Ceea ce mi-e tot mai clar în emisiunile de televiziune e că nu ştim să ascultăm. Nici moderatorii nu îşi ascultă, de obicei, invitaţii, nici invitaţii nu sînt capabili să închege un dialog, nici cei care intervin într-o emisiune nu sînt interesaţi decît să-şi recite cît mai cu viteză textul învăţat, aproape neascultînd întrebările adresate. Cel mai penibil mi se pare însă că moderatorii nu îşi lasă invitaţii să răspundă chiar la întrebarea pe care ei o pun, mai ales dacă răspunsul nu le este pe plac (d-na. Dana Grecu e campioană la asta, dar nu e singura) şi că doresc mai degrabă să-şi exprime propria părere. Atunci să facă o emisiune ca cea a domnului Badea, dacă îi ţin puterile. Pînă şi domnul Soviani, pe care îl simpatizez în mod deosebit cade uneori în acest păcat, doar că la el asta se datorează doar dorinţei de a răspunde la cît mai multe întrebări într-o singură emisiune.
Din păcate, nici în viaţa de fiecare zi nu mai ştim să comunicăm. Nimeni nu ascultă, dar toţi au pretenţia să fie ascultaţi. Eu am învăţat mai întîi de la tatăl meu şi apoi citindu-l pe Dale Carnegie, că e mare nevoie, pentru a reuşi în viaţă, să poţi să-i asculţi cu interes pe ceilalţi. Numai că la noi lucrurile funcţionează exact pe dos.
P.S. Excelente intervenţiile domnului Ciutacu, singurul care-şi păstreazî în toate ocaziile obiectivitatea de jurnalist, indiferent care i-ar fi sentimentele personale. Şi e de notat că, faţă de domnul CT Popescu, supărat pe toată lumea şi considerîndu-se cu o treaptă deasupra noastră a tuturor, domnul Ciutacu are simpatii şi antipatii ca orice om normal, dar are şi calitatea de a nu amesteca lucrurile.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu