Mă gîndesc ce bine ar fi fost ca în 1989 să fi ştiut mai multe despre manipulare. Azi ştim, dar tot nu pare să ne folosească. Privind în urma, faţă de ceea ce ni s-a întîmplat atunci, mă gîndesc că ceea ce se petrece azi, nu doar la noi, ci pe toată planeta, e mult mai grav şi sigur mult mai periculos. Mai avem şanse ? Unii, se poate! Cei mai mult, nu ştiu.
Nu ne rămîne decît să avem încredere în Dumnezeu. Oamenii au dovedit din plin că nu sînt capabili de nimic bun. Altădată mă voi explica. Şi cum „Dumnezeu este iubire”, să sperăm că tot El ne va salva. Asta dacă vom mai cunoşte peste cîtva timp un astfel de sentiment. Dacă nu, va fi sfîrşitul. Aşa că, după mai bine de douăzeci de ani, ar trebui să reevaluăm cu mai mult calm, mai multă obiectivitate şi fără clişee penibile ce s-a întîmplat atunci. Să nu uităm că era frig pe vremea aceea, dar şi azi, cu reducerea de subvenţii, e la fel de frig în multe case, că atunci nu se găseau produse, acum nu se găsesc bani ca să fie cumpărate, că atunci nu puteai vorbi ce vrei, azi nu te ascultă nimeni... Şi exemplele ar putea continua. Dar tot degeaba!
Singurul cîştig obţinut în acele zile a fost libertatea de a ne sărbători Crăciunul cu tot ceea ce semnifică el. Păcat însă că majoritatea, chiar dacă merg la biserică, au uitat exact asta, că înseamnă pace, iubire şi lumină, dincolo de toate satisfacţiile unor bunuri materiale frumos ambalate, deşi nu odată periculoase.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu