Sfîntul Valentin a fost într-adevăr un sfînt al primelor secole ale creştinismului. Nu înţeleg de unde legătura făcută astăzi, dar un scriitor englez al secolelor trecute ne povesteşte într-un roman că în dimineaţa zilei Sfîntului Valentin primul băiat care oferea un dar unei tinere avea dreptul să fie pentru un an “Valentinul” său, adica cineva cu drept să o curteze. Dacă ieşea ceva, bine, dacă nu…
Astea erau sigur alte vremuri, azi o asemenea poveste ar provoca hohote de rîs, deşi ar da mai multe şanse unei legături solide, ori ar putea evita unele greşeli.
În schimb drăguţii de americani au văzut, ca în orice ocazie de altfel, o sursă de profit ş ice s-au gîndit ei, hai să facă profit şi din sentimente! Asta pentru că ei nu ştiu ce e aia iubire. Nici de semeni în general, nici pentru cineva în special. Pentru că singura lor mare iubire sînt banii. Poveştile frumoase, (cite mai sînt ele) spuse prin filme le înţeleg mai degrabă alţii. Să le fie de bine!
Noi avem şi Dragobetele, e azi şi are o legendă frumoasă şi tot despre iubire. De altfel, luna februarie, o lună rece şiu capricioasă, are o mulţime de poveşti inventate la căldura focului lîngă care stăteau străbunii. Cei care-l urmăresc pe Grigore Leşe au auzit o parte dintre ele. Cei care nu se uită duninica de la 14 pe Cultural, să o facă.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu