Probabil că sărbătoarea va fi iarăşi un clişeu. În mod normal, dacă am dori cu adevărat să-i sărbătorim pe cei mici(sau mai mari), le-am da o zi liberă părinţilor, ca să o petreacă împreună. Cred că cel mai frumos dar pentru copii e ca părinţii să le acorde mai mult timp, mai multă atenţie. Nu e prea greu de ajuns la o astfel de concluzie, judecînd după numărul tot mai mare de apeluri pe care le fac la un anume telefon, care le-a fost pus la dispoziţie.
Din păcate, foarte mulţi părinţi au impresia că bunurile materiale pe care le asigură copiilor sînt mai importante, fără să ţină seama că în lumea lor operează un alt criteriu valoric şi poate că cei mici au dreptate. În loc de o mulţime de lucruri inutile, probabil că majoritatea copiilor ar fi mai bucuroşi dacă părinţii lor i-ar însoţi să înalţe un zmeu, să se joace cu mingea sau să plimbe o păpusă prin parc. Ori poate să le citească o poveste… Dar ce poveste ? Copii de azi nu mai gustă poveştile, spun cei ce le-au masacrat, pentru că cei mici nu ar mai avea răbdare. Eu însă ştiu două copile inteligente care au răbdare să asculte cele peste nouă sute de pagini ale călătoriei lui Niels împreună cu gîştele sălbatice prin toată Suedia.
Şi dacă e adevărat că majorităţii copiilor nu le-ar place să citească, cum se explică succesul pe care-l are o anumită doamnă cu poveştile ei despre copii vrăjitori ? Din păcate, respectivul personaj e cea mai proastă găselniţă, pentru că îi aruncă pe copii într-o lume complet falsă, fără principii şi fără valor. Şi de la o astfel de "poveste" pînă la a-i face pe copiii de azi, deveniţi adolescenţi să evadeze din lumea noastră reală şi destul de urîtă, într-o lume virtuală ori şi mai rău, nu e decît un pas. Sau tocmai ăsta e scopul ?…
Ceea ce şi mai trist e că nici părinţii (şi nu doar cei de la noi), nici şcoala, nici biserica nu fac nimic să-i pregătească pe copii pentru viaţă.
De aceea, pentru că azi e ziua lor, puteţi începe citindu-le o poveste. Pentru că o carte bună, va fi întotdeauna un prieten.
