M-am gîndit mult la Adrian Năstase şi la noaptea de coşmar din urmă cu trei ani. Atunci, timp de apropae trei luni am spus o rugăciune pentru el şi sper că a funcţionat.
Dar am şi scris pe blog că Dumnezeu îl iubeşte. Dacă nu a înţeles cît şi ce are de făcut mai departe, îmi pare rău pentru el. Are doi copii extraordinari şi o soţie care i-a stat alături cu demnitate.
Are atîtea de făcut, lucruri care rămîn, cum ar fi cărţile şi, de ce nu, multe lucruri bune. De exemplu, ar putea ţine pe mai departe prelegeri unor oameni din închisori şi nu numai. E atît de mult de îndreptat în ţara asta, numai să nu te laşi copleşit. Aş vrea să-şi înţeleagă misiune şi darurile primite! Dumnezeu îl iubeşte şi îl va iubi, chiar dacă nu a înţeles ce are de făcut. Cît despre echilibru dintre bine şi rău, va veni şi acela şi va fi atît de drastic, încît el însuşi va spune: "Doamne, eu am vrut dreptate, dar nu m-am gîndit că ea va fi mai cumplită decît mi-aş fi imaginat!"
Îi doresc lui Adrian Năstase optimism şi să se apuce serios de treburi la fel de serioase. Potitica din acest moment nu se regăseşte acolo, viitorul României, da!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu