"În marginea Dunării se legănau ancorate douăsprezece luntrii. Pe botul lor se uscau vîrşii, prostovoale şi plăşi ude. Un băiat cu şapcă ponosită, cu flaneaua veche înverzită în coate - avea obiceiul să se tîrască prin ierburi după ouă de pasăre - şi cu pantalonii suflecaţi pe fluierul piciorului, întinsese o scîndură ca un podeţ pe marginea a două luntri şi se lungise cu faţa la soare, ţinînd sub braţ două păpuşi de lut, coapte în foc, pietrificate, ca nişte monştri. De dincolo de Dunăre, din baltă, unde se bălăceau turme de porci, luptîndu-se să găsească rizomul strufului în apele murdare, vîntul aduce miros de nămol."
Citatul e începutul romanului "Îngerul a strigat" al autorului ce tocmai ne-a părăsit. Fănuş Neagu a plecat de la noi, mărind şi mai mult pustiul ce ne înconjoară. Pentru că în aceşti ultimi douăzeci de ai scriitori şi alţi oameni de cultură au tot plecat, dar nimeni de aceeaşi valoare nu le-a luat locul.
Şi în timp ce-i admirăm pe scriitorii latino-americani, extraordinari, e adevărat!, uităm cu totul de autorii noştri, poate la fel de talentaţi.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu