Nu voi mai vorbi despre politica românească. Îmi face greaţă! De altfel, nici nu ştiu dacă putem numi politică ceea ce se întîmplă la noi.
În schimb voi vorbi despre “drăguţii” de americani. Iar pun ceva la cale, ceva cu mult sînge şi multe nedreptăţi, desigur, în numele democraţiei!
Nu ştiu exact ce intenţionează, eu nu am informaţii ca alţii, dar va fi în stilul lor obişnuit de a-i călca în picioare pe cei mai slabi, atunci cînd interesele cinice ale celor bogaţi o dictează. Şi nu ştiu de ce, poate pentru că la noi susţin politic un personaj parcă picat aici direct din romanele scriitorilor latino-americani, parcă văd că iarăşi ne vom repezi să trimitem oameni să moară pentru interesele lor. Şi cine vor fi cei ce vor susţine o astfel de politică ? Mă tem că tocmai deontologii care au tunat şi au fulgerat contra guvernului nostru cel de tot rîsul, condus de ursuleţul Panda. Şi vor găsi şi marele argument, NATO! De parcă nu ar ştii atîtea exemple în care alţi membri NATO le-au zis pas!
În schimb nu am avut curajul să-l punem la locul lui pe obraznicul acela ce îşi zice ambasador, dar ne tratează ca pe o colonie! Au zis ceva cei din presă, dar nici Boc, nici ursuleţul şi cu atît mai puţin nedemnul domn Diaconescu nu au cîrtit. Cît despre cel de la Cotroceni, cum să-şi ofenseze stăpînul care îi aduce … “caramele de la Boston”…?
Vom vedea şi tare mă tem că vor fin u doar multe de scris, ci mai ales de trăit. Şi dacă nu sîntem atenţi, pe pielea noastră!
P.S. Cu un aer misterios acelaşi nedemn ministru de externe ne spunea ce eforturi face pentru cetăţenii români aflaţi în Siria. Serios ? Oare grija asta e la fel de mare pentru un anume cetăţean sirian plecat de aici şi care, dacă vorbeşte… nu-i văd bine nici pe ursuleţ, nici pe preşedinte.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu