Nu voi vorbi despre locuri frumoase unde să ne petrecem apropiata vacanţă,
ci despre misterele planetei Pămînt, cum ar fi civiliazaţiile antice, unele
uimitoare pentru gradul de dezvoltare al acelor vremuri. Şi nu mă refer doar la
piramide, la palatul de la Knossos cu labirintul său de coridoare, sau la
construcţiile din America Latină. Multe construcţii, considerate doar legendă
s-au dovedit în timp a fi reale. Şi atunci nu e oare corect să ne întrebăm de
unde au apărut multe lucruri considerate poveste ? Aşa e Atlantida şi la fel
Sodoma şi Gomora sau Potopul. Par mai degrabă amintiti străvechi, decît simple
legende. La fel cum nu pare doar o legendă nici povestea lui Icar. Nu e numai dorinţa
omului să zboare, pare mai degrabă amintirea faptului că oamenii au mai zburat
cîndva. Să nu uităm că nu e vorba doar despre zborul lui Icar, ci şi carele de
foc de pe cer, care sînt menţionate adesea în mituri şi nu numai. Şi apoi
sistemul filozofic. La fel ca marii arhitecţi antici, dintre care unii ştiau să
pună pietrele una peste alta fără mortar aşa de bine că nu încape printre ele
nici măcar o foaie de hîrtie, e uimitor şi sistemul filozofic. Platon şi Aristotel
or fi fost ei geniali, dar par să aibă mai mult în urmă decît gîndirea simplă a
unor triburi venite să cucerească Grecia. Pare că cineva ştia enorm nu doar
despre democraţie şi aştri, ci şi despre perspectivă, despre cum se ridică
palate şi statui imense fără macara, ori despre maşini ciudate şi teoreme
matematice greu de admis că ar fi preocupat o lume ce lupta pentru teritorii şi
simplă existenţă. Şi atunci ?...
Recent am văzut un documentar despre Ierusalim. Nu voi discuta problema
religioasă, dar e la fel de straniu că cele trei mari religii îşi au rădăcina
în acelaşi loc, semn că Dumnezeu e unul singur, ne iubeşte la fel şi e doar o
chestie de cultură că îl vedem diferit. Ar trebui însă ca fiecare din cele trei
mari religii să-i respecte pe ceilalţi şi nimeni să nu creadă că ei sînt mai
buni decît restul omenirii. Totul e să respecţi principiile. Nu cred însă în
înţelepciunea oamenilor.
Ceea ce cred e că Ierusalimul e probabil cel mai mare centru energetic al
planetei, locul de unde se poate comunica cel mai bine cu divinitatea, oricum
am numi-o noi. Al doilea centru pare să fie în Tibet, dar acolo e prea mult
mister şi datorită rigidităţilor de tot felul nu poţi afla ce se petrece de
fapt. Păstrînd însă principiul cifrei trei, număr sacru după cum se crede, ar
trebui să mai existe un mare centru energetic pe planetă. M-am întrebat adesea
care ar putea să fie el, dar încă nu am reuşit să-l descopăr. Voi da ?!....
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu