31 mai

Nici azi nu dau reţete, dar vă îndemn să mîncaţi cît mai multe fructe. Cireşele şi căpşunile sînt fructele de sezon. Le puteţi mînca dimineaţa cu fulgi şi iaurt, la prînz ca desert şi seara (adica pe la ora şase), în loc de cină.

Dacă nu puteţi renunţa măcar o zi la mîncare, atunci opriţi-vă la legume sotate, pe cît posibil noi; mazărea şi morcovii sînt o combinaţie excelentă, iar cartofii fierţi, combinaţi cu un compot proaspăt de cireşe pot înlocui carnea şi nu necesită pîine.

Pentru cei mai îndrăzneţi pot să le propun şi un desert ciudat. Flori de soc,  într-un aluat de clătită, prăjite şi pudrate apoi cu zahăr.

În rest mult ceai verde, ceai de mentă ori de păpădie, ultimul fiind un bun detoxifiant dacă nu sînteţi alergici.

30 mai

Jurnalul Naţional are idei bune. Cărţile premiaţilor Nobel sînt binevenite chiar şi pentru unii dintre noi, care mai şi citim şi deci, avem deja o bibliotecă Să vedem cît durează minunea şi mai ales ce autori vor publica. Deocamdată, deşi apreciez titlurile de pînă acum, eu încă aştept. Mai ales pe sud-americani. Sînt cîteva cărţi care chiar merită să le ai şi a fost mai greu pînă acum, aşa cum se întîmplă cu versurile lui Neruda. Poate că...

29 mai

Cam toată lumea, pe la televiziuni, intră în vacanţă. Posturile străine dau mai ales filme, seriale, filme documentare, în locul unor emisiuni consacrate, cu care ne vom întîlni la toamnă. La noi, nu ştiu! Probabil că după alegeri îşi vor lua televiziunile noastre vacanţă, dacă îşi vor lua.

Oricum, mi se pare benefic să ne uităm mai puţin la televizor măcar în zilele frumoase ale verii. O plimbare lungă, ori cîteva ore la ştrand nu strică nimănui!

28 mai

Voi uita puţin de politică, nu aduce nimic bun, doar probleme în plus şi nu avem nevoie de nervi, că avem şi aşa destui.

Vreau să mă gîndesc şi să vă gîndiţi la cît de importantă e viaţa noastră şi, mai ales, să ne căutăm satisfacţii în ceea ce avem la dispoziţie şi să nu insistăm asupra nemulţumirilor, care există oricum.

Eu am fost educată astfel: să doresc mult, să mă bucur de puţinul pe care-l primesc şi să nu sufăr niciodată pentru ceea ce nu am obţinut. Probabil nu am reuşit decît în mică măsură, totuşi învăţătura mi-a fost de folos. Mi-a oferit încredere în mine însămi şi dragoste de viaţă! Şi vă asigur că asta e foarte important.

26 mai

Mai e puţin pînă ce vine vacanţa! Zilele sînt enorme, uneori e prea cald, dar e frumos. În ciuda unei campanii electorale haotice şi cu multă confuzie, probabil că oamenii vor alege mai înţelept decît pînă acum. Asta dacă au învăţat ceva din tot ce li s-a întîmplat în ultima vreme!

Dar mai bine să ne gîndim la sărbătorile lunii iunie, încercînd să găsim puţină bucurie în ceea ce primim de la divinitate şi găsim în noi înşine.

Adunaţi, deci, forţe proaspete în aceste zile ale vacanţelor dintr-o vară fierbinte! La toamnă vom avea mare nevoie!

25 mai

Şi dacă tot am vorbit despre amenricani, să vedem cum stăm cu mult cîntata lor democraţie. Să vorbim despre America Latină, pe care au sabotat-o două secole. Ultimele porcării, susţinerea lui Fujimori pe care apoi tot ei l-au lăsat din braţe cînd au văzut că lucrurile devin prea urîte şi că insului i s-a urcat la cap şi nu-i mai ascultă, dar şi tentativa de răpire şi toată campania contra lui Chavez, campanie la care s-au raliat destui amatori de clişee de pe la noi.

E adevărat că Chavez le-a cam naţionalizat petrolul pe care-l luaseră cu japca, tot aşa cum am păţit noi cu Petrom, iar după aceea a încercat să facă ceva pentru păturile sărace ale populaţiei, mult, mult mai sărace decît la noi. Atunci, dacă ţipăm că nu e drept ce s-a întîmplat cu petrolul la noi, ori că e sărăcie, de ce îl tot condamnăm pe Chavez că doreşte să schimbe ceva, după două secole de dominaţie americană ? Iar dacă unora nu le convin modalităţile, atunci să vorbească pe argumente. Am văzut un documentar englez care, deşi nu era de acord cu Chavez, avea totuşi decenţa să recunoască lucrurile bune şi chiar să-i critice pe cei care nu au făcut nimic pentru Venezuela şi s-au limitat doar s-o stoarcă de bogăţii, făcîndu-i în bună măsură pe aceştia vinovaţi şi mai puţin pe cel care a ştiut să se apropie de oameni.

În altă ordine de idei, să nu uităm că înapoierea şi dramele din America Latină de peste o jumătate de secol se datorează intervenţiilor arbitrare ale SUA, ori tolerarea de către cei ce se cred „campionii democraţiei” a tot felul de orori. Pentru că mi se pare ipocrit să lupţi pentru înlăturarea „dictaturilor” atunci cînd într-o ţară există bogăţii la care nu poţi ajunge, în schimb să fii prietent cu adevăraţii dictatori, dacă ei îţi pun la dispoziţie fără o minimă împotrivire toate resursele respectivei ţări, pe care urmează să le exploatezi exclusiv în folosul tău, apoi să pleci fără să-ţi pese ce laşi în urmă.

24 mai

Am promis o reţetă, una simplă, pentru că era una dintre reţetele preferate ale unei persoane dragi. Şi tocmai pentru că nu e deloc sofisticată, dar e sănătoasă, v-o propun acum. Eu o ştiu sub numele de fasole înăbuşită.

Luăm ½ kg fasole verde, o curăţăm şi o punem într-o cratiţă, împreună cu 2-3 linguri de ulei şi 2 fire de ceapă verde (sau o ceapă mai mică). Punem cratiţa la foc mic, aşa ca fasolea să lase tot lichidul şi să se înmoaie. Dacă e nevoie mai punem apă, dar tot cîte puţin. Cînd fasolea aproape s-a înmuiat, punem puţin usturoi (eu pun praf), puţin piper şi cîteva roşii (2-3, în funcţie de mărime) tăiate felii. Lăsăm încă 10 minute, mărind puţin focul şi la sfîrşit adăugăm  sarea şi pătrunjelul verde tocat.

Se poate mînca aşa, ori poate fi o garnitură la friptură, asta pentru carvinori. Personal cred că e de preferat să vă limitaţi la fasole şi să mai lăsaţi puţin carnea.

23 mai

Altă monedă bătută de toţi neaveniţii e dictatura lui Fidel Castro, care, de altfel, s-a retras din motive de sănătate.

A predat conducerea fratelui său Raul, iar deschiderile se fac cu paşi mici, ceea ce îmi dă speranţe că nu vor păţi nicicînd ceea ce s-a întîmplat la noi.

În schimb, nu spun cei ce se tot împiedică de Cuba că, pe insulă e încă o bază americană unde „campionii democraţiei” fac tot felul de blestemăţii, ţinînd ilegal prizonieri a căror vină nu e dovedită de un deceniu. Ăia nu sînt tot oameni ? În schimb dacă guvernul cubanez doreşte să împiedice tot felul de atentate şi încercări de destabilizare, asta da, lipsă de democraţie! Cum ar vrea unii să umble nestingheriţi prin Cuba tot felul de inşi care să-i ajute să pună mîna pe ţară şi s-o transforme iarăşi într-un imens cazinou, ori să distrugă cele două cuceriri foarte importante ale ţării, sănătatea şi învăţămîntul!

Iar cei ce vorbesc despre dificultăţile din Cuba, dificultăţi reale, nu spun că nu e neapărat de vină guvernul cubanez ori sistemul politic, cît mai ales neruşinata blocadă, ce durează de o jumătate de secol, blocadă pe care nu toate statele au decenţa ori curajul să o ignore. Pentru că nu cred că ar trebui sancţionată Cuba doar fiindcă americanii nu pot uita dezastrul de la Playa Giron, unde nu i-a chemat decît incapacitatea lor de a accepta că cetăţenii cubanezi s-au săturat de statutul de colonie.

Aşa că, în loc să tot critice Cuba pentru vini inventate, ar trebui să se alăture celor care susţin ridicarea blocadei, dacă au pretenţia că sînt corecţi şi nu dependenţi de penibile clişee! Ar putea să facă un reportaj despre Cuba, arătînd şi binele şi deficienţele şi să asculte explicaţii oficiale pentru situaţia existentă, aşa cum fac alte televiziuni. Ar mai putea să dea imagini din Cuba, inclusiv cu o şosea prin mare, care face legătura între nişte insule şi atunci ar fi mai credibili şi, poate, ar înţelege cît de mult greşesc.

P.S. În legătură cu democraţia, aş vrea să relatez un fapt.

Mai demult, cînd am avut nevoie de materiale referitoare la Cuba m-am adresat ambasadei. Ca să ajung acolo, a trebui să trec pe lîngă ambasada americană, moment în care am fost invitată de un poliţist politicos să trec pe celălalt trotuar, asta sub privirile fioroase ale unor puşcaşi marini. Un sfert de oră mai tîrziu cînd, încă sufocată de indignare, sunam la uşa unde se afla ambasada Cubei, am fost invitată imediat să iau loc, ascultată cu răbdare şi am primit materiale (şi chiar nişte cărţi pe care am promis să le returnez), fără să fiu măcar întrebată de adresă ori telefon. Totul pe încredere!

22 mai

Am spus că voi ataca de azi cîteva clişee. Unul e cel al Uniunii Europene, binefăcătoarea noastră a tuturor.

Ca să fie astfel, ar trebui ca între ţările Europei să existe solidaritate în sens real. Nimeni nu se supără pentru adevăruri, ci pentru dubla măsură. Probabil nu am fi ajuns la criza asta, ori nu la gravitatea ei, dacă ar fi existat cu adevărat solidaritate şi nu intenţii ascunse frumos ambalate!

De cîte ori nu s-au prefăcut oare în ultimul deceniu cei de la Bruxelles că nu văd ce fac guvernele Greciei, doar-doar pun mîna pe nişte insule ? Şi de cîte ori au condiţionat intrarea sau după aceea fonduri şi alte ajutoare de cedarea resurselor, ori a unor domenii profitabile din economia noilor primiţi ? Cum ne-au „lichidat” nouă industria au făcut-o şi cu alţii, avem exemplul Portugaliei, care şi ea ieşise dintr-un alt gen de dictatură, ori au sprijinit unele grupări care nu aveau nici o legătură cu economia de piaţă şi cu atît mai puţin cu democraţia, aşa cum au făcut, deloc dezinteresat, cu o porţiune dintr-o ţară care avea dreptul să hotărască singură, nu să o bombardeze ei şi americanii.

Aşa că, pînă ce puternicii Europei nu vor renunţa la nostalgiile păguboase în legătură cu mai  vechi sau mai noi colonii, adio Europă unită!

21 mai

Ziua Sfinţilor Constantin şi Elena! Să vorbim deci, despre Bizanţ. Şi, de ce nu, despre un alt clişeu inadmisibil, acela al faptului că am fi moştenit numai obiceiuri rele şi că asta ne face mai puţin performanţi decît Occidentul.

Din momentul în care împăratul Constantin a visat semnul de pe cer, care l-a dus la victorie, Bizanţul, sau Imperiul Roman de Răsărit a început să se dezvolte, iar falnica Romă să decadă. Vreme de 1000 de ani, una destul de întunecată în vestul Europei, Bizanţul a strălucit şi a fost, dacă e să-i credem pe istorici, destul de modern pentru vremea aceea. Şi mai tolerant decît vestul (asta ne-a rămas!), dar şi foarte bogat.

Am învăţat să admir Bizanţul de la Nicolae Iorga şi de la Charles Diehl şi nu am acceptat niciodată strîmbatul din nas al unor inşi care nu au citit destul, cînd e vorba despre Bizanţ şi despre Balcani.

Celor care nu mai pot după cultura occidentală le amintesc că asta nu ar fi existat fără Bizanţ. Cît priveşte Imperiul Otoman, a fost un adversar mult mai corect decît Hapsburgii şi nu a distrus nici pe departe comorişle bizantine, aşa cum au făcut-o cruciadele.

Mai mult, nu am avea acum faimoasele mozaicuri reprezentîndu-i pe împăratul Constantin şi pe mama sa Elena, dacă nişte sultani înţelepţi, în loc să le distrugă în numele islamului, nu s-ar fi limitat să le acopere, păstrîndu-le acolo, în Sfînta Sofia, marea minune a lumii bizantime, pentru veacul nostru!

P.S. Aşa că dispreţul manifestat de un anume ziarist (pe care cu alte ocazii îl preţuiesc) pentru Bizanţ şi. Mai nou, pentru Grecia, nu se justifică. Occidentul nu doar că are o mare vină în cazul Greciei (şi nu de azi de ieri), dar are şi oameni care au ştiut aprecia Grecia(dar şi Balcanii) în aşa măsură încît şi-au dat viaţa pentru libertatea acestei părţi de lume.

19 mai

Dinamo mergea bine pînă ce nu se întorsese personajul acele din Valea Boului din America. Cum a venit, cum situaţia lui Dinamo a devenit incertă, semn că era mai bine să-i lase odată, cum sa tot lăudat.

Nu ştiu de ce nu o fi rămas acolo, era mai bine şi pentru el şi pentru echipă şi, în final, pentru noi, cărăra ne pune nervii la încercare ori de cîte ori îşi face apariţia. Aproape că îţi vine să rogi justiţia să-l lase liber, dar cu condiţia să se întoarcă imediat în America şi să rămînă definitiv.

În rest, îi dorim sănătate şi...bani!

P.S. Nu face nimeni ceva ca sportul să fie ca la alţii ? Că bani, inclusiv negri, văd că nu lipsesc. Poate că ne-ar trebui în parlament un independent integru, care să aibă grijă de sport. Oameni ar fi destui, doar să le propună cineva!

18 mai

Vorbeam nu demult despre diversele locuri care ar putea face obiectul unor DVD-uri cu frumuseţile ţării. Unul special ar trebui dedicat Dobrogei. Pentru că nu există acolo doar litoralul, ci o mulţime de lucruri unice sau foarte rare în Europa. Ar trebui să o luăm de la vechii munţi Măcin şi să ne oprim în ceealaltă parte, la Murfatlar. Există nu doar peisaje frumoase şi mănăstriri celebre, iar aici nu mă gîndesc doar la Grota Sfîntului Andrei, ci şi vinuri ori locuri istorice (am uitat cam prea mult de Histria, dacă o mai fi rămas ceva din ea de cînd am văzut-o ultima oară), iar altele, cum e Adamclisi sîntem gata să le punem în pericol pentru americani. Nimeni nu a zis ce s-ar întîmpla nici cu munumentul, nici cu vinurile de la Murfatlar, dacă ăia injectează otrăvuri în sol!

Ar mai fi şi o localitate, un sat turcesc, Başpînar, un loc care ar trebui conservat, iar dacă pe noi nu ne interesează, poate îi pasă ambasadei Turciei!

P.S. Nu mai ştiu nici ce se întîmplă cu Cazinoul, dar mă gîndesc că am putea face ceea ce s-a făcut cîndva pentru Ateneu. Cred că mulţi oameni care îşi aduc aminte cu nostalgie de vacanţele lor la mare ar da un SMS ca să-l salveze. Dumneavoastră ce credeţi, domnule Gâdea, facem o încercare să ajutăm un colţ minunat din România, sau credeţi că nu mai merită să-ţi pese de clădiri istorice şi nici de amintiri ?!

17 mai

Azi nu am chef de reţete. Pentru mine e o zi specială, dar tristă.

Nu voi vorbi de gătit, poate voi da o altfel de reţetă, deşi nu mulţi vor fi dispuşi să o urmeze:

Reţetă de sănătate:

Pentru că tot a venit primăvara şi se apropie vara, vă propun o cură de sănătate. Încercaţi ca o zi pe săptămînă să mîncaţi doar fructe, ori iaurt şi fructe, fără altceva.

Aţi mai putea ţine o zi cu salate, vor fi tot mai multe legume proaspete, iar salatele se pot face după posibilităţile şi fantezia fiecăruia.

Chiar şi dulciurile pot fi înlocuite de fructe, de exeplu turnaţi într-o cupă în care aţi pus două linguri de fulgi de porum sau alţi fulgi, un iaurt cu fructe frecat cu o linguriţă de miere, apoi adăugaţi alte cîteva fructe care să se potrivească şi gata. Ca să fiu mai clară vă pot sugera să combinaţi iaurtul de ananas cu un kiwi şi cîteva căpşuni ori caisele cu nişte sîmburi de migdale şi cîteva felii de prune. Sănătate curată şi pentru persoanele interesate, kilograme în minus!

16 mai

Săptămîna viitoare voi lăsa iarăşi politica noastră de Caragiale şi voi încerca să demontez cîteva clişee, existente nu doar în presă, ci şi în lumea care se crede grozav de democrată. Poate de aceea ne merge cum ne merge, fiincă nu sîntem capabili să judecăm cu propriul nostru cap. Şi nici nu citim, nici nu ascultăm toate părţile, ca să tragem apoi concluziile!

P.S. N-am uitat de cărţi, de muzică, de artă în general, dar dacă nu vorbim uneori şi despre ceea ce ni se întîmplă, s-ar putea să nu mai vorbim despre cultură deloc, pentru că aproape nu mai există interes pentru aşa ceva.

15 mai

Desigur că un astfel de apel nu va fi băgat în seamă de presă, ei sînt deja „arondaţi”, aşa că mă aştept la manipulări intense, din care oamenii nu vor ştii cum să iasă.

Prea puţini, asemeni lui Mircea Badea, spun ce cred ei, chiar dacă e vorba de păreri subiective, contrare unui curent creat.

Oricum, am asistat săptămînile astea la o bălăcăreală incredibilă. Ion Cristoiu părea cel mai ofticat şi văd că şi-a pierdut nu doar capacitatea de analiză, ci şi puterea de manipulare. Alţii au păstrat-o măcar pe aia, pentru că mulţi sînt lepre, dar nu cred că nu văd evidenţele. Şi aici mă refer şi la cei ce susţin USL şi la cei care sînt contra.

Dacă nu taxează greşelile tuturor şi se ţine exclusiv de populisme, presa chiar ar putea pierde serios din credibilitate!

14 mai

AP E L

Dacă în ţara asta există încă persoane responsabile, aşa cum par să fi fost în iarnă, atunci le rog să facă tot posibilul să-i convingă pe toţi oamenii de valoare neînregimentaţi politic din localitatea sau judeţul lor să candideze în postura de independenţi la alegerile parlamentare din toamnă. E absolut esenţia pentru salvarea noastră ca naţie şi ar fi important pentru a scoate oamenii la vot.

Dacă Victor Ponta vine cu votul acela uninominal pur, cum zic ei, în care învingătorul ia tot şi cei mai mulţi ne-am putea trezi că nu sîntem reprezentaţi de nimeni, atunci chiar avem nevoie ca măcar din fiecare judeţ să fie 1-2 oameni care să candideze şi să iasă la alegeri din postura de independenţi. Mai mult, ei ar putea înclina balanţa, negociind fiecare vot în funcţie de necesităţile reale ale ţării, nu ale unor grupuri de interese. Nu cred că în judeţe să nu existe măcar doi oameni corecţi, buni profesionişti, buni români, care să poată fi aleşi.

Aşa că fac apel la toţi nemulţumiţii, la toţi dezamăgiţii şi la toţi cei care ar putea să ajute ţara. Toţi cei care nu se regăsesc în partidele politice ar putea să se adune pe internet şi să-şi aleagă o personalitate din judeţ pe care să o sprijine pentru alegerile din toamnă. Şi să convingă o astfel de persoană să-şi asume răspunderea. Pentru că eu cred că mulţi oameni de valoare nu au caandidat fie pentru că nu voiau să se amestece prin partide, fie că au fost daţi la o parte de partide în favoarea unor interese, fie că nu au putut aprecia ce siprijin au.

Azi ar trebui făcuţi să înţeleagă că e foarte mare nevoie de ei!

Criteriile de alegere ar putea fi: profesionalism dovedit, onestitate, voinţă de a reuşi, capacitate de comunicare şi măcar o limbă străină vorbită cît de cît bine.

12 mai

Am vrut să vorbesc despre cărţi, dar nu e timp. Poate despre cărţile lui Adrian Năstate, care a scris în cîţiva ani mai multe lucrări decît a citit locatarul de la Cotroceni în întreaga lui viaţă. Dar cărţile nu mai sînt apreciate azi.

Aşa că m-am decis în ultima clipă să vorbesc despre politicieni şi despre oameni politici. Iar asta, oricît aş şoca sau supăra pe unii-alţii! Ba mai mult, cred că e momentul să judecăm drept şi să facem comparaţii.

Cred că-l pot considera pe Adrian Năstase unul dintre puţinii oameni politici şi adevăraţi bărbaţi pe care i-a avut ţara asta în ultimii douăzeci de ani. Şi iată de ce;

1. Adrian Năstase e printre puţinii intelectuali care a avut curajul să se implice în politică, deşi putea să facă la fel ca alţii; stînd deoparte i-ar fi fost mai bine şi ar fi evitat multe acuzaţii nedrepte şi tot felul de etichete tîmpite agăţate de el cu rea credinţă.

2. A avut fără doar şi poate cel mai bun guvern de după 1990. Poate că şi cel al lui Petre Roman, din care a făcut parte, ar fi fost la fel, dacă ar fi fost lăsat să funcţioneze!

3. Ni l-a restituit pe Titulescu, nu doar printr-o piatră de mormînt, moment pe care nu-l voi uita toată viaţa, ci şi ca activitate şi operă. Şi nu doar asta. Să se uite cei care îl critică la tot ce a scris!

4. A avut curajul să se lupte cu o putere ostilă şi cu o non justiţie şi pentru asta ar trebui felicitat, nu criticat, dar ce să-i faci, cu tot felul de imbecili!

A avut desigur şi deficienţe, una fiind de comunicare. Adrian Năstase e prea intelectual şi, din păcate pentru el, Rac, aşa că e închis şi nu vorbeşte prea uşor, mai ales cu masele, doar că de asta ar fi trebuit să se ocupe cei din echipa sa de imagine, ceea ce nu a făcut şi nici nu face, spre dezavanzajul tuturor.

A doua deficienţă a domnului Năstase e că a crezut în oameni, fapt nepermis în politică şi că nu a învăţat nimic din experienţa 1996, cînd era cazul să se trezească şi să se scuture de unii răuvoitori şi, poate, să-l asculte mai mult pe Ion Iliescu, deşi a făcut şi el destule greşeli, mai ales în ultimul mandat. Cînd s-au trezit amîndoi, era prea tîrziu!

Din păcate, inclusiv ca Prim Ministru, domnul Năstase s-a înconjurat de o mulţime de oameni dubioşi, deşi unii capabili, iar asta ne-a costat pe toţi. Şi în capitolul „oameni dubioşi” mă întreb cum de l-a accepta pe domnul Guşe pe o funcţie atît de mare şi apoi, după ce a văzut ce-i poate pielea, de ce l-a lăsat pe Mircea Geoană să facă aceeaşi eroare? Sau există lucruri pe care eu nu le ştiu, dar le bănuiesc ?

Şi acum să vedem care au fost cele mai grosolane manipulări de-a lungul timpului în ceea ce l-a privit pe d-l. Năstase:

1. Cele 4 case, pe care a obosit să tot explice că nu au fost deodată şi chiar dacă ar fi fost, nu ar fi fost toate 4 cît unul singur din „moll-urile” pe care şi le-au făcut actualii.

2. Mătuşa Tamara chiar a putut exista cu bijuterii cu tot. Am cunoscut şi eu persoane refugiate care chiar aveau lucruri de valoare pe care numai Dumnezeu ştie cum le-au adus şi cum au reuşit să le păstreze. Probabil pentru că nu se bănuia că au fost aduse!

3. Cînd Adrian Năstase s-a luptat pentru votul din Parlament privind nu imunitatea sa, ci pentru respectarea unui principiu, iar asta prinde bine acum. La fel a acţionat pentru respectul legii şi atunci cînd l-a însoţit altădată pe un tip din partid la Parchet, nu să-l scape, cum s-a zis, ci pentru ca omul să îşi poată vedea dosarul şi, în consecinţă, să aibă drept la apărare. Păcat că, pentru că nu-l plăceau, cei din presă au manipulat lumea. Atunci să nu se mire azi de tot ce se întîmplă, nici dacă li s-ar putea întîmpla mîine şi lor!

4. Taxarea ca „arogant” a fost nedreaptă, mai ales că a venit de unde a venit. Domnul Iliescu trebuia să ştie cel mai bine că Adrian Năstase nu e arogant, ci reţinut.

Eu nu l-am cunoscut personal, dar am avut parte de un moment în care el ieşea de la o întîlnire, în timp ce noi, mai multe persoane, aşteptam să intrăm la o altfel de întrunire, doar că în acelaşi spaţiu. Lîngă noi la intrare fiind şi psd-işti, a început să strîngă mîna tuturor. Din felul în care mi-a strîns mîna şi m-a privit mi-am dat seama că domnul Năstase nu e arogant şi m-am mirat că echipa s-a nu s-a îngrijit să corecteze afirmaţia. Arogant l-ar putea considera doar cei care se simt ei înşişi inferiori şi, probabil, că sînt destui!

Gata pentru azi, dar la Adrian Năstase voi reveni! Chiar merită!

P.S. Mare eroare cînd Adrian Năstase l-a numit pe domnul Ponta „micul Titulescu”. I-a dat o notorietate nemeritată şi nedovedită în timp. Domnul Ponta nu are nimic nici din viziunea, nici din patriotismul lui Nicoale Titulescu. Nu e, din păcate, decît unul din mărunţii şi ambiţioşii politicieni de Dîmboviţa, care se gîndesc exclusiv la ei.

10 mai

După ce au mai trecut zilele e bine să privim atent ca să ştim ce ne aşteaptă după alegerile din noiembrie, dacă ăştia au mai mult de 51%. Atîta pot avea, că altfel de trezim cu guvern D.Diaconescu-direct! Şi ar fi şi mai rău. Şi probabil nu vor avea mai mult dacă Victor Ponta, în infatuarea lui, dă drumul la votul acela în care învingătorul ia tot. Atunci adio parg electoral, aşa că există şanse să intre şi oameni de valoare, dacă au curaj şi patriotism să candideze.

Pentru noi ar fi mai bine, dar asta numai dacă nu ne aruncăm pe orice canditat USL, doar pentru că mituiesc acum populaţia. Atenţie, decontul va fi în 2013! Asta dacă nu vine sfîrşitul lumii şi ne luăm de grijă!

Deci, guvernul din toamnă va da tot ce mai avem, va privatiza şi energia şi sarea şi poşta şi tot ce vor americanii şi doamna de la Berlin. Vor spune că nu au încotro, că aşa erau contractele, că greaua moştenire..., textele ştiute!

O altă consecinţă va fi aducerea euro la valoarea lui reală, deci unde la 4,5 şi cu asta toate consecinţele, care vor anula majorările de acum. La agricultură va reveni tata Sîrbu şi va culege roadele a ceea ce va face domnul Daniel Constantin, dacă  va face ceva, dar nu cred că vom fi capabili sau lăsaţi să ne dezvoltăm agricultura.

În plus, domnul Frunzăverde îşi va desăvîrşi opera de PDL-izare a PLN sau va rupe partidul chiar sub nasul lui Crin Antonescu şi împreună cu PSD şi alţii vor conduce ei ţara aşa cum vor cei care îl conduc pe domnul Frunzăverde. Adevărul e că domnul Antonescu o merită cu vîrf şi îndesat, pentru că îi place să se înconjoare de mediocrităţi ori de inşi care îl ling. Ce era dacă renunţa la externe şi o propunea la justiţie pe Renate Weber ? A, nu o suportă?! Nu e ea de vină că nu poate risca iar cu Norica Nicolai (care mie mi-e simpatică, de altfel!), dar să reduci totul la ce-ţi place ţie şi în cazul că nu reuşeşti, să preferi să te faci de rîs....

În sfîrşit, dacă nu deschidem ochii ne aşteaptă zile grele! De aceea mă simt datoare să lansez un apel. Dar abia luni.

P.S. Din tot ghiveciul ăsta lipseşte Cosmin Guşă. Surprize mai pot exista, iar dacă V. Ponta nu ia aminte, ar putea păţi ca predecesorii săi, care l-au acceptat pe respectivul ins.

9 mai

Ar trebui ca ziua de azi să fie motiv de mîndrie. Independenţa noastră faţă de Imperiul Otoman şi în plus terminarea celui de alIIlea război, asta da istorie!

În schimb, azi ne luptăm cu guvernul Ponta.

Despre Ioan Rus, acel „padrino” de Transilvania, nu mai vorbesc. Am vorbit chiar mai mult decît insul merită! Surprinzător e cîţi politicieni şi ziarişti par să-l admire. Ori sînt amnezici, ori...

În schimb voi reveni la domnul Florin Georgescu, fie şi pentru scurte clarificări,

1.Toţi spun că e grozav, personal în consider doar un foarte bun funcţionar. Atît FUNCŢIONAR! De altfel, domnul Isărescu nici nu are nevoie decît de asta, de executanţi isteţi! Nu de oameni care să-l egaleze. Şi din moment ce Florin Georgescu nu are nici distincţia, nici subtilitatea, nici capacitatea de a crea proiecte, nici de a privi problemele în ansamblu în lumea asta globalizată, pe care le are domnul Isărescu, el e bun! În schimb are un mare grad de aroganţă crezînd că le ştie pe toate, în vreme ce, cu zîmbetul acela jumătate ironic, jumătate misterios, domnul Isărescu nici nu se gîndeşte să-l corecteze

2. Florin Georgescu a fost ministru în guvernul Văcăroiu pe care mulţi, mai ales liberalii îl critică şi azi. Dacă guvernul a fost rău, nici domnul Georgescu nu putea fi grozav. Dacă nu, atunci lăsaţi în pace guvernul Văcăroiu!

În ceea ce-i priveşte pe ceilalţi miniştri, mă despart de domnul Badea. Eu nu judec după simpatii! Aşa că....

Dintre toţi miniştri, doar doi se justifică: doamna Câmpeanu, pentru că se pricepe la pensii şi salarii, ceea ce pentru toţi pare principala urgenţă, iar atunci cînd iese să explice ştie să o facă şi nu te apucă somnul cum păţeai cu domnul acela Sîrbu, mi se pare...  Şi mai e domnul Nica, pe nedrept ostracizat ca să facă loc altora. Poate că reuşeşte totuşi de acolo să blocheaze furturile de voturi, că de ascultări nu-mi fac iluzii.

Domnul Marga e o personalitate, dar nu la externe! Nici Mircea Diaconu nu avea ce căuta la cultură. Faptul că e un actor bun şi, poate, un bun director de teatru, nu justifică în orice caz alegerea. A întîmpinat greutăţi Răzvan Theodorescu, care chiar era o somitate, iar lucrurile nu erau atît de grave cum par a fi azi, cînd totul a fost lăsat de izbelişte. Şi nici domnul Corlăţean nu cred că se va descurca la justiţie. El visa la diplomaţie, nici acolo nu excelează, dar aici unde trebuie gîndire pe termen scurt, care să nu încurce proiectele pe termen lung, mă îndoiesc... Nici domnul Daniel Constantin, altfel un tip agreabil, nu cred că avea ce să caute în acest moment la agricultură !

Pe restul nu-i ştiu; pe unii i-am văzut la televizor şi nu m-au impresionat deloc, de alţii nici n-am auzit. Iar unele alegeri sînt de tot rîsul, a se vedea cea de la ministerul sănătăţii! Ca să nu mai zic de nedreptăţi, cum e în cazul domnului Iancu, ori a doamnei Grapini, care era mai potrivită la relaţia cu oamenii de afaceri, fie şi pentru cît s-a luptat şi a susţinut alianţa asta de nimic!

P.S. Mi se pare odios că unii politicieni şi ziarişti o critică pe doamna Câmpeanu.

Şi nu pentru că nu e capabilă, ci datorită vîrstei doamniei sale. De parcă nu capacitatea cuiva e importantă. Aceiaşi inşi erau dispuşi să-i ierte incompetanţa unei blonde, doar pentru că-şi arăta anumite părţi ale corpului, că în cap nu are nimic.

Nu, domnilor, persoane de vîrsta doamnei Câmpeanu nu sînt de pus la naftalină, nu trebuie lăsate într-un colţ ca să aştepte moartea, cum sugeraţi pentru toţii cei care au depăşit cincizeci de ani!. Ei mai pot avea multe de spus, unii mult mai mult decît tinereii care-şi închipuie că ei merită totul doar pentru că au o anumită vîrstă. Aceea nu e o calitate în sine şi va sosi decontul pentru toţi. Atunci să-i văd cum se vor simţi cînd, deşi încă în putere, alţii vor intenţiona să-i pună în lada cu lucruri vechi! Ruşine!!!

8 mai

Recunosc, nu m-am aşteptat la nimic bun din partea USL şi nici la obiectivitatea presei. Dar nici la tot ce ni se întîmplă! Subscriu la ceea ce a spus Mircea Badea, guvernul ăsta nu ar fi trebuit să existe din moment ce-l are pe Ioan Rus în componenţa lui. Mai mare dovadă că s-a bătut palma cu locatarul de la Cotroceni nu trebuie. Prietenul domnului Blaga e la conducerea celor care, teoretic, trebuie să vegheze asupra corectitudini alegerilor. Serios ?!...

Al doilea motiv de îngrijorare e faptul că la finanţe s-a instalat cu puteri depline domnul Florin Georgescu. Unii zic că e grozav, că dă siguraţă... Bineînţeles, dă siguranţă celor de la FMI că totul va fi cum au stabilit! Aşa că domnul Ponta va fi doar o paiaţă, la fel ca şi predecesorii săi. Numirea lui Florin Georgescu e garanţia că tot FMI se află la guvernare şi că, după ce USL va fi ajutat cu bani pentru campanie, i se va cere apoi decontul.

Iar decontul va fi cumplit pentru toţi proştii care se bucură acum că li se măresc salariile. Vor pierde din 2013  tot ce au cîştigat prin devalorizarea leului! Una cruntă!!!!

Iar după ce se vor instala pe următorii 4 ani, vor da şi CFR marfă şi cuprul şi aurul şi gazele de şist, exact cum le vor cei de afară. Are dreptate domnul Ilie Şerbănesc, nu am avut oameni politici, aşa că am devenit în acesti douăzeci de ani o colonie! Din păcate, oameni politici tot nu avem aşa că...

Despre restul guvernului, mîine.

7 mai

Ar trebui probabil să vorbesc despre politica noastră şi a lumii, dat fiindcă se apropie 9 mai, zi simbolică, fie pentru că e vorba de trerminarea ororii cunoscute sub numele de cel de al II lea război mondial, dar şi aniversarea independenţei noastre. Independenţa cîştigată cu mai binde de un secol în urmă cu fapte de curaj a fost pierdută acum datorită unor laşi care se fac preş la picioarele FMI, adevăratul conducător al unei mari părţi din această lume şi poate cu fapte la fel de odioase ca în al doilea război mondial! Numai că aceste fapte nu se văd, pentru că asasinatele economice nu sînt nici pe departe la fel de vizibile ca bombardamentele.

Cît de perversă poate fi politica acestui FMI, care în teorie ar trebui să ajute ţările în dificultate, o poate spune America Latină, care după un sfert de mileniu de abuzuri, deşi credea că şi-a cucerit independenţa, în urma altui sfert de mileniu de dominaţie, pare în sfîrşit să se fi trezit şi încearcă să-şi recupereze demnitatea moştenită de la strămoşi. Aşa că, în săptămînile viitoare voi vorbi despre America Latină. În politica noastră, la fel ca şi în cea europeană, nimic interesant!

P.S. Nu ştiu ce se va întîmpla cu noul guvern, probabil va trece, dat fiind că domnul Ponta a aplicat politica lui „pupat piaţa independenţei” cu transfugii de la UNPR. E o mare dezamăgire, o înşelăciune fără jenă, din care oamenii nu vor avea absolut nimic de cîştigat. Deşi nu mă gîndisem să vorbesc despre asta, conseciinţele par a fi mai importante decît sîntem tentaţi să credem, aşa că îmi voi amîna celelalte gînduri pentru mai tîrziu şi mă voi ocupa de intenţiile reale ale domnului Ponta, ca să ne fie lecţie pentru votul de la toamnă. Eu sigur nu voi vota USL. Dar nici nu am idee, deocamdată, cu cine voi vota!

5 mai

Formula 1 e în plină desfăşurare. Deşi au apărut nume noi, nici unul nu e cum a fost cîndva Ayrton Senna, un magician al traseelor dificile şi un om special. A dispărut în urma unui stupid accident la Imola, tot într-un început de mai, iar de atunci nu a mai existat un pilot care să-i semene. Poate că de acolo, din ceruri, văzînd ce se petrece în alergările care pentru el au însemnat însăşi raţiunea de a exista, ne va trimite pe cineva cu un talent la fel de mare ca al lui.

4 mai

Interesantă colecţia apărută recent, în care ni se prezintă Florenţa ori Veticanul. E mai mult decît nimic, în drumul nostru spre masa amorfă şi manevrabilă ce urmează să devenim dacă nu ne trezim repede!

Mă întreb de ce nu facem şi noi astfel de albume, cu mănăstirile din Bucovina sau Valea Oltului, ori cu Maramureşul istoric şi cu cetăţile dacice ? Teme ar fi destule şi ar fi mult mai practic decît tot felul de prostii.

Chiar sînt curiosă, cîte astfel de albume ar fi putut fi făcute cu preţul uriaş dat pe o banală şi inutilă frunză ?

3 mai

Nu voi da reţete, pentru că şi asta e o  săptămînă atipică. Şi pentru că nu am reuşit să vorbesc despre cărţi, voi combina mîncarea cu cîteva cuvinte despre o carte pe care am recitit-o cu mare plăcere. Iar în cartea plină de poezie, umor, nelinişti şi întrebări, e vorba şi de cîteva aventuri gastronomice ale autorului, descrise cu mult haz şi petrecute undeva, prin America Latină.

Cartea se numeşte „Enigmatic, Pămîntul!” şi aparţine domnului Alexandru Mironov, o persoană care mi-a trezit mult respect, dar pe care îl văd la tv şi îl citesc în presă tot mai rar. Aşa că nu pot să nu mă întreb ce s-a întîmplat cu spiritul revoluţionar al domniei sale? Pentru că în acest timp mult prea zbuciumat, prezenţa sa ar trebui să fie mult mai vizibilă.

În orice caz, cei ce nu aţi citit pînă acum „Enigmatic, Pămîntul!”, faceţi-o, merită!

2 mai

La noi, în vremea celorlalţi, era ziua tineretului, zi liberă şi de petrecere, aşa cum se  petrecea atunci. În orice caz, mai decent decît azi!

În acest moment mă obsedează o singură întrebare, ce s-o fi întîmplat cu patrimoniul  UTC ? Cine ştie acum asta ? Iar noi, vom avea şansa să aflăm cîndva ?

1 mai

Ziua muncii, sărbătorită cîndva la noi şi azi în unele ţări, cu fast. La noi azi nu se mai  sărbătoreşte însă munca, iar muncitorii sînt tot mai puţini. Pentru că la mare preţ sînt acum speculaţiile financiare Din păcate, băncile, exact acelea care au creat criza, nu au păţit nimic, dimpotrivă, sînt tot mai bogate şi mai sfidătoare, în vreme ce oamenii sărmani plătesc porcăriile lor.

Poate că asta se întîmplă tocmai pentru că 1 Mai nu mai e ceea ce a fost altădată şi doar rareori mai vezi mulţimi de oameni care, chiar şi în statele capitaliste, să iasă cu steaguri roşii avînd pe ele chipul lui Che Guevara, să-şi reclame dreptul la muncă. Atunci se credea măcar în ceva, azi...

30 aprilie

Sper ca după aceste ultime zile de vacasnţă să se trezească şi politicienii noştri, dar şi ziariştii. La tv am pretenţia la nişte emisiuni pe teme electorale ca lumea, nu să repete greşelile de a insist ape cîte o chestie pînă te scot din minţi şi te împing să votezi exact pe dos decît intenţionai. Nu e cazul meu, dar mulţi aşa l-au votat pe locatarul de la Cotroceni în al doilea mandat. Ei au dat faza cu palma aceea pînă la suprasaturaţie şi tot ei s-au întrebat de ce au votat oamenii cu el ? De aiia! Pentru că li s-a părut prea mult… Aşa că atenţie! Poate faultaţi şi USl-ul! Că doar drumul la iad e pavat cu intenţii bune.

28 aprilie

Probabil va începe curînd balamucul campaniei electorale. Mi-aş dori o prezentare decentă măcar în întîlnirile televizate, darn u cred că va fi aşa. În plus. E suficient să vezi majoritatea candidaturilor ca să te întrebi, ca în Caragiale, cu cine naiba să votezi ? E adevărat că e absolute necesară prezenţa la vot, dar e la fel de adevărat că partidele iarăşi nu s-au priceput să ne ofere candidaţi valabili. Pare un blestem! Din păcare USl mizează pe faptul că lumea îi va vota oricum, aşa că nu trebuie să se obosească să ofere altceva decît au făcut pînă acum. Probabil va merge, dar nu va schimba nimic în viaţa oamenilor.

27 aprilie

Iarăşi ne-am dus la bulgari. La hotel, desigur! De ce să mergem la noi în păduri să ascultăm păsările, ori la mănăstiri să respirăm alt aer şi să ascultăm toaca. Ori numai pe la sat să vedem ce s-a mai păstrat din obiceiuri ? Noi la piscină, că deh!

Probabil că e şi vina educaţiei şi, mai ales, a modului în care firmele noastre înţeleg să facă turism! Auzeam deunăzi pe un domn care căina situaţia turismului nostru susţinînd însă că ar trebui să promovăm Transilvania! Trebuie să fii idiot ca să nu înţelegi că aşa nu faci decît să scoţi teritoriul respectiv din interiorul României şi să-l individualizezi ca entitate separată! Exact asta face de cîţiva ani un ins la care noi ne uităm ca la sfintele moaşte doar pentru că e prinţ, refuzînd să vedem ce se urmăreşte de fapt!

Iar dacă sîntem tîmpiţi, chiar ne merităm soarta, dar atunci cînd ni se va întîmpla sper să avem tăria să nu dăm vina pe alţii, cînd vinovaţi sîntem doar noi şi lipsa de demnitate!

26 aprilie

Fără reţete! După atîta ospăţ (mai urmează şi cel de 1 Mai), o cură de detoxifiere. Ideal ar fi cu 3 zile în care să mîncaţi doar iaurt cu frunze de pătrunjel. Pentru diversificare aş propuine într-o zi frunze de pătrunjel, în alta leuştean, iar în una mărar sau leurdă pentru cei ce sînt la deal sau munte. Dacă vi se pare prea greu, încercaţi cu cît mai mult salată, ea se poate combina cu ridichi, ceapă verde frunze crude de spanac. Şi dacă nu puteţi mînca doar salată, faceţi-vă o omletă tip cjlătită, cu mai multă făină şi lapte decît ou.