25 iunie

S-a vorbit mult despre Adrian Nastase in aceste zile. Voi spune doar ca, fiind crestin precticant, nu pot fi de acord cu asemenea gest, ca om insa il admir pentru ca s-a comportat ca un adevarat barbat tot mai putini de altfel! Pacat doar ca nu toti au inteles lectia de demnitate.
Mai adaug ca Divinitatea l-a iubit miercuri seara putin mai mult decit pe noi ceilalti si nu l-a lasat sa plece nelinistit spre intunericul la care singur s-ar fi condamnat. Miercuri pe nisip se vedeau urmele unei singure perechi de pasi, cum spune un superb poem sud-american, pentru ca Dumnezeu il purta pe brate. Altfel nu se explica nici reactia politistului, nici strafulgerarea domnului Rus, caruia astfel i se pot ierta toate greselile anterioare, nici cei 2 mm care a despartit glontul de o zona vitala. Si cred ca Dumnezeu l-a salvat si pentru ca stie ca mai are ceva de facut. Ramine ca insusi Adrian Nastase sa afle ce anume.
Poate ca trebuie sa isi aduca propria contributie la oprirea raului ca sa nu devina ireversibil.
Oamenii onesti, in special din presa, ar putea sa faca inceputul. in ce fel va spun miine.