„Cînd l-amgăsit pentru a doua oară ciugulit de vulturi în acelaşi birou, cu aceleaşi haine şi în aceeaşi poziţie, nici unul dintre noi nu era atît de bătrîn ca să-şi poată aminti ce se întîmplase prima dată, dar ştiam că nici cea mai clară dovadă a morţii sale nu era sigură, căci întotdeauna exista alt adevăr dincolo de adevăr.”
Textul de mai sus este un fragment din „Toamna patriarhului”, un roman celebru, o adevărată sinteză a dictaturilor din America Latină pe timpul a două secole, lucrare în care Gabriel Garcia Marquez reuşeşte nu doar să ne prezinte o epocă, ci mai ales să ne pună în gardă. Acel nici unul dintre noi nu era destul de bătrîn ca să-şi poată aminti, e valabil şi pentru noi, pentru că cei ce au în jur de 25 de ani sigur nu au cum să-şi amintească vremurile de pînă în 1989.
De aceea cred că e necesar ca toţi să citim romanul, fără să ne sperie tehnica sa (faptul că o frază se extinde pe mai multe pagini, de exemplu) şi să vedem nu doar pericolul dictaturilor în sine, ci şi al manipulării celor ce, din afară, o susţin.
Cei ce nu aţi citit carte, citiţi-o acum! Cei care aţi citit-o cîndva, reluaţi-o şi încercaţi să o priviţi din perspectiva a ceea ce ni se întîmplă nouă! Merită!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu