“…Au continuat să trăiască astfel într-o lume fugară, deocamdată ţintuită în cuvinte, dar care n-avea să întîrzie să le scape fără întoarcere de îndată ce vor fi uitat însuşi înţelesul scrierii.
La intrarea drumului spre mlaştină, se fixase o pancartă purtînd numele de Macondo, iar pe strada principală alta care proclama : Dumnezeu există.Nu exista nici o casă în care să nu se fi scris ceea ce trebuiapentru fixarea în memorie a tuturor lucrurilor, a tuturor sentimentelor.”
Pentru cei ce nu au recunoscut fragmentul el face parte din celebrul roman al lui Gabriel Garcia Marquez, “Un veac de singurătate” şi nu ştiu de ce, dar simt că în aceste momente în care ne-au potopit zăpezile şi ipocrizia, ni se potriveşte şi nouă ceea ce era descries în el. Cei ce nu l-au citit încă, ar fi bines ă-l citească, poate învaţă ceva!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu