24 august

Cred că azi ar trebui să vorbesc despre bărbaţii adevăraţi din politică.
Şi să observ că la 23 august(a fost ieri), nu am avut în 1944 aşa ceva, altfel nu am fi avut statutul de ţară învinsă, după ce am fost negociaţi la o masă, pe un şerveţel.
Azi avem doar cîţiva bărbaţi adevăraţi în politica noastră. Doamne, nu lăsa să-mi schimb părerea! Unul e fără îndoială domnul Tăriceanu, care nu doar ştie ce vrea, dar dă dovadă şi de curaj. Celălalt e domnul ministru de finanţe, o persoană interesantă, charismatică şi, după cum se manifestă, bine pregătit. Îmi dau seama de ce nu-l place Dana Grecu! În plus are ochi luminoşi, care devin absolut fascinanţi cînd zîmbeşte. Păcat că se întîmplă rar! A fost un tip la fel de interesant şi foarte curajos şi domnul Vîlcov, despre care eu nu cred nici jumătate din ce se spune, aşa că am răbdare să văd ce se mai întîmplă. Mai este şi trimisul meu în parlamentul european, omul care nu m-a dezamăgit pînă acum, chiar dacă nu sînt în totalitate de acord cu opiniile domniei sale. Însă îi sînt recunoscătoare că e prima oară în 25 de ani cînd entuziasul meu pentru un ales nu pare a avea motive să înceteze. Sper să rămînă la fel.
Asta despre bărbaţii din politica noastră.
În ceea ce-i priveşte pe cei din Europa... Domnul Tzipras mă uimeşte tot mai mult, dar nu mi-am diminuat cu nimic admiraţia pentru personalitatea lui. Face parte dintre cei aleşi de zei, cu siguranţă!