17 octombrie

Simon Bolivar

Unul dintre cei mai mari oameni pe care îi are istoria modernă. Omul care a eliberat un întreg continent de stăpînirea spaniolă şi care a renunţat la tot, de teama de a nu împinge continentul spre dictatură. Sacrificiul nu i-a folosit la nimic altceva decît, poate, a-l înălţa şi mai mult în ochii popoarelor, pentru că au existat unii care au avut grijă să folosească independenţă recent cucerită în beneficiul lor.  

Deşi în bună parte contemporan cu Napoleon, Simon Bolivar a luptat pentru eliberarea continentului nu pentru cucerirea lui şi a renunţat la tot, inclusiv la propria sa avere, totul de dragul Americii Latine pentru a cărei independenţă şi-a închinat scurta trecere prin această lume. Aşa că, pentru cei ce abia au auzit despre Simon Bolivar, să facem o scurtă trecere în revistă:

S-a născut pe 24 iulie 1783, în 1795, după ce îi mor părinţii locuieşte o vreme în casa unchiului său, iar în 1799 pleacă în Spania. În 1802 se căsătoreşte şi se întoarce cu soţia sa în Venezuela, dar aceasta moare după cîteva luni.

Începe să fie preocupat de lupta pentru independenţă. În 1811 are loc declaraţia de independenţă a Venezuelei, iar Bolivar se alătură luptei pentru libertate. Dar visul său este elibararea întregului continent. În 15 decembrie 1812 lansează în Noua Granadă, Manifestul de la Cartagena. În 15 februarie 1819, după ani de lupte, formează congresul de la Angostura, cînd rosteşte un celebru discurs.

În 7 august acelaşi an are loc lupta de la Boyaca, iar pw 17 decembrie Bolivar întemeiază Republica Columbia, iar congresul îl alege preşedinte.

Lupta pentru independenţă continuă. În 1825 Anglia recunoştea independenţa noilor state din America de Sud. Din păcate, odată independenţa dobîndită, încept să apară deja neînţelegeri între ţări.

În1930, pe 20 ianuarie, Bolivar îşi prezintă demisia din funcţia prezidenţială, iar pe 8 mai părăseşte Bogota, plecînd în ultima sa călătorie. Moare pe 17 decembrie în acelaşi an, înconjurat de foarte puţini prieteni.

Simon Bolivar a eliberat America Latină, a încercat s-o unească, ceea ce i s-ar potrivi mai mult decît nouă Uniunea Europeană şi apoi a părăsit conducerea pentru a evita o dictatură. N-a reuşit, pentru că de instaurarea dictaturilor s-au îngrijit alţii, în interes propriu, iar astăzi nu este doar un erou cinstit de toţi, ci şi un exemplu. Şi, după secole de dictatură, se poate spune că faţa Americii Latine e pe cale de a schimba  situaţia tocmai acum, cînd nimeni nu mai credea asta.