Îi aud pe domnii moderatori incriminînd mereu politicul pentru ce ni se întîmplă. Nu îşi fac însă vină cînd, în fuga după audienţă scot în evidenţă doar urîtul din viaţa noastră, pe motiv că doar acela e ştire. Nu, domnilor! Ştire e şi o reuşită pe plan artistic sau profesional, ştire e şi o faptă bună, ştire e şi a putea învinge evenimentele potrivnice din existenţa unui om sau unei ţări. Ştire ar putea fi că cineva a pus pe picioare o mică afacere cu pămîntul pe care îl are, în loc să-l lase pîrloagă. Dar la noi ştire e doar cine a mai divorţat, mă doare în cot!, cine s-a combinat cu un milionar, străin sau de carton, nu contează!, ori cine ce pictorial a mai făcut! Şi mai vrem să progreseze ţara asta!
P.S. Poate iese la iveală manipularea cu Siria, pentru că restul „revoluţiilor” au cam început să se vadă ce motiv au şi sper să îi coste scump pe „campionii democraţiei”. Chiar dacă nu am învăţat nimic din experimentul Yugoslavia şi din ceea ce au făcut atunci ticăloşii ăia de la o firmă care spuneau că ei nu sînt plătiţi să fie morali.
Ah! Ştiţi cine e principalul vinovat pentru ce se petrece de decenii în ceea ce numim Orientul Mijlociu ?... Vă spun altădată!
În altă ordine de idei, Antena 3 va fi şi mai cu nasul pe sus, dar grozavii ei jurnalişti, unii sînt foarte buni într-adevăr, nu pun adesea întrebări esenţiale. Nici măcar cînd e vorba să fie subiectivi. De exemplu, una ar fi de ce nu se ocupă nimeni de activităţile şi declaraţia de avere a domnului Pambuccian, parcă aşa îl cheamă pe cel ce manipulează minorităţile, ori de ce nu-l întreabă nimeni pe domnul de la minoritatea germană ce interes are doamna aceea care cumpără grecia cu noi, din moment ce ei votează dezastrul ăsta de guvern ? E vorba cumva de tot ce a rămas neprivatizat şi e profitabil pentru România ?
Felicitări din inimă domnului Ilie Şerbănesc pentru francheţe şi curajul de a spune atîtea adevăruri amare. Mă bucur că indiferent de sistem, a rămas consecvent cu propriile convingeri şi nu se sfieşte să le afirme. Mai ales că spune lucruri atît de adevărate...
O vorbă bună şi despre Radu Tudor, care parcă şi-a recăpătat luciditatea, chiar dacă nu vede încă gradul de vinovăţie pe care o au iubiţii lui americani în tot ce se întîmplă la noi şi în lumea asta mare.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu