10 august

Luni - zi pentu politică şi evenimente

Voi scrie despre ceea ce nu s-a întîmplat la noi. Din păcate!
Nu s-a vorbit deloc despre momentele tragice din 1945, cînd au fost aruncate bombele atomice asupra Japoniei. Noi am tăcut, în schimb a vorbit papa Francesco şi posturile străine. Papa spunea că cel mai uşor să cîştigi un război este să nu-l începi. Dar pentru asta e nevoie de înţelepciune, interes pentru semeni şi mai puţine calcule materiale de grup.
Cît priveşte interesul material, noi ne-am pierdut zilele astea în a vorbi despre manelişti, nunţi ţigăneşti şi ce au mai furat unii de prin partide ori aliaţii lor. Un post ne-a arătat şii cum parveniţii încep să-şi dea arama pe faţă, după ce au jucat o vreme cartea modestiei. Bunica mea zicea că schimbarea conducătorilor e bucuria nebunilor, dar am crezut că nimic mai rău decît regimul celor zece ani pierduţi nu va putea fi. Din păcate se profilează o oroare şi mai mare, nu doar din punctul de vedere al luxului, cît mai ales a dispreţului faţă de ceilalţi. Păzea, că după experienţa cu cele 6 case, terenurile de la Nana s-ar putea dovedi o nimica toată faţă de ceea ce ar putea "aduna" domnul preşedinte actual!
Şi atunci cum să ne mai amintim noi de Hiroşima şi de faptul că americanii nu a fost capabili nici măcar acum să ceară iertare sutelor de mii de nevinovaţi, trecuţi probabil atunci, cu acelaşi cinism ca şi alţii mai tîrziu, la capitolul "pagule colaterale". ? Noi nu am vorbit despre toate acele orori, din veneraţie pentru americani. Aşa cum nu ne mai amintim nici de bombardarea Belgradului în noaptea de Înviere. În schimb ne temem, vezi Doamne!, de drobul de sare, că ne atacă domnul Putin. Nu ne atacă decît dacă "aliaţii" noştri atacă Rusia de pe teritoriul României, ceea ce sper să nu facă, pentru că au făcut destule imbecilităţi care au răsturnat lumea! Şi totul pentru bani! Nu ştiu însă cum vor ieşi din încurcăturile pe care le-au creat. Tot pe seama oamenilor obişnuiţi, bănuiesc. Deocamdată au exportat regimurile de dictatură din America Latină (unde oamenii s-au trezit), pe aici prin est, la cei pe care i-au "eliberat de comunism", pentru a-l înlocui cu ceva ce pare la fel de urît, chiar dacă e mai frumos ambalat.
În concluzie, noi am uitat de bombele din 1945. Nu ni s-a întîmplat nouă! Probabil că dacă erau aruncate aici, astăzi nu am mai fi existat. Din păcate am uitat şi de bombele de dată mai recentă, aruncate aici, în vecini, în noaptea de Înviere. Ca să nu uităm totuşi, stau mărturie ruinele a două clădiri, una la Hiroşima, cealaltă (a televiziunii) la Belgrad.
Iar dacă la Hiroşima şi Nagasaki bombele s-au aruncat cu scop de testare, la Belgrad, chiar dacă forţa lor de distrugere fizică nu a mai fost la fel de copleşitoare, ca simbol a fost chiar mai puternic, pentru că acolo au fost bombardate poduri, maternităţi, clădirea televiziunii şi.... "din eroare", ambasada Chinei!