20 ianuarie

Să vorbim puţin despre programele tv.

Cele de sărbători au fost slăbuţe. De Crăciun mai nimic, de Anul Nou şi mai şi...

Comentatorii lor, la fel ca politicienii, s-au cam odihnit. Să se odihnească, numai să nu fie, cel puţin pentru politicieni, definitiv. Erau atîtea de zis şi ei pe nicăieri.

În schimb neobositul domn Cristoiu dă din gură. Nu mai am dubii de unde are unele informaţii, dar mă întreb cu ce dracu îl şantajează unii de se afundă tot mai mult în penibil ? Prost nu e, nu rămîne decît cealaltă variantă...

Cel mai surprinzător e individul care poartă numele de Cosmin Guşă. Numele de cod nu îl ştiu. El ar trebui să ştie că nu e cazul să se expună atît. Poate nu a observat, dar nu toţi românii sînt tîmpiţi.

Domnul Radu Tudor îşi reamintea momente de la Timişoara din 1989 ? Ce o fi căutat acolo ?... Zice dumnealui că trăgeau oameni infiltraţi printre soldaţi. Că nu erau din armată. Atunci de unde ? Erau cumva agenţi ai serviciilor maghiare, ori a KGB, sau CIA ori mai bine Mossad?... Că securişti travestiţi nu cred că erau. O minimă judecată îţi spune că nu te ascunzi printre militari decît dacă vrei să anihilezi armata. Avea securitatea într-un moment dificil un astfel de interes ? Nu se leagă, domnule Tudor! În schimb, dacă ar fi fost alţii... cam are logică, nu credeţi ?

Şi să mai ştie ceva domnul Tudor. Ca să ai spitale şi alt nivel de viaţă ai nevoie în primul rînd de cultură. Fără asta vom fi o ceată de indivizi care doar ne vom plînge de milă şi vom aştepta să ne dea cineva ceva. În plus, dacă pe cei vizaţi nu-i interesează soarta lor, de ce i-ar interesa pe cei care au bani să plătească pentru ce ea ce au nevoie ?

Noi mai repede ne adunăm pentru maidanezi decît pentru noi înşine ? Nu cumva pentru că nu ştiu prea mulţi să ne solidarizeze în jurul unei cauze ?

În altă ordine de idei, italienii, chiar şi pe criză au reuşit să facă emisiuni bune, inclusiv de sărbători. La fel şi alţii, doar pe noi ne interesează în continuare fîţele şi maneliştii.

Bun concertul lui Ştefan Bănică de sărbători. Ca întotdeauna de altfel. Ar trebui relua la un sfîrşit de săptămînă, pentru cei care au fost plecaţi de sărbători şi nu sau uitat la televizor. Chiar merită!

Impresionat şi concertul lui Tudor Gheorghe şi foarte interesant revelionul lui Mircea Dinescu, asta mai ales datorită prezenţei lui Grigore Leşe, despre care voi scrie separat.