22 iunie

O zi după solstiţiu, fapt ce ar trebui să ne găsească cu lumină în suflet.
Îi doresc mulţi ani lui Adrian Năstase, pe care să-i trăiască frumos, fără să se gîndească încă la bătrîneţe. Are suflet tînăr şi încă multe lucruri de oferit.
Sper ca în aceste zile să se gîndească mai mult la ceea ce constituie motiv de bucurie: o soţie devotată, doi copii extraordinari, o nouă carte publicată, ceea ce a putut (sînt convinsă) să facă pentru oamenii pe care i-a întîlnit acolo unde nu ar fi trebui să ajungă. Dar merită să se întrebe dacă tocmai întîmplarea asta nu a vrut să îi demonstreze că poate mai are ceva de făcut pentru cei care au ajuns acolo; unii, asemeni lui, neavînd ce căuta acolo, iar alţii avînd nevoie să se salveze.
Sîntem mulţi cei care credem că Adrian Năstase mai are multe de spus. De aceea îi dorim mulţi ani, sănătate şi multe bucurii în viitor. Pentru că după nori apare şi soarele, nu-i aşa ?!

15 iunie

Mihai Eminescu nu a fost uitat de data asta. Poate ne revenim!
În rest, îi doresc succes domnului Tăriceanu, candidatura sa la preşedinţie pare singura garanţie că nu am avea surprize privind menţinerea sistemului creat de Băsescu, ori apariţia unui prim-ministru surpriză...
Liberalii ceilalţi ori sînt proşti, ori ticlăloşi, ori doar oportunişti, că altfel nu e de înţeles ce fac.
Eu nu sînt de părere majorităţii analiştilor şi cred că domnul Quintus aduce mari desevicii liberalismului cu atitudinea de acum. Lipsa de simpatie faţă de Tăriceanu nu ar trebui să-l împiedice să judece corect, dar fiecare cu ale sale responsabilităţi în faţa istoriei.
Sper să se trezească oamenii şi să-i măture pe toţi impostorii, trădătorii şi oportuniştii din politică, altfel nu vom supravieţui ca naţie! Dar poate că e prea tîrziu...

8 iunie

Zi de mare sărbătoare pentru lumea creştină. Sper ca Dumnezeu să ne lumineze pe toţi!
Deşi, dacă mă gîndesc la ce am văzut pe 6 iunie în Franţa, am mari îndoieli. Toată aroganţa marilor puteri adunată să omagieze lupta cu un anume fel de totalitarism, din care cei care au suferit cel mai mult părea că au fost uitaţi, semn că domnii respectivi nu au înţeles mare lucru nici din acel război, nici din consecinţele pe care propriile lor pacte de mai tîrziul le-au provocat europenilor. Sau nu le pasă! A fost interesant să-i vezi alături pe Putin, Merkel, Obama şi regina Angliei. Doamne iartă-mă, pînă la urmă Putin părea cel mai real dintre toţi. Cel puţin nu se preface. Vrea să fie urmaşul lui Petru şi în sensul ăsta se şi îndreaptă, fără să facă apel la tot felul de clişee, cum se obişnuieşti în lumea aşa zis "democrată". Măcar ştii cu cine ai de luptat; nu se dă prieten cînd nu e, cum fac ceilalţi! Cît despre noi, să vedem ce va urma...

4 iunie

În vreme ce marele Dumitru Fărcaş îşi regăseşte taragotul şi nu-i poartă pică celui care i-a furat lucrul cel mai drag, instrumentul cu ajutorul căruia ne-a încîntat jumătate de secol, familia prezidenţială e implicată în tot felul de scandaluri şi plîngeri penale. Ce diferenţă!
La liberali lucrurile par în oarecare măsură să se clarifice, deşi încet. Domnul Crin experimentează pe propria piele povestea cu "fereşte-mă Doamne de cei pe care-i credeam prieteni", dar o merită din plin. Poate că e mai bine că au văzut şi posibilii votanţi oneşti de ce e capabil, nu să ne fi trezit cu el preşedinte. Şi dacă tot e vorba că fiecare are conducătorii pe care-i merită, sper să înţelegem şi noi că merităm mai mult.