Nu voi vorbi nici despre politică, nici despre ştiri. Şi nici despre farsa numită de unii revoluţie. Lucrurile se vor limpezi cîndva şi vom vedea atunci cine a fost implicat. Sper să nu avem iarăşi surpriza că am fost negociaţi pe un şerveţel. De data asta la Malta, de către aproximativ şefii aceloraşi state. Sper ca televiziunile să transmită cît mai multe emisiuni frumoase, filme despre Crăciun şi muzică, multă muzică. Sper să ne facă şi domnul Ciutacu o surpriză, de obicei îi reuşeşte! După sărbători voi comenta şi eu tot ce nu a înţeles ori s-a făcut că nu înţelege domnia sa. Deşi sînt convinsă că nu-l interesează decît propriile păreri. Ca şi pe domnul Radu Tudor, care e, din snobism sper, în dezacord cu domnul Ilie Şerbănescu. Din păcate, în tot ce spune, domnul Şerbănesc are dreptate. Domnul Radu Tudor mai rar. Iar dacă se crede patriot, cum de altfel pare în multe ocazii, atunci ar face mai bine să-i laude mai puţin pe americani. Democraţia lor e una de paradă, frumos ambalată, dar preluată prost (ca atîtea alte lucruri) din Europa. Aşa că cele mai multe posturi tv ar trebui să se uite în oglindă.
Totuşi, nu pot să nu-mi amintesc de un moment din urmă cu mai mulţi ani, un moment prost pentru români, dar nici pe departe atît de prost cît e prezentul nostru. Atunci, la o altă emisiune, ultima dintr-un decembrie cu fulgi mari şi peisaj de vis, contrastînd cu tristeţea oamenilor pentru că începuse lichidarea economiei româneşti, Marius Tucă s-a aflat singur la propria emisiune şi, după ce ne-a vorbit despre tot ce am fi vrut noi să auzim, la sfîrşit, timp de mai bine de douăzeci de minute a citit versuri. La sfîrşit, avea glasul înecat în lacrimi. De atunci nu a mai făcut nimeni asta, iar eu, după ani, vreau să-i mulţumesc!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu