Aţi cumpărat micile daruri ? Pentru politicienii noştri, indiferent dacă sînt de la putere sau din opoziţie e suficient un băţ. Pentru cei de la putere nici măcar nu ar trebui să fie frumos decorat, ci un băţ cu spini, cum primeau simbolic copii răi. Cine ştie, poate aşa învaţă ceva. Pentru că ei nu fac nimic pentru ca majoritatea copiilor să găsească ceva în ghetuţe. Acum dau vina pe criză, dar le amintesc un lucru: Sfîntul Nicolae nu oferea mai mult decît cineva avea nevoie. În consecinţă, bani pentru nişte bomboane, nişte fructe, o jucărie şi, să zicem, nişte ciorăpei ori o pereche de mănuşi ar trebui să aibă fiecare. Dar cei cu maşini de zeci de mii de euro nu se pot gîndi la asta!
Aşa că, hai să ne întoarcem la Moş Nicolae şi să ne întrebăm ce face biserica, cea care dă în momentul ăsta milioane de euro pentru ambiţia Patriarhului de a-şi ridica, acum în plină criză, propria ctitorie opulentă ? Nu ştiu dacă era neapărată nevoie de o catedrală uriaşă ca cea pe care o construiesc, dar sigur nu e cazul chiar în acest moment. Personal o consider urătă şi nereprezentativă pentru poporul român. Dar ce să-i faci, cînd unii se vor pictaţi acolo pentru veacurile viitoare în chip de binefăcători!...
Aşa că nici vorbă de punguţe cu daruri, lucruri pe care bisericile le-ar putea face dacă nu ar fi obligate să contribuie la trufia Patriarhului Daniel. Şi dacă în schimbul acestei contribuţii s-ar promova măcar oamenii cu merite deosebite şi s-ar încuraja activitatea celor ce clădesc ceva pentru comunitate, mai ales spiritual, nu doar pentru propriul confort şi buzunar... Din păcate, Biserica ortodoxă e dintr-un scandal în altul şi nu numai că nu-şi recunoaşte greşelile, ci face totul ca să îşi justifice slăbiciunile, în loc să încerce să le corecteze.
Dar să-i lăsăm pe ei şi să încercăm să facem din această seară o poveste frumoasă. Nu doar pentru copii, ci şi pentru noi, pentru că toţi merităm în pantof măcar o punguţă cu dulciuri(am explicat cum se poate face) şi un gînd bun. Şi, în vreme ce ne facem pantofii am putea asculta un colind, deja e vremea lor, nu trebuie să le lăsăm doar pentru zilele de Crăciun, una despre păstori, ori despre Maica Domnului, de ce nu un „Ave Maria” ori un cîntec de leagăn al unui compozitor celebru, devenit colind ?... Poate că nu mai avem demult foc de lemne, care să trosnească stîrnind scîntei, nici jarul cu luciri albăstrui în care să privim cînd se deapănă povestea despre Sfîntul Nicolae, ori despre fetiţa care vindea chibrituri, ori despre un prinţ fericit în viaţă, care abia după moarte, devenit statuie, a învăţat ce înseamnă să faci ceva pentru ceilalţi, poveşti despre generozitate sau despre lipsa ei, poveşti care în această perioadă, mai mult ca oricînd, ne pot face mai buni. Şi ne pot învăţa bucuria de a face daruri.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu