De mai multe zile am senzaţia că trăim în Macondo. E acel loc fantastic din Garcia Marquez, existent în fanteria unui romancier, pentru a ilustra totuşi o crudă realitate. De zile în şir oamenii sînt sub zăpadă, în vreme ce la Bucureşti se făceau guverne. Cum o fi găsit Emil Boc tocmai asemenea moment ca să demisioneze ?
Şi după ce s-a instalat Ursuleţul Panda (l-am numit aşa pe actualul prim ministru) primul lucru pe care l-a găsit de făcut a fost să se răstească la presă şi la sinistraţi. Bineînţeles, presa a început să-l toace şi bine îi face.
Tară neguvernată, guvern de incapabili şi preşedinte jucător doar pentru interesele lui perssonale. Dacă nici după iarna asta nu se deşteaptă, atunci chiar ne merităm soarta!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu