Ar trebui să vorbesc despre
cultură, în acest caz despre cea cubaneză. Ar trebui să vorbesc despre poeţi
(nu doar despre Jose Marti!) şi despre romancieri celebri, despre pictură şi
mai ales despre muzica şi dansurile apecifice acelei insule atît de calde.
Nu voi face asta! Mă voi limita
să amintesc dragostea unui mare scriitor American pentru Cuba şi a Cubei pentru
Don Ernesto, cel care a petrecut o parte a vieţii sale pe plaja de la Cojimar,
stînd de vorbă cu pescarii şi imaginînd o carte unică, despre un om care nu se
lasă învins. Şi cred că nimeni nu a caracterizat mai bine pe cubanezi decît
Ernest Hemingway în al să “Bătrînul şi marea”. Spunea acolo autorul că omul nu
poate fi niciodată înfrînt. Cuba
o demonstrează şi azi.
La fel cum a dovedit-o un alt
Ernesto, legat şi el de Cuba,
cu legături care nu se pot rupe ca simple funcţii. A dovedit-o tocmai părăsind Cuba
pentru alte locuri de pe pămînt, care îi cereau efortul şi dragostea de oameni
pentru care, în final, şi-a dat viaţa.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu