5 martie

Am promis să nu vorbesc o vreme despre politica internă. Înainte de orice pentru că vreau să mă lămuresc eu însămi referitor la unele situaţii.

Aşa că, să ne uităm pe planeta pămînt. Americanii nu o duc prea bine, dar tot se bagă în treburile altora. Tot ce fac în ultima vreme, de la nordul Africii la Orient e sortit eşecului, iar lumea e tot mai scîrbită de ei. Doamna Clinton e o dezamăgire, iar vînătorul de muşte de la Casa Albă nu reuşeşte să se remarce prin nimic. Cîntă sperînd că aşa arată o faţă umană, dar spectrul atacului asupra Iranului şi toate blestemăţiile din diverse locuri din lume nu prea mai pot fi ascunse şi el nu reuşeşte să convingă pe nimeni.

Cît priveşte Europa, de s-ar termina odată cu iluzia numită Uniunea Europeană. Nu e decît o porcărie menită să asigure supremaţia cîtorva asupra restului ţărilor, aşa zis admise mai tîrziu, de fapt tîrîte în aventura celor puternici, care nu au mai putut face faţă unui nou război şi s-au gîndit să supună o mare parte din ţările continentului, cică „eliberîndu-le” de comunism. Adica distrugînd în primul rînd CAER-ul şi lăsăîndu-i pe cei mai mulţi, printre care şi pe noi, fără fabrici, fără bănci, fără pămînt chiar. Desigur, există destule cozi de topor în fiecare ţară, dar de ce ar trebui să plătească o mulţime de amărîţi, chiar dacă la o anumită vreme au fost abil manipulaţi, pentru ticăloşia cîtorva îmbogăţiţi ? E şi cazul Greciei şi a altor ţări. Portugalia nici măcar nu e vinovată, au jefuit-o la fel ca pe noi cînd i-au „permis” intrarea în UE!

Aşa că, să nu-l mai aud pe Radu Tudor debitînd tîmpenii despre greci şi despre alţii şi pupînd-o undeva pe oribila precupeaţă de la Berlin. Să stea să se gîndească bine, înainte de a scoate ceva pe guriţă. Mai ales că se contrazice de la o săptămînă la alta! Nu poţi fi şi patriot şi susţinător al americanilor, nu poţi iubi ţara asta şi susţine, în acelaşi timp, pe toţi aroganţii unei Europa falimentare care ne-au distrus şi acum ne dau lecţii!

Ceea ce mă nelinişteşte e Orientul, cel de mai aproape, dar şi de mai departe, în special Pakistanul şi India. Dar despre asta, cu altă ocazie.

P.S. Altădată, mă întrebam retoric ce va urma, Siria sau Iranul. Atunci nu ştiam încă răspunsul exact, acum nu-mi rămîne decît să afirm Siria şi Iranul. Pentru că Siria a fost aruncată în război civil, iar Iranul e gata să fie atacat sub un pretext sau altul. Desigur, totul se face în numele democraţiei! Numai să nu li se întoarcă repede americanilor şi celor care-i incită cu vîrf şi îndesat chestia asta. Pentru că, în prostia lor, continuă să nu înţeleagă ce se întîmplă de fapt şi nici să admită că totul ar putea avea efect de bumerang.