Sărbătorile s-au încheiat, aşa că revin la programul obişnuit. Deocamdată nu voi păstra regula, pentru că am lucruri din urmă despre care vreau să vorbesc.
Aşadar, Crăciunul a trecut liniştit şi am avut posibilitatea să mă gîndesc mai ales la semnificaţia sa religioasă. Chiar şi colindele mi-au părut de datat asta puţin altfel.
Moş Crăciun a trecut şi el discret pe la ora unu şi jumătate din noapte, dar renii se grăbeau, iar cadourile mele sosiseră deja cu alt mijloc de transport mai rapid.
Aşa că totul a fost doar o adiere şi un chlinchet de clopoţel menit să amintească spiritul sărbătorilor, acela al generozităţii şi al bucuriei de a ne afla împreună, nu cel comercial care se înstăpîneşte tot mai mult peste tot.
Chiar şi Anul Nou a trecut fără zgomotul de altădată. Criza ori încă obsesia că 2012...?
Pînă la urmă nu e decît o noapte în care ar trebui să ne gîndim că mai îmbătrînim un pic şi să ne facem planuri. Apoi, după Bobotează vom avea timp berechet să le şi realizăm.
Deci, să ne apucăm de treabă! Eu chiar am destulă. Şi prevăd că, cel puţin anulă ăsta vor avea şi alţii. Cel puţin aşa ar trebui. Deocamdată, nu pare....
P.S.
Cu mişcările contra legii sănătăţii, am cam uitat de o aniversare. Mă refer la 15 ianuarie şi la Eminescu.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu