Stau să mă gîndesc dacă mai trebuie să vorbesc despre cultură, cînd bătălia care se duce e exact împotriva ei.Adesea chiar din interior. Spectacole de teatru ciudate, ca să nu zic mai mult, altele de operă care vor să anuleze muzica, o seamă de alte ciudăţenii cu pretenţii de modernitate şi în plastică...
Unchiul meu îmi povestea că Picasso a fost întrebat odată cum deosebeşte un pictor modern de un impostor şi acesta ar fi răspuns că îl pune să deseneze o mînă; pictorul va reuşi, impostorul niciodată. Şi, adăuga el, în poezie e cam la fel. De ce nu ar fi valabil în general în artă ?
Totuşi, sîntem în post şi vreau să propun altceva, priviţi icoanele, bizantine sau catolice (unele opere ale unor mari pictori) şi încercaţi să vedeţi în ele nu doar credinţa ci şi arta. Cred că e singura asigurare pe care o mai putem avea că „liderii” cu faţa nevăzută nu ne vor învinge.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu