27 ianuarie

Am văzut şi oameni care fac ceva pentru semenii lor, prin diverse locuri din lume. Un astfel de exemplu e al unui om care îi învăţa pe nişte senegalezi, pescari din tată în fiu, nu doar să aibă grijă de peşte, ci să facă mai mult pentru propriul lor bine şi al naturii. Mai exact, i-a învăţat importanţa mangrovelor şi i-a ajutat să le dezvolte.

Aşa că acum nu doar că există mai mulţi peşti, crabi şi alte vietăţi, dar ţărmurile sînt mai protejate şi natura are de cîştigat, mai ales pătura de ozon. Oamenii au învăţat cu ajutorul lui să se ajute singuri, să cîştige mai bine fără a distruge propriul lor mijloc de subzistenţă aşa cum s-ar fi putu întîmpla. Şi mai există şi alţi oameni care au învăţat să comvieţuiască bine cu natura, nu s-o distrugă pentru bani, fără să se gîndească la viitor.

Fireşte, ăsta nu e cazul multinaţionalelor, care se gîndesc doar la bani şi nu la viitor, după principiul de altădată al unora care se credeau atotputernici şi nu le păsa ce va veni după ei. După ei nu a venit potopul, ei au dispărut însă şi lumea a luat-o de la capăt. Probabil că la fel se va întîmpla cu multinaţionalele care au întins coarda atît de mult încît nu cred că le mai doreşte cineva. Pentru că, în afară de prpriul lor profit, nu le-a ineresat cîţi morţi lasă în urmă. La propriu! Oameni plătiţi prost, lucrînd pînă la epuizare prin cine ştie ce colţuri ale lumii, guverne schimbate apartent fără explicaţie, conflicte în care au murit şi vor mai muri mulţi oameni, revoluţii inventate, toate pentru ca multinaţionalele, adica cei foarte puţini, să se îmbogăţească pe seama celor mulţi. Ceva fi după ei, nu-i interesează, bani să iasă!

Cu ani în urmă am învăţat de la cineva despre pericolul acestor multinaţionale. Altădată, adica atunci cînd se făcea vorbire despre asta în articolul pe care eu l-am găsit, iar cineva care gîndea în clişee ca domnul Radu Tudor, ar fi putut zice că e vorba de propagandă. Azi cînd avem demonstraţia că tot ce se susţinea e adevărt, nu pot să nu-i dau dreptate domnului Ilie Şerbănescu, care are toată admiraţia mea pentru curajul de a spune lucrurilor pe nume. Dar despre el voi vorbi poate chiar mîine.

P.S. Ar putea să-mi arate şi mie cineva un singur investitor străin, care să fi venit aici cu dorinţa sinceră să facă ceva şi pentru români ? Aş fi extrem de fericită să-l aflu!