Ieri a fost sărbătoare. Sfinţii Apostoli Petru, cel cu cheile Raiului şi
Pavel, cel cu citaul celebru despre iubire, care se încheie cu „Dragostea nu
cade niciodată”. Şi mă întreb cîtă lume îl ştie ori cîtă lume s-a aplecat
asupra acestui citat din Corinteni cu adevărat. Pentru că, pînă la urmă
„Dumnezeu este iubire” crede religia noastră, iar noi numai de iubire nu dăm
dovadă. Şi, din păcate, nici nu prea mai sîntem capabili să percepem iubirea
divină, după care ne plîngem de ceea ce ni se întîmplă, deşi vina e doar la
noi. Poate că despre dragoste ar trebui să ne vorbească în primul rînd
biserica; din păcate ea e tot mai departe de noi şi tot mai străină de
sentimentul de iubire a aproapelui.
P.S. Mai sînt două luni de vară, numai că ziua începe să se scurteze. Să
profităm deci de căldură, dacă va fi, de zilele încă lungi, de frumuseţea mării
ori a muntelui, după preferinţă. Eu una prefer întinderea de ape, chiar dacă
imensitatea lor uneori mă sperie.
ŞI PENTRU CĂ TOT E VACANŢĂ ÎMI IAU LIBER TREI SAPTAMÎNI APOI VĂ SPUN CUM A
FOST.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu