.

* bineînţeles că, folosind fidea fără ou şi frişcă vegetală, prăjitura devine de post.