Ultima zi din iarnă. Ne mai întîlnim cu ea peste patru ani! Vine mărţişorul, babele şi poate că e bines ă ne amintim cîteva legende populare. De obicei asta face Grigore Leşe, o adevărată comoară pentru cultura română, insufficient preţuită însă. Sper să strîngă tot ce a rămas încă în memoria colectivă şi să-i îndemne şi pe cei din sate să nu uite.
Pentru că un popor care-şi uită datinile şi muzica riscă să dispară. Şi poate că dintr-un ocult centru de comandă al lumii chiar asta se şi urmăreşte, să uităm tot şi să ne transformăm într-o turmă cît mai uşor de condus. Doamne Fereşte!
P.S. Cred că singura modalitate de a rezista e să uităm problemele dintre noi (ca popoare) şi să căutăm ceea ce ne uneşte. Cultura, cu siguranţă! Doar că ar trebui să renunţăm la trufie. Pentru că în cadrul fiecărui popor există valori demne de luat în seamă. Iar în ochii lui Dumnezeu (oricum l-am numi noi), toţi sîntem la fel de valoroşi.
Ar mai fi ceva, ca noi să rezistăm şi să începem să vedem adevărul, nu ceea ce ni s-a servit în ultimii 20 de ani, ar trebui să ne întoarcem la literatura Americii de Sud, să-i citim ori să îi recitim pe Llosa, Marquez şi mai ales Asturias, ca să ştim cum să ne ferim nu doar de dictaturi, ci şi de “bunăvoinţa” campionilor democraţiei!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu