Gata cu scrisul, vresu să stau să ascult colinde în timp ce gătesc şi fac pomul. Întotdeauna îl fac din 23 seara şi a doua zi îi aduc doar retuşuri, pregătesc cadourile şi ieslea pe care o pun doar în 24. Eu nu am mai multe figurine ca să pregătesc totul încet, începînd de la Advent, cum e obiceiul catolic.
Vă sfătuiesc pe toţi să vă bucuraţi de sărbători fără a vă gîndi măcar în aceste zile la lucruri triste. Crăciunul e o sărbătoare a sufletului şi a speranţei şi se poate pentrece frumos chiar şi atunci cînd ai doar condiţii materiale modeste. Nu întotdeauna bogăţia înseamnă neapărat şi fericire ori pace sufletească. Şi adesea, minunata imagine a Sfintei Familii o poţi găsi mai degrabă în case umile. Cine ştie să se bucure, cine iubeşte pe Dumnezeu şi semenii e fericit şi cu mere, colaci şi nuci, ori cu un colind şi o rugăciune la ceas de seară. Pentru că şi Domnul Iisus s-a născut într-o iesle umilă nu în palat, iar El a venit ca să ne fie mereu alături, ca să nu ne simţim niciodată singuri.
Toate aceste bucurii sufleteşti, la îndemîna oricui ştie ce e dragostea, toate micile daruri, adesea doar simbolice, tot ce ni se pare altfel în aceste zile de sărbătoare, mai ales faptul că aparţinem unei familii, reale sau doar marii familii creştine, ţine de spiritul Crăciunului şi, din păcate, durează doar cîteva zile. Bucuraţi-vă de ele!
Şi pentru că mai e o zi pînă în Ajun mă voi opri aici, urmînd să scriu iarăşi anul viitor, probabil după ce vor trece sărbătorile.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu