Am lăsat să treacă puţin timp ca să pot comenta discursul regelui din Parlament. Nu voiam să mă las emoţionată de un moment altfel perfect normal, într-o altă ţară decît a noastră. Într-adevăr, discursul a fost bun, perfect din punct de vedere al comunicării, aşa cum remarca domnul Bogdan Teodorescu. Probabil că există specialişti pentru asta şi mă întreb de ce nu fac şi ceilalţi politicieni ai noştri apel la ei ?
Aşadar, discursul a fost fără cusur, de înaltă ţinută, scurt şi la obiect şi nu putea să nu placă. Momentul în sine a fost emoţionant pentru că făcea trimitere la istorie, chiar dacă una pe care noi o avem mult prea aproape pentru a o judeca obiectiv.
În rest, a trage imediat concluzia, cum fac unii de săptămîni, că lumea ar vrea monarhie e complet fals. Respectul pentru o personalitate a istoriei, care e şi a noastră a tuturor şi o eventuală preferinţă pentru monarhie mi se pare o forţare tot atît de nepermisă ca şi felul în care ni se sugerează de alţii că lumea îl regretă pe Ceuşescu.
Nu! Lumea regretă o anumită siguranţă pe care o avea atunci: a locului de muncă, a unei locuinţe, a preţurilor, ori faptul că nu existau atîţia delicvenţi în libertate, nici probleme cu drogurile, că îşi puteau plăti factura la curent...
Cît despre monarhie, nu ştiu care sînt argumentele altora, dar le voi da pe ale mele:
1. Am considerat mereu că oamenii se deosebesc doar prin capacităţile lor, nu prin naştere şi ce aceea am admirat valorile nu rangul. Destui regi pe parcursul istoriei nu au meritat respect şi nu cred că prea mulţi au avut merite reale.
2. De aceea sînt obişnuită să mă înclin doar în faţa lui Dumnezeu şi a nimănui altcuiva. Mai mult cred că, din moment ce ne-am născut la fel şi vom muri la fel şi eu şi orice regină sau prinţesă vom fi egale în faţa tronului Creatorului şi că El ne iubeşte cu aceeaşi dragoste pe toţi, fără să ţină cont de titluri pămîntene.
3. Avînd în vedere cele de mai sus, doresc că am certitudinea că aş putea deveni în orice moment, dacă aş dori, preşedintele unei republici fie ea şi parlamentară. Asta chiar dacă nu voi candida niciodată. Pînă la urmă nu ar trebui să fie nimeni cu mai multe drepturi decît alţii. Fireşte, respect opiniile celorlalţi, deşi cred că românii nu sînt foarte legaţi de ideea de monarhie pe cît ni se sugerează, din motive care deocamdată îmi scapă. Dacă totuşi ar face-o, dacă ar aduce un rege, eu mi-aş căuta imediat o republică în care să trăiesc aşa cum înţeleg.
Fiind un cetăţean al acestei ţări, am şi eu dreptul la opinie, iar eu optez pentru republică.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu