30 iunie

Ieri a fost sărbătoare. Sfinţii Apostoli Petru, cel cu cheile Raiului şi Pavel, cel cu citaul celebru despre iubire, care se încheie cu „Dragostea nu cade niciodată”. Şi mă întreb cîtă lume îl ştie ori cîtă lume s-a aplecat asupra acestui citat din Corinteni cu adevărat. Pentru că, pînă la urmă „Dumnezeu este iubire” crede religia noastră, iar noi numai de iubire nu dăm dovadă. Şi, din păcate, nici nu prea mai sîntem capabili să percepem iubirea divină, după care ne plîngem de ceea ce ni se întîmplă, deşi vina e doar la noi. Poate că despre dragoste ar trebui să ne vorbească în primul rînd biserica; din păcate ea e tot mai departe de noi şi tot mai străină de sentimentul de iubire a aproapelui.

P.S. Mai sînt două luni de vară, numai că ziua începe să se scurteze. Să profităm deci de căldură, dacă va fi, de zilele încă lungi, de frumuseţea mării ori a muntelui, după preferinţă. Eu una prefer întinderea de ape, chiar dacă imensitatea lor uneori mă sperie.

ŞI PENTRU CĂ TOT E VACANŢĂ ÎMI IAU LIBER TREI SAPTAMÎNI APOI VĂ SPUN CUM A FOST.

29 iunie

Mă gîndesc iarăşi la filmul despre călătoria lui Che prin America Latină. Merită văzut pentru că nu e doar o imagine a unei lumi de odinioară (între timp lucrurile s-au îmbunătăţit), nu e doar povestea despre cum s-a înfiripat o legendă, ci oferă şi nişte peisaje minunate. În loc să ne pierdem vremea cu tot felul de filme „de acţiune” care nu fac doi bani, ne-am putea uita la ceva ce s-ar putea să ne dea de gîndit şi care ne oferă, în plus, o altfel de călătorie. Şi mai ales ne poate emoţiona prin unele detalii pe care nu le-am văzut de mult la domnii atît de premiaţi.

P.S. Dacă tot s-a vorbit atît de filme şi de premii, am văzut că toată lumea e încă dată pe spate de premiile domnului Mungiu. Credeam că după primul moment de entuziasm măcar unii vor reflecta. Păcat că nimeni nu a observat un lucru: la fel cum în celălalt film domnul Mungiu glorifica avortul (avortul e totuşi o crimă pe care o fac cu seninătate nişte dudui pentru care hormonii sînt mult mai importanţi decît sentimentele şi decenţa), acum, de dragul propriului succes, ne pune tuturor ştampila de înapoiaţi şi fanatici, chiar dacă în realitate era vorba doar de un caz izolat. Şi dacă stai să te uiţi cum arătau cele două protagoniste premiate la premiere, prost machiate, prost pieptănate şi încă şi mai prost îmbrăcate, lumea chiar va crede că aşa sîntem.

28 iunie

Nu mă voi complica prea mult, de altfel majoritatea reţetelor sînt simple şi rapide. Vara cu atît mai puţin merită să stai în bucătărie. În ce mă priveşte, speriată de felul cum se obţine uleiul, m-am horărît să-l elimin din tot ce pot. În rest voi căuta să folosesc mai puţin şi pe cît posibil din cel presat la rece. Aşa că noua reţetă de conopidă poate suna cam aşa: Se fierbe conopida, se scurge şi se pune într-un vas uns cu unt şi tapetat cu pesmet. Peste bucheţelele de conopidă se pune un ou bătut cu o lingură de smîntînă şi cu puţin caşacaval ras, cam 2 linguri. Mai adăugaţi 2 linguri din acelaşi caşcaval pe deasupra şi daţi la cuptor cam 20 de min. Cine vrea poate adăuga şi piper alb măcinat. Se poate mînca aşa, iar carnivorii lîngă o bucată de friptură, desigur, deşi eu zic că piept de pui la grătar e de preferat.

27 iunie

Voi incheia subiectul Adrian Nastase cu citeva citate din Micul print.
Unul li se potriveste mulltora care s-au exprimat in aceste zile, cind mai decent ar fi fost sa taca!
"...Serpii sint niste lighioane rautacioase. Niste lighioane care pot sa te muste din placere..."
Iar celalalt, mult mai incarcat de semnificatii, se refera la cum ar trebui sa vedem lucrurile. Si e vulpea cea care spune ca: " Limpede nu vezi decit cu inima. Ochii nu pot patrunde in miezul lucrurilor." Afirmatie pe care micul print o va reda usor diferit: " Ochii insa sint orbi. Cu inima trebuie sa cauti."
Din pacate sint tot mai putini cei care cauta cu inima.

26 iunie

Daca tot s-a pornit bulgarele odata cu dosarul lui A. Nastase, presa ar putea continua, incercind sa opreasca un rau ireversibil pina nu e prea tirziu, pina raul nu ne va coplesi pe noi toti. Pentru ca atunci DESTUL nu mai e suficient. Iar Adrian Nastase, care a crezut pina la final ca justitia nu condamna fara probe, altfel isi va pierde esenta, a recurs la gestul extrem si ca sa ne atraga atentia ca toti sintem in pericol. Din pacate multi repeta pina la saturatie ca sentintele nu se discuta. Ba se discuta! Mai ales ca judecatorii nu sint zei, ci indivizi mediocri si coruptibili.
Pornind de la dosarul Nastase, am vrea ca presa sa ne ajute sa aflam:
1.Cine sint cei 970 de maroti si ce au declarat, in esenta, acestia, ca si timpul, in saptamini sau luni, cit au fost audiati.
2. Citi martori au avut acuzatii- ma refer la toti 5 sau 6 citi sint si pe care lumea i-a cam uitat- si ce au declarat ei.
3. Ce alte probe exista in dosar.
4. Ce contine rechizitoriul si cum au fost motivate sentintele.
5. Cit timp a stat dosarul la parchet si cit la instante, mai ales la cea de recur si cite pagini ori volume are el.
Ar mai rebui sa cunoastem toti judecatorii de la Inalta curte, dar si de la CSM, sub raportul persormantelor profesionale, momentul in care au ajuns in functii atit de inalte, studii, altele decit facultatea, daca au pierdut dosare la CEDO si pe ce spete, pentru ca, vorba aceea, pestele de la cap...
Si ar mai trebui sa raspunda Parchetul de ce nu a dat curs nici semnalarilor- cu dovezi- din presa, nici unor plingeri, ori a dat NUP in cazuri evidente de furt, vezi Roberta Anastase ?!
In plus, trebuie intrebati cei de la Bruxelles, care monitorizeaza tara pe justitie, daca li se pare corecta amenintarea lansata de un procuror, fie el si Daniel Morar, lansata in direct la televiziunea nationala, catre judecatorii care dispun achitareaa in cazurile pe care el le vede altfel, asta in vreme ce noua ni se spune ca nu trebuie sa comentam sentinte ? Si in ce stat, dupa un astfel de gest omul acela nu ar fi plecat imediat ?
Daca presa isi va lua rolul in serios, poate ca e momentul sa le spunem unora ca e destul.

25 iunie

S-a vorbit mult despre Adrian Nastase in aceste zile. Voi spune doar ca, fiind crestin precticant, nu pot fi de acord cu asemenea gest, ca om insa il admir pentru ca s-a comportat ca un adevarat barbat tot mai putini de altfel! Pacat doar ca nu toti au inteles lectia de demnitate.
Mai adaug ca Divinitatea l-a iubit miercuri seara putin mai mult decit pe noi ceilalti si nu l-a lasat sa plece nelinistit spre intunericul la care singur s-ar fi condamnat. Miercuri pe nisip se vedeau urmele unei singure perechi de pasi, cum spune un superb poem sud-american, pentru ca Dumnezeu il purta pe brate. Altfel nu se explica nici reactia politistului, nici strafulgerarea domnului Rus, caruia astfel i se pot ierta toate greselile anterioare, nici cei 2 mm care a despartit glontul de o zona vitala. Si cred ca Dumnezeu l-a salvat si pentru ca stie ca mai are ceva de facut. Ramine ca insusi Adrian Nastase sa afle ce anume.
Poate ca trebuie sa isi aduca propria contributie la oprirea raului ca sa nu devina ireversibil.
Oamenii onesti, in special din presa, ar putea sa faca inceputul. in ce fel va spun miine.

23 iunie

La noapte e noaptea de Sînziene, noapte magică, venită probabil dinainte de creştinism şi preluată de acesta pentru că nu i-a putut face faţă. Pare o noapte în care alte lumi vin să ia contact cu lumea noastră pămîntească şi, dacă din întîmplare te întîlneşti cu un asemenea moment şi nu eşti destul de puternic, o astfel de revelaţie te poate înnebuni. Pare, o dată în plus, că magia nopţii de Sînziene ne povesteşte despre vremuri trecute în care oamenii, mai puţin preocupaţi doar de ceea ce e material, palpabil, reuşeau să păstreze legătura cu lumile paralele şi să vadă dincolo de vizibil. Nu ştiu casă e bine sau rău, ceea ce ştiu e că o astfel de noapte, acum, în momentul zilelor lungi ale verii are ceva straniu.

22 iunie

N-am mai vorbit de ceva vreme despre vacanţele prin România. Ne plîngem că nu ne permit drumurile, dar am putea să mergem cu trenul. Asta dacă cineva s-ar gîndi să facă ceva pentru calea ferată, nu cum s-o vînd cît mai repede şi la fel de prost ca atîtea bunuri pe care le-am avut.

Am putea merge totuşi cu trenul pînă la Braşov. Cei interesaţi au mai multe locuri frumoase de vizitat, Biserica Neagră fiind doar unul dintre ele. Tot cu trenul poţi merge la Predeal ori Sinaia să stai o zi două şi apoi să te întorci acasă. Mă refer mai ales la bucureştenii care se înghesuie pe Valea Prahovei pierzînd nu doar timp, ci şi bani. Poate că la sfîrşit de săptămînă ar trebui să se mai adauge un tren special, dar cine să se gîndească la asta. Desigur, se poate merge cu trenul de la Timişoara la Orsoava, incluzînd Herculane, ori de la Timişoara şi Arad la Oradea, dar şi de la Roman, Iaşi ori Suceava prin acele zone minunate ale ţării, sau de la Rîmnicul Vîlcea la Sibiu. Mă refer doar la drumuri scurte, fără maşină, aşa ca să rentabilizăm şi CFR-ul şi să facem o ieşire de sfîrşit de săptîmînă fără să poluăm natura. Poate că aşa am reuşi să menţinem mai jos şi preţul benizinei. Pentru asta trebuie însă să ne ajute şi CFR-ul pe noi, pentru că după felul în care au fost gîndite orarele trenurilor, îţi vine să crezi că cineva ne sabotează din greu. Şi poate chiar ne sabotează, că nu-mi vinse să cred că totul merge prost doar din vina noastră. Pînă acum am înţeles că ceilalţi au vrut să ducă tot ce ne-a mai rămas la faliment, dar nici pe ăştia de acum nu-i văd prea hotărîţi să facă ceva ca să ne fie mai bine. Nici în turism, nici în justiţie, unde e şi mai grav. Dar nici noi nu face!

20 iunie

 Să ne întoarcem la dulciuri. Cu vişine se poate face şi altceva decît dulceaţă ori vişinată. Se pot face cîteva dulciuri aproape dietetice. Faceţi o budincă de ciocolată. Cine e îndemînatic o poate face cu cacao şi tapioca(se găseşte uneori la magazinele naturiste) că e fără chimicale. Pe fundul bolului sau al cupei, dacă serviţi direct, se fărîmă cîţiva biscuiţi (dacă sînt cu cocos e minunat!). Se amestecă vişinile zdorbite(după ce am scos sîmburii), cam 100 gr, cu un pahar de iaurt mic şi cu frişcă bătută, cam 250 ml. Dacă e din cutie nu mai are nevoie decît de un plic de zahăr vanilat, dacă e din lapte, adăugaţi şi 2 linguriţe zahăr. Peste biscuiţi puneţi cîteva linguri de budincă (cam 2-3 dacă puneţi direct în cupă) şi apoi frişca cu iaurt şi vişine, amestecate bine, dar nu umpleţi cupa de tot. Puneţi la rece pentru o jumătate de oră şi serviţi decorînd cu o frunză de mentă şi cu puţină ciocolată rasă ori fulgi de cocos.

Puteţi face şi spumă de vişine calsică, ţinînd cont că la un albuş se pun 2 linguri cu vîrf de zahăr  şi una de fructe fără sîmburi. Atenţie însă, nu e dietetică, iar vişinele trebuie puţin scurse de zeamă să nu se lase albuşul. O puteţi servi ca atare, ori cu un pişcot alături, iar pentru cine se pricepe, cu fîşii de aluat din foietaj coapte în cuptor ca să fie crocante.

20 iunie

Şi pentru că tot am vorbit despre încercarea de imbecilizare a oamenilor, observ că noi nu prea facem mare lucru ca să contracarăm asemenea acţiuni. Chiar dacă unele ziare vînd cărţi mai ieftine ori CD-uri cu mari creaţii muzicale ori arhitectonice ale lumii, ori albume de artă, nu e destul! Trebuie organizată o mişcare de rezistenţă culturală, nu ştiu cum, dar trebuie să se găsească o metodă. E singura noastră salvare ăn faţa asaltului Cavalerilor negri, dornici doar de putere şi care, dacă îi vom lăsa să ne ia cultura ne vor lua imediat după aceea şi sufletul. Am mai observat şi că Orwell e mai actual ca oricînd!

19 iunie

Cei din televiziuni ori sînt tîmpiţi, ori cumpăraţi. Se tot laudă cu tot felul de evenimente pe stadioane sau în pieţe şi cu audienţa lor. Audienţă la nimic, ori la nimic de valoare. Cel puţi la noi, unde se promovează tot felul de cîntăreţi de doi bani şi se lasă pe afară talente reale. Cred că asta e o politică de a imbeciliza oamenii, o politică la nivel planetar, nu doar la noi. De altfel, creşterea taxelor de şcolarizare peste tot în lume cred că face parte din aceeali politică de imbecilizare a oamenilor pentru a putea fi conduşi mai uşor. Şi asta se întîmplă mai ales în statele numite democrate. Dumnezeule, ce prefăcătorie! În schimb cei ce îşi zic ziarişti şi politicieni pe la noi, deşi adesea nu sînt decît nişte snobi fără un minim de informaţie şi fără opinii personale, critică cu toată gura CUBA, unde nu există analfabeţi. Ţi se face silă!

P.S. Tot am amintit de Cuba, oficial în luna iunie e data de naştere a lui Ernesto Che Guevara. Am văzut un film excepţional făcut după primul său Jurnal, acela din vremea cînd, împreună cu prietenul său Alberto Granado au străbătut America Latină şi au văzut cîtă nedreptate şi sărăcie era pe continent. I-aş recomanda domnului Radu Tudor să lase deoparte clişeele, să privească filmul în linişte, fără să se gîndească cine sînt personajele, să ia la nevoie şi cartea lui Reginaldo Ustariz şi după aceea să vorbească. Pînă acum, cel puţin la adresa lui Che nu a făcut decît să debiteze aceleaşi texte pe care de decenii le debitează propaganda americană ca să-şi justifice agresiunile.

18 iunie

 Nu am vorbit pînă acum despre noul sistem de vot, contestat la faimoasa Curte Constituţională, care şi-a pierdut orice urmă de credibilitate după ce au mai fost şi decoraţi domnii de acolo. Foarte curînd se va demonsta că atît primarii aleşi dintr-un singur tur, ca şi parlamentarele sînt doar jocuri făcute în favoarea partidelor mari. Şi dacă tot şi-au căutat-o, haideţi să votăm independenţi, cît mai mulţi independenţi! Sper să aibă curajul să candideze. Am făcut un apel, dar nimeni nu pare interesat cu adevărat de ceea ce numim „democraţie”. Dimpotrivă, votul de la locale a demnonstrat cît sîntem de imbecili. Altfel ar fi protestat mai mult alături de acele ONG-uri pentru ca să nu le fie luat dreptul de a fi reprezentaţi. Mi se pare frustrant să nu poţi beneficia de un tur doi în care să te repoziţionezi. Şi prevăd că între primul candidat şi următorii vor fi diferenţe de doar cîteva procente. Iar dacă nebunia de la locale se va repeta, chiar ne merităm soarta!

Deocamdată nu mi se pare corect nici să fim la cheremul a două sau trei partide, cum vrea domnul Antonescu. Dacă nu ar avea ei şanse, nu cred că ar mai dori asta. Oricum, acolo unde sînt doar două partide s-a demonstrat că ele există doar în favoarea celor puţini şi foarte bogaţi, pentru restul democraţia fiind doar o iluzie. Dar e treaba lor! Noi însă, sper să avem destulă inteligenţă să nu permitem asta. E cea mai gravă încălcare a drepturilor noastre şi ar fi trebui ca ONG-urile să strîngă semnături ca să se organizeze un referendum.

În altă oridine de idei, PDL-ul tot bate din gură cu 300 de parlamentari. Să fim serioşi! Poate 300+18 ale minorităţilor. Pare să nu se gîndească nimeni că odată ce reducem doar din mandatele parlamentare ale partidelor, dar minoritarii rămîn cu ale lor, iar UDMR mai cîştigă separat destule, cei discriminaţi sîntem noi, majoritarii. Oricum sîntem discriminaţi în propria noastră ţară, dar asta deja mi se pare prea mult.

P.S. Un ins de la o emisiune de noapte, sufere cumplit că nu a fost numit el ministru de externe, aşa cum îşi dorea demult, pentru că se crede buricul pămîntului. Nu i-a mers nici după ce prietenii lui americani l-au infiltrat în televiziunea domnului Voiculescu, aşa că nu-i rămîne decît să-l critice şi pe Ponta, cum i-a criticat pe toţi cei care nu l-au vrut. În locul lui m-aş întreba totuşi, dacă după toate dovezile de doctă aroganţă pe care ni le dă nu a convins pe nimeni, nu cumva e şi vina lui ? Dar e şi vina Antenei 3 că îl mai lasă să bată cîmpii, chiar dacă la ore de noapte. Ori e ăsta unul din costurile colaborării cu CNN, cu care se laudă ? Deşi pentru cei care ne mai amintim ce făcea postul ăla de rahat cînd americanii atacau Yugoslavia şi alte locuri, nu cred că e spre cinstea lor să se identifice cu un canal atît de asemănător prin servilism cu B1

16 iunie

Văd tot mai mulţi oameni plîngîndu-se de tot felul de lucruri. Nu voi nega că viaţa nu e uşoară nici la noi, nici pe planetă, dar e la fel de adevărat că ne lipseşte înţelepciunea. Ne plîngem că sîntem bolnavi, dar continuăm să adunăm în sufletul nostru tot felul de gînduri distructive, rumegăm tot timpul nemulţumiri care de macină nu doar sufletul, ci şi trupul, luîm un car de pastile şi continuăm să mîncăm incorect, sîntem mari consumatori de alcool, de fumat fumează mulţi elevi de prin clasa a cincea, aşa că să nu ne mirăm de nimic şi mai ales să nu ne tot plîngem.

Am dat adesea reţete simple, majoritatea nu conţin prăjeli şi nici nu costă mult. Nu pledez pentru dietă drastică (fixul cu dimensiunile de manechin mi se pare penibil), pledez însă pentru cumpătare, pentru mîncare sănătoasă şi, mai ales, pentru a folosi legumele de sezon. Roşiile acelea chimizate şi aduse de nu se ştie unde nu doar că sînt fără gust, sînt pur şi simplu nesănătoase. Organismul ştie el mai bine ce vrea şi adesea nu se potriveşte cu ce vă place dumneavoastră. Învăţaţi să-l auziţi şi să-i satisfaceţi dorinţele şi nu după multă vreme vă va plăcea ceea ce îi place şi lui şi veţi fi mai sănătoşi.

Mai rău decît mîncarea ne fac bolile sufletului. Veştic ne plîngem, vrem mai mult, ne comparăm cu alţii, şi nu ştim să preţuim ceea ce avem de fapt. V-aţi gîndit că poate sînteţi mai bogaţi decît unul care are o vilă cu douăzeci de camere şi trei maşini, deşi dumneavoastră aveţi o pensie sau un salariu de 700 lei şi mergeţi cu metroul ? Şi totuşi poate fi aşa, dar vă explic sîmbăta viitoare.

P.S. Mă abţin să vorbesc despre fotbal pînă ce se termină evenimentul. Deocamdată anumite lucruri m-au dezamăgit.

15 iunie

Nu voi vorbi despre locuri frumoase unde să ne petrecem apropiata vacanţă, ci despre misterele planetei Pămînt, cum ar fi civiliazaţiile antice, unele uimitoare pentru gradul de dezvoltare al acelor vremuri. Şi nu mă refer doar la piramide, la palatul de la Knossos cu labirintul său de coridoare, sau la construcţiile din America Latină. Multe construcţii, considerate doar legendă s-au dovedit în timp a fi reale. Şi atunci nu e oare corect să ne întrebăm de unde au apărut multe lucruri considerate poveste ? Aşa e Atlantida şi la fel Sodoma şi Gomora sau Potopul. Par mai degrabă amintiti străvechi, decît simple legende. La fel cum nu pare doar o legendă nici povestea lui Icar. Nu e numai dorinţa omului să zboare, pare mai degrabă amintirea faptului că oamenii au mai zburat cîndva. Să nu uităm că nu e vorba doar despre zborul lui Icar, ci şi carele de foc de pe cer, care sînt menţionate adesea în mituri şi nu numai. Şi apoi sistemul filozofic. La fel ca marii arhitecţi antici, dintre care unii ştiau să pună pietrele una peste alta fără mortar aşa de bine că nu încape printre ele nici măcar o foaie de hîrtie, e uimitor şi sistemul filozofic. Platon şi Aristotel or fi fost ei geniali, dar par să aibă mai mult în urmă decît gîndirea simplă a unor triburi venite să cucerească Grecia. Pare că cineva ştia enorm nu doar despre democraţie şi aştri, ci şi despre perspectivă, despre cum se ridică palate şi statui imense fără macara, ori despre maşini ciudate şi teoreme matematice greu de admis că ar fi preocupat o lume ce lupta pentru teritorii şi simplă existenţă. Şi atunci ?...

Recent am văzut un documentar despre Ierusalim. Nu voi discuta problema religioasă, dar e la fel de straniu că cele trei mari religii îşi au rădăcina în acelaşi loc, semn că Dumnezeu e unul singur, ne iubeşte la fel şi e doar o chestie de cultură că îl vedem diferit. Ar trebui însă ca fiecare din cele trei mari religii să-i respecte pe ceilalţi şi nimeni să nu creadă că ei sînt mai buni decît restul omenirii. Totul e să respecţi principiile. Nu cred însă în înţelepciunea oamenilor.

Ceea ce cred e că Ierusalimul e probabil cel mai mare centru energetic al planetei, locul de unde se poate comunica cel mai bine cu divinitatea, oricum am numi-o noi. Al doilea centru pare să fie în Tibet, dar acolo e prea mult mister şi datorită rigidităţilor de tot felul nu poţi afla ce se petrece de fapt. Păstrînd însă principiul cifrei trei, număr sacru după cum se crede, ar trebui să mai existe un mare centru energetic pe planetă. M-am întrebat adesea care ar putea să fie el, dar încă nu am reuşit să-l descopăr. Voi da ?!....

14 iunie

De ceva timp a apărut varza nouă. Desigur, e preferabil să fie mîncată crudă, salată, dar şi gătită simplu poate fi gustoasă. Bunica făcea adesea cînd era post un fel specia. Toca varza puţin mai mare decît pentru salată li o punea la fiert cu sare şi o crenguţă de cimbru. Cînd era aproape fiartă (fierbe repede), amesteca într-un castron 2 linguriţe făină cu bulion. Cantităţile depind şi de cîtă varză pregătiţi. O turna apoi peste varză, amesteca puţin, adăuga un vîrf de cuţit de piper şi gata. În ziua de azi puteţi adăuga şi o linguriţă de bază pentru supă, dar eu nu vă sfătuiesc.

Celălalt fel e mai puţin dietetic. Se taie varza fideluţă şi se căleşte în ulei cu puţină sare şi piper după gust. Separat fiebeţi paste scurte, de preferinţă în formă de pătrate, puteţi să faceţi paste şi în casă, dacă ştiţi. Cînd varza s-a călit, scurgeţi pastele puneţile peste varză şi amestecaţi. Bunica ştia să facă tot felul de aluaturi, talent pe care eu nu-l am, deci nu vă pot da sfaturi în acest sens. Ştiu doar că făcea un fel de pătrăţele mai mari, adesea fără ou, iar cînd pastele sînt fără ou, reţeta de mai sus poate fi de post.

P.S. Pare un an cu fructe puţine, profitaţi de ele aşa naturale, nu le stricaţi în prăjituri! Eventual puneţi cîteva peste 2-3 cupe de îngheţată, adăugaţi puţin sirop şi un pişcot ori două limbi de pisică.

13 iunie

Azi ar trebui să vorbesc despre cărţi şi muzică, dar voi face o excepţie, azi e ziua Sfîntului Anton de Padova, un sfînt care m-a ajutat mult şi la care îi îndemn pe toţi, catolici sau ortodocşi să se roage. Şi o pot face cam aşa : Sfinte Antoane, tu cel iubit atît de mult de Domnul Isus şi de Fecioara Maria, ştiu că toţi cei care s-au adresat ţie ca să-i protejezi au fost ascultaţi. Însufleţit de această încredere, eu vin la tine ca la credinciosul mîngîitor al celor mîhniţi. Nu lepăda rugăciunea mea, ci ascult-o cu drag şi îndeplineşte-o, dacă şi tu crezi că ceea ce îţi cer e spre binele meu. Amin!

12 iunie

Îl ador pe domnul Ilie Şerbănescu! Am mai spus asta de cîteva ori şi o să spun pînă ce se înţelege că omul e printre puţinii patrioţi pe care îi avem. Şi are dreptate în tot ce, cu durere şi revoltă spune. Adevărul e că toate guvernele de după 1990 nu au făcut altceva decît să ne transforme în ceea ce sîntem astăzi, o colonie, în sărmana ţară bogată prăduită sistematic şi cu bună ştiinţă de indivizi care ar trebui, mulţi dintre ei, să fie la puşcărie şi nu în parlament. Desigur, cei ce au mai făcut şi ceva bun ar putea beneficia de circumstanţe atenuante!

Domnul Şerbănescu are perfectă dreptate şi cînd vorbeşte despre bănci şi cînd ne aduce aminte că noi nu avem industrie şi mai ales cînd susţine că pe nimeni nu interesează să îndrepte lucrurile şi mai ales cînd afirmă că UE ne dă bani să-i cheltuim tot pentru binele lor. Dar vorba unui proverb din America latină pe care încerc să-l traduc, nu e cineva mai orb decît cel care nu vrea să vadă.

P.S. Iar a votat lumea aiurea, ca de obicei. Acum le-a dat USL-ului toată puterea, ceea ce e la fel de periculos. Oricîtă nemulţumire ar exista, dacă nu vom ănvăţa să mai şi judecăm, nu ne va merge bine. Cunosc oameni din toate partidele care nu meritau să fie sancţionaţi pentru alţii, mai ales că vorbim de locale. În plus am văzut şi oameni care s-au ales nu după calităţi, ci după sigla de partid. Nu am dubii în ceea ce o priveşte, de exemplu, pe Olguţa Vasilescu, pe care o felicit, în schimb am mari îndoieli în privinţa lui Rareş Mănescu, ales pentru că e soţul soţiei sale, care e pila lui Antonescu, omul neavînd nici un fel de calităţi, iar la tv., mai bine să nu mai apară! Mi se pare inadmisibil şi că aroganţa fără precedent a domnului Chiliman, care nu ştiu dacă e bun primar sau nu, să fie premiată cu un procent uriaş. Mă bucur că la Tîrgovişte au scăpat de un baron local şi mă întristez că alţii i-au păstrat pe Boc, Pinalti ori Falcă, dar şi că Timişul a dat dovadă de orbire totală. Puţin mai mult bun simţ ar fi fost necesar! Cam asta e. Ne merităm soarta! Mai ales că proştii l-au votat pe domnul OTV, oferindu-i astfel lui Băsescu un nou partid. Că tot se întreabă unii ce va face Udrea, pun pariu că se va înscrie în partidul lui Dănuţ. Mai am un sigur dubiu, ce va face Cristian Diaconescu ? Deocamdată rămîne lîngă idolul lui la Cotroceni, dar pe urmă ?... Să-l urmeze oare şi în insulele Caiman ori se va da bine pe lîngă altcineva ?

11 iunie

Vom vedea cum stăm la locale, deocamdată un comentariu e prematur, să ne ocupăm de altele!

Uniune Europeană iar dă dovadă că nu e capabilă de solidaritate şi că e doar o construcţie artificială în care cei puternici, sufocaţi de propria lor importanţă s-au gîndit să îi transforme în vasali pe cei intraţi acolo mai tîrziu. Vechile năravuri nu se uită uşor, aşa că numai nişte artificii au împiedicat un război. Pentru că sînt o mulţime de ţări, în special Anglia şi Olanda, care nu vor să accepte că ele fără coloniile din trecut nu înseamnă prea mare lucru. Mai ales englezii, care de la cruciade încoace s-au înbogăţit mereu pe seama altora, iar acum caută noi mijloace să facă acelaşi lucru.N

Nu numai ambasadorul american se dovedeşte obraznic şi nu păţeşte nimic, acum mai bate cîmpii prin ţară şi un ins ajuns în fruntea parlamentului Ungariei, care i-a revoltat pînă şi pe unii de la UDMR. Totuşi nimeni nu-i pune la punct!

Mai mult, un ins la fel de penibil ca şi ambasadorul american, ori ca parlamentarul ungur, care mai nou e noul consilier al locatarului de la Cotroceni, numitul Cristian Diaconescu, zice că o merităm! Într-adevăr, prin ceea ce a devenit în ultimi doi ani, insul ăsta provoacă greaţă, chiar dacă l-am preţuit cîndva Ori nici măcar asta!

Nu-mi mai place nici de domnul Putin de cînd s-a operat. Parcă e o mască şi arată oribil şi cu nimic mai tînăr. Unde e tipul care îţi dădea fiori cîns stătea acolo pe submarin, cu marea aceea rece ca şi ochii lui ca fundal ? Ce trist că nu şi-a dat seama cît de bine îi stăteau cele cîteva riduri care începeau să-i apară!

În rest, în Europa schimbările nu par să folosească la nimic. Poate pentru că sînt doar de suprafaţă, iar continentul ar trebui să se schimbe în bine. Desigur, nu vor reuşi asta cu ajutorul emigranţilor care care după ce zic că au făcut revoluţii pe la ei, prin nordul Africii, ori prin Arabia, ori cine ştie pe unde de dragul democraţiei, în loc să stea acasă şi să schimbe ceva, dau năvală în Europa bogată, să strice lucrurile şi acolo mai rău decît sînt deja.

P.S. Iar bîntuie printr-o parte din Transilvania, domnul Charles. Probabil are mari interese aici, iar tîmpiţii de la noi se arată încîntaţi, fără să-şi pună întrebări. Mă întreb dacă atunci cînd se vor deştepta nu va fi prea tîrziu. Doamne apără ţara asta!

9 iunie

Gata cu campania, mîine e votul decisiv! Un vot al dezamăgirii şi apoi Dumnezeu cu mila! Sînt curioasă ce va ieşi. Poate primim nişte indicii pentru ce se va întîmpla la toamnă, se mai sperie unii, se gîndesc alţii şi se schimbă puţin lucrurile. Deşi nu cred.

8 iunie

Azi e ultimul sfînt buclucaş. Dacă plouă azi, plouă 40 de zile! Să sperăm că nu, dar cu vremea asta capricioasă cine poate şti!

Bucuraţi-vă de zilele astea lungi de iunie şi plănuiţi măcar o mică vacanţă. Nimic mai frumos decît să mergi la mare acum, cînd nu e înghesuială. Sau să te îndrepţi spre ţările nordice, unde începe să fie doar zi, în compensaţie poate cu lungile nopţi ale iernii.

Să ne facem planuri, deci!

7 iunie

Nu sînt de acord cu prăjitul, totuşi îmi calc pe inimă. Tăiaţi fîşii un piept de pui şi cuburi nişte caşcaval nu prea uscat. Prăjiţile în ulei, după ce le treceţi mai întîi printr-o pastă făcută din apă rece, eventual minerală, şi făină, de grîu sau de orez. Se frig relativ repede, sînt gata cînd bucăţile(nu prea mari) devin aurii. Se scot pe o hîrtie absorbantă şi se servesc cu un fel de pireu de morcovi (fierţi şi daţi prin mixer pînă devin pastă), condimentat cu o linguriţă de curry, puţină sare şi, în funcţie de cantitatea de morcovi, cam două linguri de iaurt gras (eu pun la ½ kg de morcovi noi). Cine vrea şi are, poate să frigă şi cîteva frunze de salvie.

6 iunie

Nu voi scrie nici despre cărţi, nici despre muzică, doar îmi voi exprima o dorinţă. Aş vrea să existe în ţara asta o mişcare, nu doar ocazional şi cu ţintă precisă, care să lupte pentru promovarea adevăratelor valori. Din trecut şi din prezent, din ţară şi din străinătate. Prea multă vreme ne-am lăsat şi lucrările şi oamenii şi monumentele de izbelişte. Şi apoi ne mirăm că nu dă nimeni doi bani pe noi! Ar trebui să ne preţuim noi înşine, apoi să cerem şi altora. Din păcate, în momentul de faţă se întîmplă invers, adica tot ce e de valoare se afirmă mai ales în străinătate. Trist!

P.S. În ultima vreme Mihai Gâdea a încercat să aducă în lumină români apreciaţi în lume. E un pas, dar numai atît nu e suficient!

5 iunie

O parte dintre televiziunile străine şi-au adaptat programele pentru vară: filme, seriale, documentare, muzică.

Abia aştept să dispară şi de la noi fîţele şi scandalurile, deşi nu cred.

Sper de asemenea ca măcar pe Antena 3 să văd documentare despre lumea asta şi despre locuri de la noi, deşi...

Îmi pare rău pentru domnul Badea, dar criticaţii de la TVR Info chiar au la sfîrşit de săptămînă documentare interesante.

A mai apărut un canal care se umeşte ACASĂ GOLD şi am crezut că ăştia chiar vor să dea telenovele de succes mai vechi. Pe naiba, fac exact ce fac în programul obişnuit, reiau unele prograne de anul trecut sau de acum doi ani. Nici vorbă de cîteva telenovele celebre cum a fost „Inimă sălbatică”, „Usurpadora”, „Cafea cu parfum de femeie”, prima, cea care a stîrnit atîtea pasiuni, nu variantele ce au urmat, ori cîteva seriale argentiniene cu actori cunoscuţi, nu doar Gabriel Corrado, ci şi alţi cîţiva ca Araceli Gonzales sau Andreea del Bocca.. Aşa cum se prezintă aczm nu e decît un canal obişnuit şi adesea plictisitor. Păcat!

Mi se pare inadmisibil ca din atîtea canale de sport, nici unul să nu se preocupe mai serios de soarta sportului românesc. Nu am auzit dezbateri serioase, nici discuţii cu oamenii obişnuiţi să vadă ce cred ei despre ce se petrece cu sportul în general, nu doar cu fotbalul. Doar discuţii banale ori cunoscutele clişee!

Pe Mezzo se transmit tot mai des spectacole proaste sau se repetă pînă la greaţă concerte şi opere pe care le-au mai dat de zeci de ori.

P.S. Poate cei care spun că se ocupă de lumea mondenă chiar vor încerca s-o facă pe bune şi nu vom mai avea ocazia din toamnă să vedem promovate tot nişte fete cu fund şi ţîţe şi un cap gol-gol, ori indivizi care nu au nimic de spus decît că au maşină scumpă.

Sper de asemenea să nu mai vedem tot felul de bălăcăreli la ora cinci după amiază, oricîtă audienţă ar avea atfel de emisiuni. Faţă de aşa ceva ar trebui să se preocupe CNA, instituţie care, după mine, ar trebui desfiinţată pentru că nu se justifică, aşa cum funcţionează în prezent.

4 iunie

Zi de sărbătoare religioasă la ortodocşi. Mare sărbătoare!  Nici nu vreau să mă gîndesc ce vor face candidaţii în această ultimă săptămînă de campanie electorală, o campanie cam anostă, fără pretenţii şi fără surprize. Nici fantezia nu a dat pe dinafară, nici ofertele electorale nu sînt altceva decît simple clişee. Citindu-le sau ascultîndu-i pe candidaţi îţi dai seama cît de departe sînt ei de nevoile şi preocupările reale ale oamenilor. Nu m-aş mira dacă lumea nu se va duce la vot, nici dacă cei ce se vor duce vor vota din greu USL. Mă refer la cei care au primit ceva, chiar dacă pe moment sînt mai mult promisiuni.

Îmi spunea cineva zilele trecute, om cu conştiinţa faptului că votul e important, că nu ştie cu cine va vota pentru că NIMENI nu i-a dat senzaţia că se preocupă de el. Corect!

Abia aştept să văd ce va urma!

2 iunie

Voi vorbi acum despre copii şi părinţi. Pentru că există copii singuri, fie că părinţii lor au plecat la muncă în străinătate şi cred că trimiţîndu-le cadouri costisitoare îi fac fericiţi, fie pentru că aceştia stau tot timpul la muncă, să facă bani şi, adesea, carieră tot pentru copii!

Un copil nu are nevoie neapărat de lux şi de bonă filipineză, ci de dragostea părinţilor. Nu are nevoie nici de jucării costisitoare, nici de haine fără număr, ci de puţinul timp pe care ar trebui să i-l ofere părinţii. Timp şi dragoste! Poveşti, principii, bucuria unor lucruri făcute împreună.

Mulţi spun că vor pentru copii lor lecţii de engleză, pian, pictură, fără să se întrebe dacă şi copilul are nevoie de toate astea. Poate el are talent pentru limba chineză şi pentru tenis, nu pentru vioară sau balet!

De obicei părinţii îşi transferă frustrările şi nerealizările asupra copiilor, pretinzînd că o fac din dragoste. Că îi dau copilului tot ce ei nu au avut, dar nu le trece prin cap să se întrebe dacă şi copilul lor doreşte ceea ce vor ei să-i ofere ? Nu-l lasă să şteargă un praf, nici nu-l obişnuiesc de mic cu responsabilitatea de a se ocupa de un cîine ori de o pisică, ori de găinile din curte, fie ele şi acelea pitice!

Nu le trece prin minte că un copil nu se gîndeşte atît la maşina scumpă a tatăului, ci la maşinuţele din parcul de distracţii, unde ar putea, eventual, mînca o îngheţată ori vată de zahăr împreună cu părinţii săi.

Dragi părinţi care spuneţi că doriţi totul pentru copil, de cîte ori aţi ieşit cu el la iarbă verde ca să înălţaţi zmee, ori să faceţi o partidă de fotbal, ori să culegeţi flori ? De cîte ori, în loc să-l certaţi pentru cine ştie ce fleac, i-aţi explicat de ce nu e bine să facă un anumit lucru, de cîte ori i-aţi citit o poveste sau aţi urmărit împreună un desen animat ?

De cîte ori aţi ales împreună un CD cu muzică pentru copii sau v-aţi însoţit copilul la un concurs de desene pe asfalt ? De cîte ori seara, înainte de a-l înveli şi a-i spune noapte bună aţi spus împreună o rugăciune scurtă ? De cîte ori ?...

P.S. Cîţi dintre dumneavoastră au citit împreună cu cel mic ori se pregătesc să o facă, o carte numită Pollyiana ? Poate că n-ar strica să avem şi astfel de cărţi publicate de cîte un ziar, pentru că în librării nu doar că nu le poţi atinge ca preţ, ci mai sînt şi povestite pe scurt, de nu mai înţelegi nimic din ele.

1 iunie

E ziua copilului. Poate ar trebui să vorbesc despre copii, ori despre relaţia copii părinţi,  tot mai deteriorată în zilele noastre. Am s-o fac, probabil, mîine,

Azi vin cu o reţetă pentru ziua copilului. Oricum, capitolul ăsta l-am cam neglijat în ultima vreme.

Tort fluture

Faceţi un blat de pandişpan din 10 ouă, într-o cratiţă rotundă. După ce s-a copt îl scoateţi şi îl lăsaţi să se răcească, apoi tăiaţi blatul pe diametru şi apoi fiecare în jumătate şi o umpleţi cu cremă, după preferinţă.

Lipiţi apoi cele două părţi în sens invers, cu partea rotundă spre interior, din care tăiaţi puţin ca să se unească bine. Va avea aspectul unui fluture, dar pentru ca aceasta să fie încă şi mai evident, decupaţi un pic din partea din afară, astfel ca la mijloc să fie blat mai puţin şi uşor scobit, aşa aripile sînt mai vizibile. Îmbrăcaţi aripile în cremă sau în frişcă, după dorină şi decoraţi-le cu cremă colorată, cu bomboane, cireşe, fructe confiate, etc., după fantezie. Faceţi cu ajutorul unui cornet şi cu puţină cremă corpul fluturelui acolo unde se unesc cele două părţi şi din folie argintine două antene pe care le înfigeţi în pandişpan. Succes!

sugestie: pandişpanul care vine decupat tăiaţi-l bucăţi, adăugaţi şi puţină cremă sau frişcă şi daţi-l pofticioşilor ca să nu-şi vîre degeţelele în fluture înainte de vreme.