Vă propun un exerciţiu. O zi din viaţa noastră să încercăm să nu ne certăm, ci să oferim un zîmbet, să nu mentalizăm nemulţumiri pentru ce nu am realizat, ci să ne bucurăm pentru ceea ce avem, să nu spunem nu pot face asta, ci să-l rugăm pe Dumnezeu să ne ajute să ne îndeplinim obiectivul. Sînt sigură că ne vom simţi mai bine şi cine ştie, poate că vom vedea altfel viaţa.
Şi mai am un sfat. Cînd sîntem supăraţi pentru lucruri mărunte să ne gîndim o clipă la cei care chiar ar avea pentru ce să fie trişti. Poate aşa învăţăm să fim mai buni, mai optimişti!
P:S. Mi-am amintit că, în urmă cu vreo două săptămîni, domnul Cristian Tudor Popescu, iar ne făcea teoria reintroducerii pedepsei cu moartea. Crescut în mediul unor activişti PCR atei, nu mă aştept ca domnul în cauză să adere la credinţa creştină. El doar s-a lepădat de convingerile părinţilor în favoarea capitalismului, adica a optat pentru egoism, ceea ce nu e o surpriză. Mă întreb dacă ar mai fi la fel de categoric în situaţia în care cel care ar fi descărcat pistolul ar fi unul dintre membrii familiei domniei sale. Şi ar fi bine să nu îl tenteze pe diavol, chiar dacă nu crede în Dumnezeu, asta ca să nu fie obligat să experimenteze pe propria piele ceea ce propovăduieşte cînd e vorba de alţii.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu