Mă gîndesc iarăşi la filmul despre călătoria lui Che prin America Latină.
Merită văzut pentru că nu e doar o imagine a unei lumi de odinioară (între timp
lucrurile s-au îmbunătăţit), nu e doar povestea despre cum s-a înfiripat o
legendă, ci oferă şi nişte peisaje minunate. În loc să ne pierdem vremea cu tot
felul de filme „de acţiune” care nu fac doi bani, ne-am putea uita la ceva ce
s-ar putea să ne dea de gîndit şi care ne oferă, în plus, o altfel de
călătorie. Şi mai ales ne poate emoţiona prin unele detalii pe care nu le-am
văzut de mult la domnii atît de premiaţi.
P.S. Dacă tot s-a vorbit atît de filme şi de premii, am văzut că toată
lumea e încă dată pe spate de premiile domnului Mungiu. Credeam că după primul
moment de entuziasm măcar unii vor reflecta. Păcat că nimeni nu a observat un
lucru: la fel cum în celălalt film domnul Mungiu glorifica avortul (avortul e
totuşi o crimă pe care o fac cu seninătate nişte dudui pentru care hormonii sînt
mult mai importanţi decît sentimentele şi decenţa), acum, de dragul propriului
succes, ne pune tuturor ştampila de înapoiaţi şi fanatici, chiar dacă în
realitate era vorba doar de un caz izolat. Şi dacă stai să te uiţi cum arătau
cele două protagoniste premiate la premiere, prost machiate, prost pieptănate
şi încă şi mai prost îmbrăcate, lumea chiar va crede că aşa sîntem.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu