Am să încerc un rezumat al programelor pe care ni le prezintă televiziunile.
Bune cîteva programe de pe Rai 1, aşa, ca să mai uităm de lipsa noastră de talent. Au filme şi seriale drăguţe, Antonella Clerici ne delectează nu doar cu programul de gătit de la prînz, care e mai mult decît atît, ci şi cu o emisiune de sînbătă seara, cea la care s-a afirmat şi Mădălina Lefter, mai e cîte o emisiune religioasă, apoi concerte de tot felul, călătorii prin Italia, prin lume şi prin timp.
La noi, doar domnul Ciutacu are invitaţi unul şi unu şi face emisiuni bune, în ciuda aroganţei de acum cunoscute. De altfel e şi unul dintre puţinii oameni lucizi, care pune punctul pe i şi în emisiunile altor colegi. Şi nu-şi presează invitaţii ca să obţină ce vrea el. Cum face Dana Grecu, care riscă să devină absolut insuportabilă. Sper să nu se molipsească şi domnul Gîdea, care a cam uitat în ultima vreme că el e moderator şi că un moderator nu se implică emoţional. De altfel, ceea ce strică în general la jurnaliştii noştri e că vor să-şi impună punctul de vedere, nu să-l asculte pe al celorlalţi, oricare ar fi el, aşa cum s-ar cuveni. Iar laudele cu faptul că s-au aliat cu CNN nu-i avantajează. Toată lumea de bun simţ ştie că CNN e postul cel mai lipsit de onestitate, ca să nu zic manipulator în favoarea puterii, un post de la care trebuie să iei doar ştirile seci şi să nu dai doi bani pe comentariile lor.
Tot mai penibil micul bîrfitor de la un post la fel de mic. Am stat şi eu să-l ascult într-o pauză de pe alte programe şi mi s-a făcut greaţă de atîta vulgaritate. Aşa cum mi s-a făcut greaţă şi de ifosele lui Ion Cristoiu, care se pupă acum în bot cu toţi acei pe care i-a înjurat şi i-a dat în judecată cu vreo tre ani în urmă, cînd îl făceau securist şi îi critică pe cei care l-au primit cînd nu avea loc pe nicăieri, oferindu-i participarea la emisiuni şi luîndu-i apărare. Eram gata să-l cred! Pînă la urmă a dovedit că e exact cum am bănuit eu în anii 90, un oportunist şi un ins fără caracter, capabil să lingă unde a scuipat.
Nu voi spune despre Radu Moraru decît că e penibil să te vaiţi ca o ţaţă, numai pentru că nu ai fost capabil să faci un post care să merite măcar nota 5 şi nu voi vorbi despre domnul Huidu, care neînvăţînd din accidentul din iarnă, poate va învăţa acum. Dar cu ce preţ! Asta ar putea servi şi pentru alţii. Oricum, felul în care televiziunile noastre te scot din minţi cînd apucă un subiect, oricare ar fi el, poate fi taxat ca lipsă de profesionalism.
La Mezzo am văzut două spectacole de la Scala total diferite. Ambele Verdi. Un „Simon Boccanegra” cu Placido Domingo, care a tras tot spectacolul însufleţindu-l. Celălalt, un „Don Carlos”, cu pretenţii de modernitate, dar care s-a dovedit un simplu concurs de cine cîntă mai fără suflet. În schimb, iar avem parte de „Cosi fan tute”. Nu mai suport!
La noi, după excelentul Enescu, am avut şi apariţiile minunate ale doamnei Nicolesco, toată stima pentru ceea ce face!. Apoi se pare că iarăşi rămînem pe sec. Din spectacolele de odinioară nimic, iar din modernismele de azi... Numai că mă întreb, dacă tot are spectacolele lui Jose Cura, ca să nu zic de cele mai vechi cu cei trei celebri (pe Domingo totuşi l-au mai dat!), dacă tot au recitaluri ale unor cîntăreţi romîni de odinioară, dacă tot au filmat pe la Arenele din Verona, dacă pe celebrii din prezent, cum e Jonas Kaufmann nu îi dau, de ce nu ne chinuie cu acelaşi „Cosi fan tute” ori spectacole grele din Wagner, aceleaşi zic, de două ori pe an ? În sfîrşit,
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu