21 mai

Ziua Sfinţilor Constantin şi Elena! Să vorbim deci, despre Bizanţ. Şi, de ce nu, despre un alt clişeu inadmisibil, acela al faptului că am fi moştenit numai obiceiuri rele şi că asta ne face mai puţin performanţi decît Occidentul.

Din momentul în care împăratul Constantin a visat semnul de pe cer, care l-a dus la victorie, Bizanţul, sau Imperiul Roman de Răsărit a început să se dezvolte, iar falnica Romă să decadă. Vreme de 1000 de ani, una destul de întunecată în vestul Europei, Bizanţul a strălucit şi a fost, dacă e să-i credem pe istorici, destul de modern pentru vremea aceea. Şi mai tolerant decît vestul (asta ne-a rămas!), dar şi foarte bogat.

Am învăţat să admir Bizanţul de la Nicolae Iorga şi de la Charles Diehl şi nu am acceptat niciodată strîmbatul din nas al unor inşi care nu au citit destul, cînd e vorba despre Bizanţ şi despre Balcani.

Celor care nu mai pot după cultura occidentală le amintesc că asta nu ar fi existat fără Bizanţ. Cît priveşte Imperiul Otoman, a fost un adversar mult mai corect decît Hapsburgii şi nu a distrus nici pe departe comorişle bizantine, aşa cum au făcut-o cruciadele.

Mai mult, nu am avea acum faimoasele mozaicuri reprezentîndu-i pe împăratul Constantin şi pe mama sa Elena, dacă nişte sultani înţelepţi, în loc să le distrugă în numele islamului, nu s-ar fi limitat să le acopere, păstrîndu-le acolo, în Sfînta Sofia, marea minune a lumii bizantime, pentru veacul nostru!

P.S. Aşa că dispreţul manifestat de un anume ziarist (pe care cu alte ocazii îl preţuiesc) pentru Bizanţ şi. Mai nou, pentru Grecia, nu se justifică. Occidentul nu doar că are o mare vină în cazul Greciei (şi nu de azi de ieri), dar are şi oameni care au ştiut aprecia Grecia(dar şi Balcanii) în aşa măsură încît şi-au dat viaţa pentru libertatea acestei părţi de lume.