23 mai

Altă monedă bătută de toţi neaveniţii e dictatura lui Fidel Castro, care, de altfel, s-a retras din motive de sănătate.

A predat conducerea fratelui său Raul, iar deschiderile se fac cu paşi mici, ceea ce îmi dă speranţe că nu vor păţi nicicînd ceea ce s-a întîmplat la noi.

În schimb, nu spun cei ce se tot împiedică de Cuba că, pe insulă e încă o bază americană unde „campionii democraţiei” fac tot felul de blestemăţii, ţinînd ilegal prizonieri a căror vină nu e dovedită de un deceniu. Ăia nu sînt tot oameni ? În schimb dacă guvernul cubanez doreşte să împiedice tot felul de atentate şi încercări de destabilizare, asta da, lipsă de democraţie! Cum ar vrea unii să umble nestingheriţi prin Cuba tot felul de inşi care să-i ajute să pună mîna pe ţară şi s-o transforme iarăşi într-un imens cazinou, ori să distrugă cele două cuceriri foarte importante ale ţării, sănătatea şi învăţămîntul!

Iar cei ce vorbesc despre dificultăţile din Cuba, dificultăţi reale, nu spun că nu e neapărat de vină guvernul cubanez ori sistemul politic, cît mai ales neruşinata blocadă, ce durează de o jumătate de secol, blocadă pe care nu toate statele au decenţa ori curajul să o ignore. Pentru că nu cred că ar trebui sancţionată Cuba doar fiindcă americanii nu pot uita dezastrul de la Playa Giron, unde nu i-a chemat decît incapacitatea lor de a accepta că cetăţenii cubanezi s-au săturat de statutul de colonie.

Aşa că, în loc să tot critice Cuba pentru vini inventate, ar trebui să se alăture celor care susţin ridicarea blocadei, dacă au pretenţia că sînt corecţi şi nu dependenţi de penibile clişee! Ar putea să facă un reportaj despre Cuba, arătînd şi binele şi deficienţele şi să asculte explicaţii oficiale pentru situaţia existentă, aşa cum fac alte televiziuni. Ar mai putea să dea imagini din Cuba, inclusiv cu o şosea prin mare, care face legătura între nişte insule şi atunci ar fi mai credibili şi, poate, ar înţelege cît de mult greşesc.

P.S. În legătură cu democraţia, aş vrea să relatez un fapt.

Mai demult, cînd am avut nevoie de materiale referitoare la Cuba m-am adresat ambasadei. Ca să ajung acolo, a trebui să trec pe lîngă ambasada americană, moment în care am fost invitată de un poliţist politicos să trec pe celălalt trotuar, asta sub privirile fioroase ale unor puşcaşi marini. Un sfert de oră mai tîrziu cînd, încă sufocată de indignare, sunam la uşa unde se afla ambasada Cubei, am fost invitată imediat să iau loc, ascultată cu răbdare şi am primit materiale (şi chiar nişte cărţi pe care am promis să le returnez), fără să fiu măcar întrebată de adresă ori telefon. Totul pe încredere!